2,985 matches
-
un program, dar se înțelege de la început că, pe lângă unele preocupări privind creația literar-artistică, va avea în vedere în special viața studențească, problemele ei sociale, politice etc. Rubrici de-a lungul timpului: „Ne scriu corespondenții”, „Jurnalul sesiunii”, „Vacanța”, „Teme și condeie studențești”, „Jurnal studențesc”, „Trăim în miezul unui ev aprins”, „Microinterviul săptămânii”, „7 arte în 7 zile”, „Estudiantina”, „Arte”, „Cenaclu”, „Preuniversitaria”, „Cronica social-politică”, „Sport” ș.a. Publicația cunoaște perioade distincte, în funcție de evoluția relației dintre politică și cultură. Între 1956 și 1965 V.s.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
Gane, Constantin Abăluță, Laurențiu Ciobanu (Dan Laurențiu), Victor Mașek, Gabriela Melinescu, Ion Cocora, Grișa Gherghei, Paul Tutungiu, Adrian Păunescu, Gheorghe Istrate, Nicolae Prelipceanu, Gheorghe Pituț, Nicolae Turtureanu, Florin Costinescu, Vasile Igna ș.a. Într-o oarecare măsură, poezia, abundentă, asigurată de condeie care vor cunoaște consacrarea, este tributară comandamentelor politice ale vremii. De altfel, în articolele aceleiași perioade se susține politica de partid, se face frecvent elogiul Uniunii Sovietice, sunt criticate sistemele de învățământ din Occident. Destul de lipsit de substanță, sectorul critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
însă comentatorului incapacitatea receptării unor autori de valoare ca, de exemplu, Ioan Slavici, contactul indirect cu literatura din țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși condeiul, încredințând tiparului câteva epigrame corecte, dar banale. Ciclul de reportaje și cronici culturale Scrisori din Paris („Revista idealistă”, 1903) este apreciat în epocă de cititori. Mai închegate, notele de călătorie și în bună parte cronicile plastice (semnate Ion Măgură, Kean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
fi rezolvate cu putere de tovarășii juști, operațiune din care partidul iese mereu întărit. Totuși, Desfășurarea marchează și primul câștig artistic, personajul săteanului desculț care își cumpără bocanci întrucât a fost numit socotitor la ceapeu, Ilie Barbu, născut din întâlnirea condeiului lui Marin Preda cu deja marele actor Colea Răutu. Comunist „cu sufletul”, cum vom vedea atâția în filmele anilor următori, Ilie Barbu e un țăran complex, când mândru, când sfios, dur, dar capabil de un zâmbet inimitabil, agresiv, dar onest
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
manipulării (derivat din știința retoricii) pe care Titus Popovici îl stăpânea foarte bine : cu cât mergi mai adânc în negarea unui sistem, cu cât critica e mai realistă și aspră, cu atât mai eficientă se va dovedi „întorsătura” finală de condei prin care sistemul este totuși salvat. Oricât de teribile și acuzatoare erau aceste secvențe la adresa comunismului, ele puteau fi descărcate în spinarea răposatului Dej. Și atunci, prin puterea de a recunoaște că „s-au făcut greșeli mari”, cu atât mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
transforma și optimiza metodele de Învățământ. De reținut este faptul, că metodele bazate pe acțiunea elevilor se dovedesc a fi cele mai eficiente. Aplicația I.: Predare/ Învățare realizată În cadrul ERR Clasa: a III-a Obiectul:Limba și literatura română Subiectul: „Condeiele lui Vodă” după Boris Crăciun Scenariul lecției Moment organizatoric Evocare - „ Spargerea gheții” La ce te gândești când spui cuvântul „țară”? Realizarea sensului: Metoda “Predare/Învățare reciprocă” Se Împarte clasa În 4 grupe: clarificatorii, Întrebătorii, rezumatorii, prezicătorii. Clarificatorii vor explica cuvintele
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Adriana Munteanu, Marieana Lucianu () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93555]
-
cere interpret”. Poezia va fi înlocuită de reportaj și poetului i se va substitui - susține în „unu” Paul Sterian - „cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie”. Transformări de o asemenea anvergură duc și la discreditarea individualismului. Integraliștii reactualizează aserțiunea lui Lautréamont, potrivit căreia poezia trebuie scrisă nu de unul singur, ci de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română, reprodus în întregime. De o atenție stăruitoare s-a bucurat teatrul românesc, prin Theodor Văcărescu și, mai târziu, prin Pantazi Ghica, ale cărui cronici au dat ziarului consistență culturală. Scrise cu un condei versat, ele au apărut o vreme aproape număr de număr, discutând, pe lângă probleme consacrate dramaturgiei românești, și diverse aspecte ale vieții bucureștene. Literatura franceză a fost popularizată prin comentariile competente ale lui Ulysse de Marsillac, celei germane rezervându-i-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
1985, 46; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 53-56; Constantin Cubleșan, „Viața fiecărui om este un roman”, RL, 1988, 19; Mircea Zaciu, Fișă biobibliografică, RL, 1988, 19; Băileșteanu, Aorist, 173-176; Tihan, Apropierea, 80-83; Mircea Muthu, Dalta și condeiul, LCF, 1990, 8; Vlad, Lect. prozei, 317-321; Constantin Cubleșan, Memorialistul Ion Vlasiu, ST, 1993, 5; Olga Caba, Cheia personajelor romanului autobiografic „Drumul spre oameni”, JL, 1995, 21-24; Iulian Boldea, Reflecție și confesiune, LCF, 1996, 41; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
au; și că ei nu dăruiesc patriei, ci plătesc o datorie către dânsa, și aceasta este una din cele mai dintâi datorii (p. 23). Adițional promovării ideilor referitoare la suveranitatea populară și democrația reprezentativă, Aaron își încheia lucrarea lansând din condei o altă idee revoluționară: unirea mădularelor etnice ale românilor într-un singur organism politic. Pasajul de final al lucrării merită reprodus in extenso. După ce menționează că focul patriotismului poate fi ațâțat în inimile cetățenilor în special prin educație patriotică, realizată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Maior, 1990, p. 21). Această acuzație, care atentează la puritatea sângelui roman și, ipso facto, la nobilitatea genetică a poporului român, este respinsă de Maior ca total neîntemeiată. Fără nicio acoperire istorică, ea nu este decât o altă "vomitare cu condeiul asupra romînilor, strănepoților romanilor celor vechi" (Maior, 1990, p. 5) venite din ura scriitorilor străini. Nici chiar după retragerea aureliană, coloniștii rămași în patria lor nu s-au compromis genetic: "Romînii și după vremile lui Aurelian au rămas în Dachia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia. Ca și în alte situații, nu avem de-a face cu o creație originală, ci cu o preluare, dar care se metamorfozează original în condeiul scriitorului englez. Povestirea apare la Tit Liviu în De la întemeierea Romei, însă Chaucer a cunoscut-o din Le Roman de la Rose, operă medievală pe care a tradus-o, pentru prima oară, în limba engleză. Virginia, fiica unui mare demnitar roman
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț de piele/ Cu bumbi gălbui și ghinde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiindcă îi domină și își impun autoritatea în orice situație. Atitudinea negativă, declarativ misogină a lui Boccaccio, vis-à-vis de personajul feminin, apare în Il Corbaccio 1024. Această lucrare, de dimensiuni reduse, atât de sarcastică, este un gest neașteptat venit din condeiul celui care scrisese Decameronul, unde, în cele o sută de povestiri, a dat dovadă de echilibru și de amuzament benign la adresa slăbiciunilor firii umane. Textul poate fi înțeles mai bine ca o remedia amoris, un fel de rămas bun literar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doi poeți străini de limbă, însă înrudiți în soartă, iar noi aici înaintea mormântului facem jurământ, strigând, ca să audă toată lumea: că Voi națiunea lui Eminescu și Noi poporul lui Andrei Ady suntem frați buni. Și până când vom putea lupta cu condeiul, cu cuvântul și cu fapta, nu va fi nici Dumnezeu nici iad care să ne poată separa. CUVÂNTUL ZIARIȘTILOR MINORITARI. D. dr. Gara Erno, în numele sindicatului ziariștilor minoritari din Ardeal, aduce prinosul de recunoștință și respect memoriei genialului poet M.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și un mai bun viitor. Dar nu merge. În opt ani de când m-am întors în România decepțiune a urmat la decepțiune și sunt/ mă simt, n.n./ atât de bătrân, atât de obosit încât /și n.n. / degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Și cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înșiruire de imagini și metafore vesele: „Dac-aș fi aproape de tine, mi-ai întinde cel puțin vârful piciorului să-l sărut și poate m-ai ierta, dar așa, neavând altă cale de a te face să te înseninezi decât un condei și o coală de hârtie, desper de a te putea desmânia. Aștept telegramele Havas ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc. Căci a suferi atât pentru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
datată de poet: 28 decembrie 1979 (Op. cit., p. 51) iar în septembrie același an Eminescu publicase „Rugăciunea unui dac” din care coboară metafora pietrei de mormânt și dorința de a nu se fi născut. Imaginea scrisului, dacă se leagă de condeiul și foaia de hârtie omise, intră într-un dialog interior cu dilema permanentă a poetului: nu folosește nici de data aceasta „desmânierii” iubitei, pentru că i separă distanța ci tot ziarului, care este aici și trebuie să iasă. Alegerea acestui colaj
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în anul 2000) i-a asigurat Luminiței Țăran o interpretare corectă și aprofundată a culturii populare locale. De asemenea, în activitatea de jurnalist, autoarea și-a desăvârșit cunoașterea limbii române în subtilitățile sale, specifică (din păcate, nu întotdeauna) oamenilor "de condei", stăpânind proprietatea termenilor și veghind la acuratețea redactării. Nu se poate, însă, sesiza utilizarea stilului publicistic în această lucrare, cu aspect științific incontestabil. După expunerea pe larg a eșafodajului teoretic despre I Metamorfozele socio-culturale ale imagii și imaginarului (arhitectura imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Prima ediție a apărut în anul 1788, însă atât de mutilată și desfigurată, încât cele mai picante aspecte ale corespondenței au dispărut. Expresiile mai îndrăznețe din limba germană, precum și toate numele persoanelor ce aparțineau casei regale, au fost modificate de condeiul timid al translatorului, care nu dorea să-și asume responsabilitatea dezvăluirii unor secrete. Multe pasaje din corespondență au fost omise, în timp ce editorul a introdus o mulțime de note de subsol pedante și fără nici un conținut. În anul 1807 a apărut
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
om de cultură” își intitula ziarul „Neamul evreiesc” din 23 august 1949 articolul semnat de S.H. Gherasim închinat lui A.Axelrad: „Zilele acestea s-au împlinit 70 de ani de la nașterea scriitorului și publicistului A.Axelrad. Viața acestui mânuitor al condeiului este un exemplu de muncă continuă în slujba progresului, în slujba răspândirii culturii în masele largi populare. În afară de opera sa poetică („Lădița cu necazuri” 19001945) activitatea cea mai importantă a lui Axelrad a fost aceea de popularizare. Astfel, sub pseudonimul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o urmărim: Dragă prietene, Recenta ta scrisoare a fost o adevărată surpriză. Mă bucur că domnul Ionel Oprea se trudește pentru o asemenea carte și nu ne‐a uitat nici pe noi, cei care am slujit într‐o vreme, cu condeiul, presa bârlădeană. De asemenea, xerocopia Imnului Bârladului. Poate nu știi, dar o vreme, ceasul din turla Primăriei municipiului Bârlad, cânta la ora exactă câteva măsuri din acest imn . Revoluția l‐a scos de pe firmament, cum a scos de altfel și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la 15 a fiecărei luni, primul număr fiind scos la 1 decembrie 1932, director Gh. Nedelea, strada Căpitan Kostache nr. 15 Bârlad. Într‐unul din numere, sub semnătura lui G. Nedelea, în articolele „Sacrificiu” și „Escrocherie”, editorialistul se îndreaptă cu condeiul împotriva „îmbuibării trândave”, bună de „scuipat și pălmuit”, atunci când schelăie p e ulițe, spunând că „a prins‐ o dorul de sacrificiu” În foiletonul „Nu tocmai, fapt divers” M. Negreanu face 208 referiri la moartea celebrului sculptor Paciurea care a murit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a dus în toate colțurile țării, faima Bârladului de altă dată. Aici și-au spus cuvântul lor: Gârleanu, D. Nanu, Moldovanu etc. Din Bârlad și-a luat zborul marele Al. Vlahuță... Suntem bucuroși că o mână de harnici mânuitori ai condeiului, astăzi, caută, ș'au izbutit să calce cu cinste pe urmele proaspete ale înaintașilor. Pe domnul prof. Moroșanu, directorul „Vocei Tutovei" Îl cunoaștem de mult. La fel pe harnicul și talentatul prim redactor Pr. I. Gh Chirvasie; le-am urmărit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]