3,254 matches
-
de istoria de pe pânză, al cărei sens îi scăpa, deși vroia să-l descifreze, intimidată de tăcerea sălii arhipline și de vitalitatea încrezătoare, energică, tumultuoasă, a eroului... Părea buimăcită, avea gura ușor întredeschisă, și ochii ei mari, cu gene negre, clipeau rar, somnolenți, împotrivindu-se parcă unei hipnoze pe care o respingea instinctiv, fiindcă nu accepta un truc atât de copleșitor, cu atâtea necunoscute. Ce era acolo? Ce vroia să i se spună? Din ce planetă îi venea o astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o așa și să nu-și mai revie, gândisem, parcă mi-era mai aproape sufletul ei fără perdeaua de cuvinte pe care o pusese înainte între noi.) " Mergem jos la cârciumioară, îi spusei, îmbracă-te." Mă privi fix, fără să clipească. Se întoarse în pat și continuă să se uite la mine în tăcere. Înțelesesem greșit bătaia pleoapelor? Nu-i era foame? Se răsuci și îmi întoarse spatele. "Ești obosită? Nu poți să cobori?" Nu-mi răspunse. "Să-ți aduc ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
smulsă din temporal, o lumină a adâncurilor lumii față de care cea mare, a noastră, e un amurg cenușiu... Prelungii nedefinit clipa întoarcerii și a recunoașterii: "Ei! auzii o șoaptă îndepărtată, cine e?" Și mâinile străine se desfăcură de pe ochi și clipii cu o stranie dezamăgire: da, lumina reală era ștearsă și albicioasă, fără intensitate și fără fiorul cu care mă invadase cealaltă, aurie, supranaturală. Avui un surâs strîmb: "Suzy, ce e cu tine, unde ai dispărut?". "N-am dispărut, după cum vezi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
postul de observație și se îndreptă spre scaunul conductorului și-l zgâlțâi pe fratele ei care adormise. Trase aer pe nas și își șterse lacrimile ca să nu vadă că plânsese. ― Timmy... trezește-te. Au plecat de-atâta timp. Fratele ei clipi, își luă picioarele de pe consola de pilotaj și se așeză în fund. Se uită calm la ceasul din tabloul de bord și scurtă priveliștea întunecată și măturată de vânt. În ciuda izolației tractorului, puteau auzi vântul bătând, motorul fiind oprit. ― O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare. Fără îndoială, el nu înțelesese nici ce îi spusese ea și nici ce se discutase adineauri, dar, oricum, nu se oferi voluntar s-o însoțească. Constat cu plăcere că unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-i ducă fără incidente pe colegii săi pe suprafața oricărei lumi unde intervenția lor era dorită și apoi să-i aducă înapoi întregi până la nava principală. Și aceasta foarte rapid, dacă împrejurările o impun. Se frecă la ochi, gemu și, clipind, se uită prin sala de hipersomn.. ― Sunt prea bătrân pentru viața asta de câine. Nimeni nu-i luă în seamă comentariul. Era de notorietate publică faptul că Spunkmeyer se înrolase înainte de vârsta necesară. Totuși, nimeni nu glumea pe seama vârstei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu de ajuns pentru a o liniști. Primul rang Vasquez se mulțumi să o măsoare din ochi când trecut pe lângă ea. Ripley avusese parte de priviri mai amabile din partea roboților. Femeia aceasta, care era și ea operatoare de criblor, nu clipi, nu zâmbi: păr negru, ochi și mai întunecați, buze subțiri, Ripley ar fi considerat-o seducătoare, cu prețul unui mic efort. Era nevoie de niște capacități speciale pentru a mânui criblorul: o combinație destul de rară de forță, inteligență și reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de trei săptămâni da odihnă. 5 Sulaco aducea cu o enormă cochilie de metal hălăduind printr-o mare de cerneală. În timp ce se plasa pe orbită în jurul Acheronului, coca dizgrațioasă a navei scăpăra scântei azurii. Pe pasarelă, Bishop supraveghea fără să clipească instrumentele și cadranele. Când și când, degetele lui atingeau un comutator sau băteau câteva instrucțiuni rapide, în rest lăsau în grija ordinatoarelor ghidarea navei. Automatizarea, care îngăduia oamenilor să străbată vidul intersideral ca simple auxiliare ale acestora, le permitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în care aparatul de debarcare va atinge solul. Ocupanții lui vor fi zgâlțâiți, dar infanteriștii coloniali au văzut multe la viața lor. Ușile navetei se închiseră, o sirenă semnală depresurizarea buncărului de îmbarcare a lui Sulaco. Roboții fugiră în adăposturi. Clipeau o serie de semnalizatoare. Soldații erau așezați pe scaune laterale, separate de un culoar strâmt. Pe lângă acești militari încotoșmănați din cap până-n picioare, Ripley se simțea minusculă și foarte vulnerabilă. Peste salopetă nu avea decât un bluzon de zbor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia să pară indiferent. ― Păi... două. Trei cu ăsta. Vasquez și Drake schimbară priviri cu înțeles. Comentariile erau inutile. Expresile lor erau destul de elocvente. Ripley îi adresă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Toate aveau un nume. Cel de sus, prezenta imaginea transmisă de camerele video încastrate în partea frontală a fiecărei căști. Pe cel de jos apăreau biogramele individuale: electrocardiogramă, electroencefalogramă, respirație, tensiune, acuitate vizuală, etc. Informații suficiente pentru stabilirea cât ai clipi a unui profil fiziologic complet al fiecărui infanterist. Deasupra celor două grupe de ecrane mici, niște monitoare e mai importante ofereau o vizionare la 360° a lumii exterioare. Gorman împinse comenzile. Niște difuzoare invizibile emiseră o serie de bipuri. ― Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Prima echipă, ordonă sec sergentul în microfonul individual. Veniți în sasul principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
restul fiind pierdut. Copilul, slab și murdar, părea mult mai fragil decât jucăria stricată. Părul blond era slinos și încâlcit: o claie de câlți încadrându-i fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre ea. ― Apropie-te, zise ea cu blândețe. S-a terminat. N-ai de ce să te mai temi. Ea se întindea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de-a dreptul adorabilă când e vorba de localizare. Se adunaseră cu toții în jurul comtehuluj pentru a privi ecranul. Hudson stopă programul de cercetare și mări imaginea unei zone a coloniei. În centrul planului stației de epurare, numeroase puncte albastre luminoase clipeau ca niște pești abisali. Hicks mârâî. ― Se pare că toată populația s-a strâns acolo, ― Mă-ntreb de ce s-or fi refugiat acolo, zise Dietrich. După toate aparențele, ultima luptă s-a dat aici. ― Or fi reușit să iasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua obsedant. Hicks veni lângă ea și-i luă mâna de pe accelerator cu blândețe dar și fermitate. Fața lui Ripley era tot atât de albă ca și încheieturile degetelor. Clipi și se uită la bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au rămas în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată în teren deschis. Relaxează-te. N-o să ajungem prea departe cu fierotania asta. Zăngănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de detectorul de mișcări. După ce se asigură că însoțitorul ei, comtehul, nu se mai găsea pe linia de tir, activă un întrerupător și un indicator verde se aprinse. Pe un mic ecran încastrat pe o latură a armei începu să clipească galben cuvântul READY, apoi trecu în roșu. Cei doi infanteriști se dădură în lături. Vasquez luă de pe jos un coș de hârtii stricat care se rostogolise în culoar și strigă: ― Testare! Apoi aruncă obiectul metalic în mijlocul pasajului. Cele două arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai plăcut cu puțină încălzire. Aparatul aducea cu o placă de plastic, dar când apăsă întrerupătorul emise un zumzăit și un vag halou, degajând căldura, care răspândindu-se în sală, o făcu să pară mai puțin sterilă și impersonală. Newt clipi, pleoapele fiindu-i îngreunate de somn. ― Ripley, m-am gândit la ceva. Aș putea, s-o înlocuiesc. Adică pe fata ta. De probă, sigur. Așa, o vreme. Și dacă nu-ți place, nu-i nimic. Ce zici? Femeia făcu apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
erori și dacă nimic nu se strică... Apăsă pe tasta de funcționare. Mult deasupra lui, Sulaco deriva răbdător și tăcut în neant. Prin culoarele lui nu era nici o suflare. Nici o mașină nu bâzâia în marele compartiment de debarcare. Unele instrumente clipeau fără zgomot, menținând nava în orbita geostaționară, la verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În compartimentul de îmbarcare se aprinseră girofarurile, unde nimeni nu putea să le admire jocurile de lumini multicolore: roșii, albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochi: un gest de protecție devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce se găsește în această zonă va fi dezintegrat și se va preschimba într-un nor de vapori mare cât Nebraska. Neluând în seamă vorbele acestea, femeia închise sacoșa. ― Hicks, contez pe tine pentru a o împiedica să plece. Caporalul clipi, schimonosit de durere, cu ochii înlăcrimați. ― Nu plecăm nicăieri fără tine, afirmă el și arătă spre arma hibridă. O să poți să cari chestia aia? Ea cântări mașinăria. ― Atât cât va fi necesar. Apoi își puse sacoșa pe umăr și merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și artificială răsună în culoar, făcând-o să tresară. ― Atențiune! Alarmă roșie. Evacuare imediată. Personalul dispune de paisprezece minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate. Diodele localizatorului îi indicau în continuare o direcție și o distanță. Ripley reluă înaintarea. Clipea mereu din pricina sudorii care îi curgea pe frunte, iar vârtejurile de abur îi reduceau considerabil câmpul vizual. Niște semnale luminoase luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi considerat asta ca un succes pentru cele ce-și propuseseră, oricare ar fi fost planurile lor. Pentru că se dădură înapoi, îndepărtându-se de el. Și el era vag conștient că stăteau acolo, și se uitau la el. Gosseyn rămase clipind din ochi din cauza luminii. Și, destul de repede acum, realiză că surse de lumină puternică venea de deasupra lui. Și asta îi cauzase, fără îndoială, dificultatea inițială de a vedea. La câteva clipe după această descoperire, din moment ce se părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
celor patru: - Aș aprecia foarte tare dacă ați îndrepta armele în altă parte. Apoi adăugă: Nu aveți nevoie de ele, din moment ce sunt legat și de mâini și de picioare. Fu interesant să constate că cei patru stăteau acolo fără să clipească, de parcă nici nu l-ar fi auzit. Cel de-al patrulea bărbat - din capătul mai îndepărtat al cvartalului - își aruncă privirea spre, probabil, sergentul lui, sau cam așa ceva - civilul care. până acum, fusese purtătorul de cuvânt al eșalonului inferior - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ai?“ Îi urmăream de dimineața până seara, clămpănind din papuci spre câte un magazin, mereu pregătiți să se bage în față. Știau să împingă și să-și facă loc, la o adică te-ar fi călcat în picioare fără să clipească. Își luau rația de orez sau ulei și ieșeau prin mulțimea de brațe. După care plecau acasă zdrobiți, cu ochii în lacrimi și nepoții ținându-se de pungi. La școală, aflam fel de fel de lucruri interesante despre patrie, strămoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iar eu îi acopeream pe toți, le dominam energia meschină, izbucnind câteva fracțiuni de secundă la fiecare două ore, ca o salvare primitivă și necesară. Se zbăteau neputincioși; sala devenise prea mică, n-aveai pe unde să fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]