27,125 matches
-
procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l marcaseră prea mult În ceea ce privea Înfățișarea. Părul Îi era de-un argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spune: „Dacă latră câinii, stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine și vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii“. Cântă primul vers cu o voce puțin aspră, din lipsă de exercițiu. Josef Grünlich, așezat În colț, se uită mânios la cântăreț, În timp ce Coral stătea lângă soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că acum doctorul părea a fi mai tânăr și mai plin de speranță. — „La noapte voi veni la fereastra ta și te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era trimis În vârtejuri pe după colțuri, În direcția opusă. Se minună el Însuși de propria-i insistență de-a mai rămâne În gara goală și periculoasă. Își spuse că nu-i era dator fetei cu nimic și știa că ea ar fi de acord cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl epuizase. Distanța dintre el și Coral se micșora. Soldatul trase de două ori și Coral auzi șuieratul gloanțelor mult deasupra capului. Se Întrebă dacă nu cumva omul trăgea intenționat prea sus. Încă zece secunde și ar fi trecut de colț, ieșind din raza lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
secunde și ar fi trecut de colț, ieșind din raza lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că acesta se ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că acesta se ținea de zid cu amândouă mâinile. Se opri și strigă „Herr Grünlich“, dar el n-o băgă În seamă și dispăru după colțul clădirii și din vedere. — Nu te opri, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că acesta se ținea de zid cu amândouă mâinile. Se opri și strigă „Herr Grünlich“, dar el n-o băgă În seamă și dispăru după colțul clădirii și din vedere. — Nu te opri, spuse doctorul Czinner. Lumina ce lucea la orizont, dincolo de norii subțiri, se stinse. — Luați-mă de braț, spuse ea. Se execută, dar greutatea lui era prea mare pentru fată, deși el Încercă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la orizont, dincolo de norii subțiri, se stinse. — Luați-mă de braț, spuse ea. Se execută, dar greutatea lui era prea mare pentru fată, deși el Încercă s-o facă mai ușoară sprijinindu-se cu o mână de perete. Ajunseră la colț. Luminile din spate ale mașinii clipiră În amurg și În zăpadă la o sută de metri de ei, iar Coral se opri. Nu pot, spuse ea. El nu răspunse și când ea Își trase mâna, alunecă până jos, În zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că el n-ar fi așteptat-o. Dar nu ea era cea care se afla În mare pericol, ci el. Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
salon mare și strălucitor, unde un pian, un bol de flori și câteva fotolii de inox erau scăldate În aerul galben-pal. Iată, Emma, spuse domnul Stein, l-am convins pe domnul Carleton Myatt să vină să te vadă. Nu existau colțuri Întunecate În Încăpere și n-aveai unde să te ascunzi de lumina blândă și generoasă, dar Dna Eckman făcu tot ce-i stătea În putință să se ascundă după pianul care se Întindea ca o platformă lustruită Între ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea Încetă să mai facă ordine și urmări buzele lui Myatt. — Da, Emma, spuse Stein, imediat ce sărmanul Eckman va afla ce bine ne-am Înțeles cu domnul Myatt, se va grăbi să se Întoarcă acasă. Oh, șopti doamna Eckman din colțul ei, departe de podeaua strălucitoare. Nu mă deranjează dacă nu se Întoarce aici. Mă duc eu oriunde la el. Aici nu-i acasă, spuse ea cu un mic gest de Întărire și scăpă jos un ac și doi nasturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva. Doamna Eckman țâșni din spatele pianului și veni În față, traversând podeaua și frământându-și nervoasă mâinile. — Nu de asta mi-este teamă, spuse ea. Se opri Între ei și apoi se Întoarse-mprejur și se duse repede Înapoi În colțul ei. Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi mândria ei pieri și, cu mâinile cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de acord cu soțul tău În toate cele. Și apoi să faci cum vrei tu. A dat rezultate bunicele pentru mine și Jamie. Ne-am despărțit amiabil. După asta, Tinsley se ridică și se Îndreptă spre tava cu băuturi din colț. — O să beau o tequila simplă. Mai vrea cineva? — Eu aș vrea una, am spus. Poate că amețeala de după-amiază Îmi va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ei, ca Mark Darcy cu păr roșu. Ha, ha, ha! —Iubito, tocmai am zărit o veche cunoștință, spuse Hunter. Mă duc până acolo să o salut, bine? Sigur, iubitule, am răspuns, iar Hunter se Îndreptă către un grup din celălalt colț al camerei. Milton bătu cu palma sofaua, iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât de plăcut... Începui eu, dar Marci mă Întrerupse. —Să fii căsătorit trebuie că este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tinsley un baton roz cu luciu de buze. Adevărul este că la New York soțiile fac dragoste, iubitele fac sex, iar divorțatele și-o trag. În oraș, ocaziile pentru o astfel de activitate sunt fără număr. La urma urmei, la fiecare colț de stradă există câte un hotel de lux, care oferă În mod obișnuit incluse În tarif excelente facilități pentru a ți-o trage. The Playground 1, cel mai scump apartament de la Soho House, are un pat cât Franța, o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea, În mod sigur, foarte cunoscut. Era Înalt - pe puțin 1, 95 m - iar părul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era un lucru bun că aparținea unei alte femei. Ar fi Înnebunit-o pe Lauren, altfel. Ia uite! Aici e o fotografie cu Hunter, am spus. Articolul din New York Magazine conținea un paragraf despre emisiunea lui Hunter, și Într-un colț era și o poză cu el, cu un titlu dedesubt: „Cel mai sexy om de televiziune din Manhattan!!!“ — Ce drăguț, zise Lauren. Își scoase ochelarii de soare și examină Îndeaproape fotografia. —Mmm... făcu ea. Ce bun gust are soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-se la ochi cu o bucată de mătase fucsia de pe masa de croit. Maaamă, ce batiste minunate ar ieși din asta. Bună la toată lumea, adăugă, făcând cu mâna unui grup de studenți În practică la noi, care brodau Într-un colț. Aceștia au dat stingheriți din cap și s-au holbat la Lauren, fără Îndoială și ei la fel de inspirați ca și Thack de tipul ei special de glamour. —Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o eu, ridicându-mă de la birou. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre Lauren. Ce o să faci cu inima? Am Întrebat-o. Lauren oftă. Chipul ei era numai dezamăgire. A, inima e la el, stai liniștită. Bănuiesc că norocoasa lui logodnică o va primi În curând. O lacrimă fugară Îi apăru la colțul unui ochi. Se rostogoli pe o parte a nasului și se opri pe buză, tragic. Scuză-mă, sunt așa o ratată. Pe jumătate râdea, pe jumătate plângea, ștergându-și lacrima. Nici măcar nu-l cunosc pe tip, și uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga mea, nu fi jenată. Toată lumea la New York e drogată 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus? ciripi vocea lui Phoebe din spatele nostru. Avem masa de la fereastră... Ignorând-o pe Phoebe, am luat-o la picior pe ieșirea pentru caz de incendiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la Jack’s pe West 10th Street. Dar am văzut-o pe Sophia seara trecută, la Alixe. Ea avea pandantivul la gât, spuse Marci. Nu, am tresărit eu, incapabilă să-mi ascund Îngrijorarea. Asta este imposibil. Ia uite, am adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sigur era că se ținuse după toți soții nevinovați din New York. Ce joc murdar jucase! „Acum ce aveam să-i mai spun lui Hunter, pentru Dumnezeu“, mă Întrebam eu cu frenezie, ca ieșită din minți, În timp ce taxiul se hurduca pe lângă colțul străzilor Fifth Street și 23rd Street Nu-mi venea să cred că doar cu trei ore mai devreme cerusem divorțul, iar acum ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Mă Înșelasem rău de tot În legătură cu toate, dar, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se Întâlnească de-acum numai cu tipi de aceeași religie ca și ea. Că e prea mare bătaia de cap cu părinții ei, În caz contrar. Ah, făcu Prince Angus, cu oarece melancolie. În clipa aceea am zărit-o cu colțul ochiului pe Sophia. Îh! Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l consideram de o Înțelepciune drăcească, am Încercat să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]