5,487 matches
-
apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă, din cîte ne putem da seama din fragmentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primul volum, cu titlul și continui pentru cel de al doilea. Era, negreșit, un om ciudat. Totul îl plictisea din negație și se considera un ratat al Absolutului. Nu-și uita originile românești. Cum veșnic îi era frică de autorități, conchidea la 10 iunie 1966 că "sînt prin aceasta urmașul unui neam de sclavi, umiliți și bătuți timp de veacuri. Cum văd o uniformă, cum mă simt vinovat. Ce bine-i înțeleg pe evrei! Să trăiești mereu la marginea statului! Drama
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
exact de ce comportamentul său constituie o problemă; spunem ce credem În legătură cu aceasta situație fără să pedepsim; Îi dăm o șansă să explice. IV. Schimbați ceea ce oamenii fac și nu felul lor de a fi. Dacă cineva are o atitudine necorespunzătoare, conchidem că e nevoie de schimbarea acelei atitudini. Nu respectiva atitudine constituie o problemă, ci posibilul comportament determinat de ea. Posibil, pentru că nu toate atitudinile negative determina comportamente negative. Insubordonarea se manifestă În ceea ce oamenii fac și nu În ceea ce ei
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
douăzeci de ani acadienii spre sud, spre Louisiana. Acolo, le povestește el, acadienilor din căruțe care l-au văzut acostând la țărm, se vorbește franceza, acadienii sunt deja numeroși « È un tărâm de libertate, de soare și de pepeni verzi» conchide el ademenitor. Va renunța oare Pélagie la proiectul său de a-și duce poporul spre nord și va accepta să-l Însoțească pe Beausoleil, pentru care brusc face o pasiune, spre sud? Nu, fiindcă ai ei nu vor să renunțe
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI-lea a fost momentul decisiv de trecere de la circulația orală, eventual manuscrisă, a Bibliei, la prezența ei reală, sub formă de carte, în toate colțurile teritoriilor locuite de români, și chiar dincolo de ele („exportul” de
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Contradicția fundamentală din această societate constă în faptul că ideologia creștinismului nu poate avea nimic comun cu individualismul și egoismul propus de o economie de piață, unde prezidează principiul „care pe care” - motor de dezvoltare totalmente anticreștinesc. De unde se poate conchide că religia se reflectă în modernitate mai mult prin reflexe moștenite în conștiința colectivă, decât printr-o consecvență și coerență dintre valorile teologice și viața concretă. Omul de azi își datorează confortul propriei inconsecvențe dogmatice, fiind creștin și necreștin în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
în numeroase rânduri de critică. Versurile lui S., mai ales cele din cărțile apărute la sfârșitul secolului al XX-lea, seamănă în chip izbitor cu cele ale lui Leonid Dimov. Asemănarea este uneori atât de mare, încât s-ar putea conchide, în grabă, că e vorba despre un fenomen de influențare sufocantă ori de epigonism. Poetul e însă un dimovian legitim și original, un emul, un adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
cu nimic preocupați de soarta omenirii, ce sens ar avea în cele din urmă o Judecată finală? Această superstiție trebuie eliminată, pentru ca omul să poată obține l’γ⇔∗∀4:≅<∴∀, altfel spus să poată deveni asemenea zeilor. În cele din urmă, conchide Irineu, „dacă Tatăl nu judecă, toți oamenii se află la egalitate, au cu toții un același statut” (omnes in aequo erunt et in eodem dinumerabuntur statu) (27, 1). Lucru și mai grav, parusia devine, în această situație, „superfluă” (superuacuus). Parusia și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revenit, de altfel, la o dreaptă vedere a lucrurilor omenești, în ceasul morții a spus acestea: Drept este să te supui lui Dumnezeu și să nu te crezi egalul Lui, când nu ești decât un muritor (2Mac. 9, 12)”. Hipolit conchide: „Într‑adevăr, toți regii care au fost pe pământ și care s‑au umplut de mândrie nemăsurată au fost loviți de Dumnezeu cu pedepse drepte și meritate” (ibidem). Al treilea exemplu, mai puțin cunoscut decât precedentele, provine de la Isaia 37
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și al înșelătoriei. Origen consideră însă că lucrurile trebuie diferențiate, căci, dacă nici un fel de magie nu este a priori legitim, cum putem salva atunci caracterul divin și, în cele din urmă, legitimitatea minunilor realizate de însuși Cristos? Este evident, conchide el, că exisă false minuni, săvârșite de falși profeți, atât în sânul religiei păgâne, cât și în religia creștină, dar, recunoscând aceasta, trebuie să admitem că prezența minunilor este o realitate care nu poate fi negată fără riscul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până la sfârșitul veacurilor, alăturându‑se astfel celor doi profeți, deja consacrați, Ilie și Enoh. Pe baza acestei interpretări - false, în opinia autorului Evangheliei - poate fi explicată prezența lui Ioan alături de Ilie și Enoh în De consummatione. Ar trebui deci să conchidem că autorul apocrifei noastre nu cunoștea avertizarea evangheliei? Credem că nici măcar nu s‑a gândit la aceasta. Probabil, el nu a făcut decât să reia o tradiție bine ancorată în mediul său de origine, nefiind preocupat de proveniența acesteia. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ungară, poloneză și germană. Modest, dar extrem de harnic și riguros, S. s-a bucurat de apreciere și datorită altor calități, recunoscute până și de un neiertător pamfletar precum Tudor Arghezi, care îi remarca politețea înnăscută, eleganța atitudinii și a comportamentului, conchizând: „discret, atent și făcând abstracție de persoana lui, domnul Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
a progresului sufletesc” care le-a făcut posibile în țările de origine, încât - în aspirația legitimă a modernizării - „formele culturii române au fost [...] o necesitate pentru dezvoltarea fondului”. Fixând punctul de plecare al teoriei lovinesciene în acest articol, se poate conchide în mod evident că s-a născut într-adevăr ca o replică, dar nu la adresa lui G. Ibrăileanu, cum avea să afirme mai târziu G. Călinescu, ci în mod esențial la aceea a înaintașului amândurora, gânditorul conservator și organicist, adversar al
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
domniei” urmau a fi atârnate pe peretele de lângă mormânt („zugrăvindu-se pe același perete chipul lui”), în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de vite” 43. Niccolò
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în păcatu curvii”), acceptată de inculpat la început, refuzată apoi într-o tentativă de inițiere a unei negocieri: „n-au vrut să jure, fără cât au zis că va da jăluitoarii taleri 15”. Dar „jăluitoarea” a pretins 30 de taleri. Conchide mitropolitul (anaforaua este din 12 iulie 1779): „Ci, la aceasta, fiindcă numitu pârât s-au apărat de jurământ, ni să pare a fi făcută după orânduială la judecata medelnicerului Costandin...”, neuitând să adauge că decizia finală „rămâne la cea desăvârșită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pe al treilea, pe Dumitru, îl dezmoștenește și se socotește îndreptățită să facă acest gest, „căci am zăcut 3 ani și la mine n-au venit să mă vază, să-ș ia iertăciune”. „Cine-i va da moșie să fie blestemat”, conchide jupâneasa Calea (pe fete nu le uită; popa Ivul și Radu vor fi cei care le vor constitui zestrea sau, dacă nu, „să fie frați de moșie”) și iscălește diata cu o drastică „formulare a uitării”: „Eu Calea, muma popei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin aceasta neliniștea mea se transmite și celorlalți, fie ca simplă compătimire, fie ca act de contagiune psihică. Se poate conchide că există un anumit limbaj al apropierii dintre mine și celălalt, care transcede cuvântul. Acest element de legătură nonverbală, care mă apropie de celălalt, este cel care dă valoare realității umane. Fiecare persoană, ca ființă, are o valoare specifică. Prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu câteva secole mai Înainte: astrologii „publică almanahuri, diferite in-folio miniate care anunță epidemiile, epocile favorabile căsătoriilor, sarcinii, purgațiilor, băilor, circumciziilor, aplicării remediilor, schimbărilor de aer”, cf. Laignel-Lavastine și Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, op. cit., p. 616, conchizând că rolul astrologului este (Încă) egal cu cel al medicului (p. 621). 15. E demn de observat că aici Honigberger anticipează tocmai dezvoltarea indiană ulterioară a acestor două științe, sistemul său medical derivând parțial din homeopatie, În timp ce astrologia e puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
diagnoza terapeutică (upaï³ya), patogeneza (sa-pr³pti), adică traducerea exactă a compartimentelor cu care gândea și practica farmacistul, medicul generalist, chirurgul Honigberger. De altfel, unul dintre tratatele fondatoare, Carakasa-hit³, pare a fi fost redactat „ În partea nord-vestică a Indiei (probabil Kashmir)”, după cum conchide sinteza imbatabilă A History of Indian Medical Literature, cu peste 3.000 de pagini datorate lui Gerrit Jan Meulenbeld și medaliate recent de regina Olandei 1. Nu trebuie să uităm nici că teritoriul În care se plasează stăruitorul său pelerinaj
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pseudosoluție pentru abordarea problemelor realității (anchetă realizată de Ioan Adam) pare să marcheze un început de dezavuare a literaturii optzeciste. Se recomandă o cale mai conformistă și explicit „angajată”, deci cu adevărat minoră și retrogradă sub aspect literar și se conchide că „publicul are nevoie de o literatură cu un spirit mai combativ, patriotic” etc., ceea ce înseamnă implicit o întoarcere la formula literaturii de propagandă. Totuși, la rubrica „Se anunță o nouă carte” este oferit, în septembrie 1982, un amplu fragment
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
să declare vehement că e adeptul lui Venizelos, ceea ce o umple de mânie pe frumoasa grecoaică, regalistă înfocată. Scriind despre Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
întreține cultul trecutului. Un adevărat credo în acest sens e poezia E mult de-atunci... a lui St. O. Iosif. După evocarea timpurilor defuncte, în care, deși „amarnice și grele”, erau „inimi drepte, credincioase, vin bun și cântece frumoase”, poetul conchide, împrumutând vocea unui uncheaș care a trăit în acele timpuri: „Azi cat nedumerit, nepoate: / Cum toate se schimbară, toate! / Din cântece azi n-ai ce-alege, / Nici vinul nu e vin în lege, / Nici inimi nu mai sunt, nepoate!”. În
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
b) modelul adaptativ, care privește aspectele exclusive a adaptării externe ale persoanei la mediul ambiental; c) modelul endaimonistic, care consideră că starea de sănătate este condiția actualizării sau a realizării potențialului de sănătate sau de boală al persoanei. Se poate conchide, din cele de mai sus, că starea de echilibru dintre sănătate și boală este dat atât de factori endogeni, proprii individului, cât și de factori exogeni, de mediu. Fig. Mediu extrem de favorabil Moarte Sănătate de vârf Mediu extrem de nefavorabil Stare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
numai o diferență a maselor inerte ar fi putut determina o diferență de accelerație. Dar o astfel de diferență ar influența perioada pendulului. În toate cazurile, însă, Newton obține aceeași perioadă a pendulului dată de relație. De aceea, el a conchis că cele două mase, inertă și grea, cu o precizie de 1/1000 sunt echivalente. Ulterior experiențele au fost reluate de Friederik Wilhelm Bessel (1784-1846), astronom german, obtinând aceleași rezultate ca și Newton, dar cu o precizie mult mai mare
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
chimic real; 2. Softurile limitează posibilitățile de evaluare a cunoștințelor de chimie, prin reducerea tipurilor de itemi utilizați. 3. Lipsa de mijloace de instruire necesare pentru utilizarea softurilor limitează modul de organizare eficientă a lecțiilor. Din toate cele relatate putem conchide: 1. Utilizarea softurilor educaționale în procesul de studiu al chimiei este un proces viabil, care permite realizarea învățării eficiente a conținuturilor curriculare. 2. Utilizarea softurilor educaționale, trebuie corelată cu metodele tradiționale și activ participative, pentru a evita consecințele psihologice ale
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vranceanu Aurelia () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_895]