6,513 matches
-
Lauren merge încolo și-ncoace prin apartament, după care ridică receptorul și mi-l dă: ― Bietul băiat a ajuns înapoi la hotel de-acum, întrebându-se de ce n-ai apărut. Vino ACUM la telefon și stabilește să vă vedeți la cină. ― Ce să-i spun? ― Spune-i că a intervenit ceva și că ai încercat să ajungi, dar n-ai putut. Și pentru numele lui Dumnezeu, cere-ți scuze. La modul serios. Te rog să nu fii acolo, mă rog eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cazarma din oraș și la spitalul militar. Nemulțumit de condițiile existente, atât la spitalul militar cât și la spitalul civil, Domnitorul a ordonat luarea unor măsuri de urgență pentru îmbunătățirea lor. În seara aceleiași zile domnitorul a participat la o cină festivă la care au fost invitați consulii străini din Tulcea, precum și cei din Sulina 511. Ulterior, s-a îmbarcat împreună cu suita sa pe un vas cu care s-a îndreptat spre Cernavodă, unde a sosit în dimineața zilei de 18
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din clipa în care le vorbești despre înviere, cheia de boltă a credinței creștine, și despre iubire, în numele căreia trebuie să ne sacrificăm întreaga noastră ființă, o dezamăgire de neînțeles li se așterne pe chip. Căpitanul Montaño ne-a spus la cină că presiunea atmosferică a scăzut și că furtuna de care se temea se apropie încet dinspre miazăzi. De fapt, încă din după amiaza aceasta se simțea că valurile creșteau nemaipomenit de înalte, marea își schimba treptat minunatul albastru adânc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii li se întipăriseră adânc pe chip. Din câte spuneau ei, cei doi mateloți japonezi aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pic de rușine. Tălmăcit de Velasco, salutul lui era plin peste măsură de cuvinte de mulțumire, dar din privirea lui stânjenită samuraiul înțelese limpede că nu erau deloc întâmpinați cu brațele deschise. După ce au isprăvit saluturile, au fost invitați la cină. În sala de mese îi așteptau deja soția comandantului și câțiva căpitani. Toți îi măsurau cu privirea pe japonezii însoțiți de Velasco și de căpitanul vasului ca pe niște jivine ciudate și apoi se uitau pe furiș unii la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
placul lor, fiindcă au dat la o parte carnea, de la care sunt opriți de budism, și au mâncat doar legumele și peștele) s-au retras repede în camerele lor de culcare. Istovirea se citea limpede și pe chipurile solilor. După cină aceștia își înclinară capetele în semn de recunoștință în fața starețului Guadalcázar și a celorlalți frați ai noștri și se duseră și ei în odăile lor. De cum au ieșit japonezii, starețul mi-a aruncat o privire cu înțeles și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca prima dată, omul mângâia hainele samuraiului și ale lui Nishi și clipea din ochi de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul bisericii începu să bată. Era timpul pentru vecernie, dar pentru japonezi era de asemenea, semnalul pentru cină. Velasco le zisese să se întoarcă la auzul clopotului. Trebuie să ne întoarcem, le porunci Tanaka. Or să ne creadă neciopliți dacă întârziem. V-aș ruga să-mi povestiți despre Japonia. Când plecați de aici? Am auzit că mâine după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa că m-au înconjurat cu toții nerăbdători să asculte peripețiile mele. În camera de oaspeți, ca și la masă, îmi sorbeau cuvintele de parcă ar fi ascultat istorisirile înaintașilor noștri conchistadori despre supunerea unor ținuturi și insule neștiute. După ce am isprăvit cu cina și cu discuțiile despre lucruri mărunte, unchiul Molina mi-a făcut semn din ochi. Apoi, ne-a însoțit pe mine și pe fiul său, Luis, în cabinetul lui. Pesemne că și data aceasta ceilalți fuseseră preveniți întrucât și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înțelegea pe deplin că toate erau de dragul însărcinării lor, pentru samurai era un adevărat chin să-și plece capul în fața oamenilor cu greutate și să-și exprime mulțumirea în cuvântări nesfârșite. Mai ales când erau invitați la prânz sau la cină, cei trei soli erau nevoiți să stea încordați tot timpul și să-și păstreze demnitatea în mijlocul acelui tir de cuvinte necunoscute. Lăsând la o parte îngrijorarea pe care le-o stârneau vizitele și încordarea de la masă, cel mai greu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia japoneză primită în dar. El ne-a invitat la cină. La ospăț au fost de față și căpitanii și soțiile lor. Cu toții ne-au întâmpinat cu multă căldură. Japonezii s-au arătat mai în largul lor decât data trecută, așa că au băut vin și au mâncat din felurile fără gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se cu mâinile de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în haine de temniță noi sub supravegherea temnicerilor. După cum spuneau temnicerii, și acest gest era tot un semn de „aleasă milostivire” din partea judecătoriei. Trupurile lor murdare erau slăbite, iar coastele, ieșite în afară. Din aceeași „aleasă milostivire”, la ultima lor cină primiră pe lângă obișnuitul castron de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar, În schimb, Îi spuse: În locul tău nu m-aș gândi prea mult la asta. Oricui i se poate Întâmpla să rămână cu frustrări după Întâlnirea cu primul leu. Gata, povestea aia s-a terminat. Dar În seara aceea, după cină, după whisky-ul cu apă minerală băut În jurul focului, În timp ce stătea Întins În patul de campanie, acoperit cu plasa care-l proteja de Înțepăturile țânțarilor, Francis Macomber Își dădu seama că nu se terminase. Nici nu se terminase, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
murise când ea era Încă relativ tânără și un timp se dedicase celor doi copii mărișori care nu aveau nevoie de ea și pe care-i deranja cu prezența, grajdului ei, cărților ei și sticlei. Îi plăcea să citească Înainte de cină, În timp ce bea whisky cu apă minerală. Până la cină era destul de luată și după ce bea o sticlă cu vin la masă era de ajuns de beată ca să se ducă să se culce. Asta fusese Înainte de perioada amanților. După ce a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un timp se dedicase celor doi copii mărișori care nu aveau nevoie de ea și pe care-i deranja cu prezența, grajdului ei, cărților ei și sticlei. Îi plăcea să citească Înainte de cină, În timp ce bea whisky cu apă minerală. Până la cină era destul de luată și după ce bea o sticlă cu vin la masă era de ajuns de beată ca să se ducă să se culce. Asta fusese Înainte de perioada amanților. După ce a Început să-și facă amanți nu mai bea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frumusețe? Jim și-l puse În spate ca să-l ducă la afumătoare. Charley Wyman rămase să mănânce la Smith. Era prea târziu ca să se-ntoarcă la Charlevoix. Bărbații se spălară pe mâini și se duseră-n camera din față, așteptând cina. N-o mai fi rămas ceva În oala aia, Jimmy? Întrebă D.J. Smith. Jim se duse până-n hambar, la căruță, și se-ntoarse cu ulciorul de whisky pe care-l luaseră la plecare. Era o ploscă de vreo cinșpe litri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub teancul de cărți poștale, unde erau numai fotografii porcoase, și atunci mulți se căutau de bani și i le cumpărau. Oh, Îmi amintesc de toți tipii ăia ciudați care treceau pe acolo. Tot felu’ de fete apăreau pe la ora cinei, căutând pe cineva care să le scoată la vreun restaurant, și Îi spuneau ceva bătrânului, el făcea vreo glumă În franceză și atunci ele mă mângâiau pe cap și plecau. O dată s-a așezat la masa de lângă noi o americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primul. Ce poți să ne dai? Orice gustări - șuncă cu ou, bacon cu ou, ficat și bacon, sau friptură. — Dă-mi niște crochete de pui cu mazăre verde, sos-cremă și piure. — Aia-i tot cină. Tot ce vrem e pentru cină, ă? Așa lucrați voi aici. — Pot să vă dau șuncă cu ou, bacon cu ou, ficat... — Mie dă-mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot orașul ăsta, spuse celălalt tip. Cum Îi zice? — Summit. — Ai auzit vreodată de el? Îl Întrebă Al pe tovarășul său. — Nu. — Și seara ce faceți p-aici? — Își iau cina, spuse prietenul. Vin cu toții aici și servesc supercina. — Așa e, răspunse George. — Deci zici c-are dreptate, ă? Îl Întrebă Al pe George. — Sigur. Ești un tip isteț foc, ă? — Bineînțeles. — Ei, Îți spun eu că nu ești, se băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plecară erau cam veseli. Jack era pe verandă când cei trei au urcat În mașină. Îi făcură cu mâna. — La revedere, spuse Jack. Mâncarăm de seară. În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă“, Jack nu spuse nimic tot timpul cinei. Pacienții fermei mâncară cu noi la masă. Erau tipi de treabă amândoi. După ce am mâncat am ieșit pe verandă. Se-ntunecase devreme. — Jerry, facem o plimbare? mă-ntrebă Jack. Sigur. Ne-am pus hainele pe noi și am pornit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la fereastră. — Mai plouă Încă? — Da. — Hai să mâncăm aici, la hotel, propuse John. — Bine. Mai facem un joc ca să vedem cine plătește masa. După o vreme, Jack se ridică, spuse „John, tu plătești“ și coborârăm la restaurantul hotelului. După cină urcarăm Înapoi, Jack mai făcu o partidă cu John și-i luă doi dolari și jumătate. Jack se simțea bine. John adusese o valiză În care era tot echipamentul. Jack Își scoase cămașa și gulerul și-și puse un pulovăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gaz peste lemne și-și Întoarse capul. — La revedere, doamnă Garner, spuse Nick. Mulțumesc că m-ați luat. — Ei, vezi-ți de treabă, Nickie. M-am distrat de minune. — Ne face plăcere să te-avem În preajmă. Nu stai la cină? — Trebuie să plec. Probabil că m-așteaptă tata. — Bine, atunci du-te. Vrei, te rog, să-i spui lui Carl să intre-n casă? — Da, sigur. — Noapte bună, Nickie. — Noapte bună, doamnă Garner. Nick ieși În curte și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Johnson. Îmi pare rău, domnilor, dar trebuie să vă părăsesc. Vreți, vă rog, să beți singuri cealaltă sticlă? — Dar mai sunt trei sferturi de oră până sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și pe un coleg de-al meu din Lausanne și amândoi au fost aleși. Cred că ar fi Încântați dacă l-aș propune pe căpitanul Lawrence. — E o idee minunată. Veniți des aici, la cafenea? — Aici Îmi beau cafeaua, după cină. — Predați la Universitate? — Sunt pensionat. — Eu aștept să vină trenul. Mă duc la Paris și din Havre o să merg cu vaporul până În State. — N-am fost niciodată În America. Dar mi-ar plăcea foarte mult să merg. Poate că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mea când văd așa ceva. Își pun whisky În bere. Doamne, asta chiar că nu mai Înțeleg. — Vor să li se facă rău, ca să simtă că-s beți. — O dată intră un băiat și-mi zice că vrea să le pregătesc o cină ca lumea și o să bea și vreo două sticle de vin, c-o să-și aducă și prietenele și după aia se duc la dans. Bine, Îi zic. Așa că le-am făcut o cină ca lumea și când au venit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]