3,426 matches
-
de sezoane). În același timp, Steaua este deținătoarea recordului actual de campionate naționale (26), cupe naționale (22) supercupe naționale (6) și cupe ale ligii (2). Între 1993 și 1998, cele șase titluri câștigate la rând au egalat recordul stabilit de Chinezul Timișoara în anii 1920. Pe plan internațional, este singura echipă din România care a câștigat o cupă europeană (Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987), sau care s-a calificat într-o finală UEFA (Cupa Campionilor Europeni
FC Steaua București () [Corola-website/Science/298507_a_299836]
-
Egipt era utilizat încă din 1000 î.e.n. printre altele pentru îmbălsămare, iar semințele mature și uscate erau folosite ca afrodiziace. Arabii îl foloseau ca tratament împotriva căderii părului, în India era cunoscut pentru proprietățile sale carminative, tonice și afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă și de asemenea la tratarea impotenței. Plinius descrie schinduf ca având un efect benefic asupra sexualității. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
de mai multe decenii a Japoniei, prin care s-a încercat dominarea politică și militară a Chinei și câștigarea controlului asupra vastelor resurse de materii prime ale țării. În același timp, valul crescut al naționalismului și dorința de autodeterminare a chinezilor au făcut războiul de rezistență de neevitat. Mai înainte de 1937, cele două națiuni s-au confruntat în "incidente" locale, fiecare dintre cele două părți având numeroase motive să nu declanșeze un război pe scară mare. Invadarea Manciuriei de către japonezi, cunoscută
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
au declarat război în decembrie 1941, numele japonez oficial al conflictului a fost schimbat în "Mare război estasiatic din Pacific" (大東亜戦争, "Daitōa Sensō"). Deși guvernul japonez continuă să folosească termenul "Shina Jihen" în documentele oficiale, cuvântul "Shina" este considerat de chinezi un termen peiorativ. Denumirea "al Doilea Război Chino-Japonez" nu este folosită de obicei în Japonia, de vreme ce Primul Război Sino-Japonez (日清戦争, "Nisshin-Sensō"), dintre Japonia și Imperiul Qing din 1894 nu este considerat ca având vreo legătură evidentă cu cel dintre Imperiul
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
politică a fost cunoscută drept "Specializarea Chinei de Nord", sau "Mișcarea pentru autonomia Chinei de Nord". Provinciile nordice care au fost incluse în această politică au fost Chahar, Suiyuan, Hebei, Shanxi și Shandong. În 1935, ca urmare a presiunilor japonezilor, chinezii au fost nevoiți să semneze Acordul He-Umezu, prin care îi era interzis Kuomintangului să întreprindă operațiuni politice în Hebei și punea capăt controlului guvernului central asupra Chinei de Nord. În același an a fost semant Acordul Chin-Doihara prin care Kuomintangul
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
japonezii au ocupat Shanghaiul, Nanjingul și Shanxiul de sud într-o campanie militară în care au fost implicați peste 350.000 de soldați japonezi. Istoricii au apreciat că în timpul masacrului din Nanking au fost uciși peste 300.000 de civili chinezi, după victoria japoneză greu obținută în Bătălia de la Nanjing (13 decembrie 1937). Unii istorici japonezi neagă existență acestui masacru. În ani care au urmat, forțele aeriene japoneze au lansat raiduri aeriene asupra tuturor marilor orașe chinezești, provocând numeroase victime omenești
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
astfel că Chiang a hotărât să reziste în timpul Bătăliei de la Shanghai. Chiang și-a trimis trupele sale de elită, antrenate după modelul german, să apere cel mai important oraș industrial chinez de atacul japonez. Bătălia s-a încheiat cu retragerea chinezilor spre Nanjing, după ce ambele părți au avut pierderi foarte grele. Deși la Shanghai chinezii au pierdut lupta, ei au dovedit că sunt greu de înfrânt și că sunt hotărâți să lupte până la capăt. Bătălia a durat trei luni și a
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
trimis trupele sale de elită, antrenate după modelul german, să apere cel mai important oraș industrial chinez de atacul japonez. Bătălia s-a încheiat cu retragerea chinezilor spre Nanjing, după ce ambele părți au avut pierderi foarte grele. Deși la Shanghai chinezii au pierdut lupta, ei au dovedit că sunt greu de înfrânt și că sunt hotărâți să lupte până la capăt. Bătălia a durat trei luni și a fost un important factor de creștere a moralului poporului chinez, punând capăt lăudăroșeniei niponilor
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
lăudăroșeniei niponilor care afirmaseră în zeflemea că sunt capabili să cucerească Shanghaiul în trei zile și China în trei luni. În timp ce această confruntare directă dintre armate s-a petrecut în etapele de început ale războiului, marele număr de înfrângeri ale chinezilor față de cel al victoriilor a dus în cele din urmă la o strategie de eschivare. Regiuni mari ale Chinei au fost cucerite în primele faze ale războiului, dar victoriile japoneze au început să se rărească pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
chinezilor față de cel al victoriilor a dus în cele din urmă la o strategie de eschivare. Regiuni mari ale Chinei au fost cucerite în primele faze ale războiului, dar victoriile japoneze au început să se rărească pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor din acest moment era aceea de prelungire a războiului până când armata se întărea suficient de mult pentru a-i înfrânge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pământului pârjolit într-o încercare de încetinire a înaintării japonezilor. Barajele și digurile
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
în primele faze ale războiului, dar victoriile japoneze au început să se rărească pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor din acest moment era aceea de prelungire a războiului până când armata se întărea suficient de mult pentru a-i înfrânge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pământului pârjolit într-o încercare de încetinire a înaintării japonezilor. Barajele și digurile au fost sabotate, ceea ce a avut ca rezulta marea inundație din 1938. În plus, numeroase întreprinderi industriale au fost demontate din zona de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
ceea ce a avut ca rezulta marea inundație din 1938. În plus, numeroase întreprinderi industriale au fost demontate din zona de coastă și strămutate în zonele din interior. În 1940, războiul a ajuns la un impas, fiecare tabără reușind puține victorii. Chinezii au reușit să-și apere cu succes pământurile în mai multe ocazii în fața japonezilor, în vreme ce pentru niponi, în zonele pe care le cuceriseră deja, rezistența îndârjită a locuitorilor făcea ca victoria să pară o posibilitate îndepărtată. Această situație a dus
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
victorie. Beneficiind de un ajutor militar străin însemnat, armata chineză a început să atace invadatorul nipon. Forțele chineze au luat parte la eliberarea Burmei. Până în 1945, armata chineză a făcut progrese însemnate, eliberând teritorii importante de sub stăpânirea japoneză. Împreună cu americanii, chinezii au declanșat operațiunile BETA și CARBONADO, care urmăreau eliberarea întregii Chine continentale, începând din Guandong și mai apoi spre nord către Shanghai. Lansarea bombelor atomice asupra orașelor Hiroșima și Nagasaki și intrarea Uniunii Sovietice în război, ( Operațiunea Furtună de august
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
și mai apoi spre nord către Shanghai. Lansarea bombelor atomice asupra orașelor Hiroșima și Nagasaki și intrarea Uniunii Sovietice în război, ( Operațiunea Furtună de august), au pus capăt războiului mai repede decât s-ar fi bănuit. Strategia de bază a chinezilor din timpul războiului poate fi împărțită în trei perioade: Armata Națională Revoluționară a cumulat de-a lungul existenței sale aproximativ 4.300.000 de soldați ai armatei regulate, împărțiți în 370 de divizii standard, 46 de divizii noi, 12 divizii
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
între 4.000 și 5.000 de soldați. O armată chineză avea un efectiv apropiat de cel al uneia nipone, dar era mult mai slab dotată la capitolul artilerie, arme grele și mijloace mecanizate de transport. Slaba dotare materială a chinezilor făcea ca puterea de foc a unei divizii japoneze să fie egalată de puterea de foc a trei-patru armate chineze. Datorită acestor probleme de dotare, artileria și armele grele disponibile erau repartizate de obicei brigăzilor specializate, nu diviziilor, ceea ce crea
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Cei mai mulți analiști considerau că naționaliștii nu puteau fi capabili să continue lupta în condițiile în care cele mai multe fabrici din zona prosperă de est erau aproape în întregime sub controlul japonez. Aproape toate marile puteri ezitau să acorde un ajutor substanțial chinezilor, deoarece aproape toată lumea considera că japonezii urmau să câștige războiul și nu doreau să intre în conflict cu niponii, care ar fi fost capabili să pună în pericol coloniile din zonă. Marile puteri considerau că orice ajutor acordat Kuomintagului poate
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
zonă. Marile puteri considerau că orice ajutor acordat Kuomintagului poate să înrăutățească relațiile cu japonezii, care se lăudaseră cu capacitatea de cucerire a Chinei într-o perioadă de numai trei luni. Germania și Uniunea Sovietică au asigurat un oarecare ajutor chinezilor mai înainte de escaladarea conflictului din Asia. Mai înainte de izbucnirea războiului, Germania și China dezvoltaseră o cooperare economică și militară fructuoasă. Germanii contribuiseră la modernizarea industriei și armatei chineze în schimbul exporturilor de materii prime. Mai mult de jumătate din exportul de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
1937 a fost semnat Pactul de neagresiune chino-sovietic, ceea ce a dus la aprobarea Operațiunii Zet, mobilizarea unei forțe aeriene sovietice formată din voluntari. Ca parte a operațiunii secrete sovietice, tehnicienii Armatei Roșii au modernizat mai multe avioane de transport ale chinezilor. Au sosit în China un număr de consilieri militari, (printre ei aflându-se și Gheorghi Jukov), dar și bombardiere, avioane de vânătoare și provizii militare. Mai înainte de intrarea în război a Aliaților occidentali, Uniunea Sovietică a asigurat cel mai important
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
condițiile în care comuniștii se întăreau neîncetat, iar Chiang trebuia să lupte pe mai multe fronturi, atât împotriva japonezilor cât și împotriva comuniștilor. Stilwell critica în mass media americană modul în care guvernul chinez conducea războiul reclama corupția și incompetența chinezilor direct la președintele Franklin Roosevelt. Chiang ezita să deplaseze multe trupe departe de frontul principal, deoarece chinezii suferiseră deja pierderi omenești uriașe până în acel moment, iar, pe de altă parte, era convins că Japonia va fi obligată să capituleze în fața
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
împotriva japonezilor cât și împotriva comuniștilor. Stilwell critica în mass media americană modul în care guvernul chinez conducea războiul reclama corupția și incompetența chinezilor direct la președintele Franklin Roosevelt. Chiang ezita să deplaseze multe trupe departe de frontul principal, deoarece chinezii suferiseră deja pierderi omenești uriașe până în acel moment, iar, pe de altă parte, era convins că Japonia va fi obligată să capituleze în fața Aliaților și a uriașei superiorități industriale și în efective a americanilor. Aliații au început să-și piardă
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
omenești uriașe până în acel moment, iar, pe de altă parte, era convins că Japonia va fi obligată să capituleze în fața Aliaților și a uriașei superiorități industriale și în efective a americanilor. Aliații au început să-și piardă încrederea în capacitatea chinezilor de executare a operațiilor ofensive pe continentul asiatic și s-au concentrat în schimb pe lupta cu japonezii din insulele Pacificului. După trei luni de la încetarea ostilităților pe teatrul european de luptă al celui de-al doilea război mondial, ca
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
neglija în mod evident cererile liderilor asiatici, așa cum era Chiang. Mai mult, cererile britanicilor ca trupele chineze să fie trimise pe frontul din Indochina în Campania din Burma era privită de Chiang ca o încercare a englezilor de folosire a chinezilor pentru recucerirea coloniilor britanice și de apărare a Indiei. Chiang considera că trupele chineze ar fi trebuit trimise spre răsăritul țării pentru a apăra bazele aeriene americane, o mișcare sprijinită și de Claire Chennault. În plus, Chiang și-a manifesta
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
generalul Albert Wedemeyer. Cu toate acestea, truple chineze sub comanda lui Sun Li-jen au reușit să-i alunge pe japonezi din nordul Burmei și să securizeze Drumul Ledo, o extrem de importantă rută de aprovizionare a Chinei. În primăvara anului 1945, chinezii au lansat o importantă ofensivă pentru recucerirea provinciei Guangxi și a altor câteva regiuni sudice. Cu trupele chineze mult mai bine antrenate și înarmate, Albert Wedemeyer a planificat lansarea Operațiunii Carbonado în vara anului 1945 pentru cucerirea provinciei Guandong și
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Carbonado în vara anului 1945 pentru cucerirea provinciei Guandong și a cel puțin unui port maritim, de unde s-ar fi putut continua atacul spre Shanghai. Până în cele din urmă, lansarea bombelor nucleare a grăbit capitularea japonezilor, iar planurile pentru ofensivele chinezilor nu au mai fost puse în practică. Războiul chino-japonez a durat 97 de luni și 3 de zile (din 1937 până în 1945). Surse chineze afirmă că totalul pierderilor umane - militari și civili, morți, răniți și dispăruți - se ridică la 35
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
chineze afirmă că totalul pierderilor umane - militari și civili, morți, răniți și dispăruți - se ridică la 35 de milioane de oameni. Cei mai mulți istorici occidentali consideră însă că totalul pierderilor a fost sub 20 de milioane de oameni. Pierderile materiale ale chinezilor au fost evaluate la peste 383 de milioane dolari, (la rata de schimb a lunii iulie 1937). Japonezii au pierdut aproximativ 1,1 milioane de soldați - morți, dispăruți sau răniți - dar acest număr este încă în discuție. Cifrele oficiale japoneze
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]