2,979 matches
-
cea mai caldă năzuință de a vă fi aceasta un stimul spre a dezvolta Lovineștii... Detest să „exploatez” oamenii - fie și În folosul istoriei literare -, de aceea aș vrea mult ca tot ce vă va fi suscitat În memorie și condei de dialogurile noastre să se materializeze În pagini care să poarte semnătura și amprenta pasiunii dvs. Vă urez, ca unei rude apropiate Într-o „familie” profesională, să vă simțiți mai bine, să puteți lucra și să vă consolidați reputația cuvenită
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Irimescu, Labiș, Birlic, Jules Cazaban ș.a., intraseră În spiritualitatea națională, iar certe ecouri, se puteau Întâlni și peste hotare: Sadoveanu, Virgil Tempeanu, Gorovei, Horia Lovinescu sunt doar câteva exemple. 246 Al doilea manuscris de istorie literară, la care au colaborat condeie consacrate. și acesta respins de „Junimea”, după un stagiu Îndelungat și inutil. Bunul plac, vigilența, și-au spus Încă o dată cuvântul! 761 doar „patriotismul local”. Nu? Încă o dată, toate cele bune. Cu drag, Melanica 4 Iași, 10.III.1983 Dragii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
muzeograf la Muzeul Județean Suceava, membru În colegiul de redacție al Anuarului SUCEAVA. Acesta din urmă mi a spus ocazional că articolul „nu merge” și m-am mirat, deoarece știam cine-i George Pascu - om În stare să țină un condei În mână și că nu era la primul medalion realizat În viața lui. Am explicat profesorului Victor Buta că fiind la pensie, nu mai aveam nici o posibilitate să scot lucrurile din impas. 253 Aș fi avut un sentiment de profundă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
venea să-și vadă sora, sau pe vărul său, inginerul Ludovic Cazaban (tatăl artistului). 449 Aluzie la volumul de schițe O femeie și o picătură de Întuneric, publicat de Teodor Tatos În perioada interbelică. 884 * „Informatorul”, martie 1933 Dintr-un condei, un șir Întreg de drame, Înmuguriri de zarzavat, de seră, Când spiritul e socotit În grame, Nu te juca cu cerebrala emisferă, și nu mai face alte epigrame. Teodor Tatos 45 (Fălticeni, nedatată) Dragă domnule Eugen, Am avut o mare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
realitatea. pictorul Teodor Tatos 450 Prestanța de care Începuse să se bucure revista fălticeneană „Înmuguriri” se datora În primul rând lui Virgil Tempeanu, care a acceptat să-i fie director. Sufletul publicației, a fost Mihail șerban. În timp, au colaborat condeie consacrate, din diverse regiuni ale țării. Cuvinte de Încurajare a avut și Leca Morariu, În „FătFrumos”, care apărea la Cernăuți. 885 46 (Fălticeni, 24.10.1980) Dragă Domnule Eugen, (...) Au venit la mine doi milițieni În uniformă care m-au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ei trăiesc și-mi scriu și azi. De asemenea 470 Inițiativa reapariției „șezătorii” a pornit din Fălticeni. 471 Doamna putea să aștepte mult și bine, totul depinzând de buna sau proasta dispoziție a unor localnici de a pune mâna pe condei. 472 Apatia pe care n-o Înțelegea profesorul, se datora și capriciilor lui Ticu Toporaș, publicist din Fălticeni, specializat În a tulbura oamenii, În a-i pune pe drumuri și apoi de-a abandona totul, trecând la altceva... nou, „formidabil
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe ștefan Ioan, șeful liberal al județului Baia. 578 Mărturii fălticenene, a căror odisee este incredibilă, rămânând ani de zile În manuscris. N-a văzut lumina tiparului nici până azi, deși materialele sunt inedite, de istorie literară și aparțin unor condeie consacrate, În cea mai mare parte. 946 Articolul matale despre „șezătoarea” reproduce Într-adevăr rezumativ, tot ce se poate spune despre revistă, așa că nu mă mir că a fost preferat celorlalte. Cu cele cuvenite familiei matale și cu toată prietenia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Excepționala evocare a corespondenței Agathei cu tatăl meu, ar fi meritat să apară În cele mai citite reviste literare. Dar și scumpa noastră Bucovină Își are cititorii ei, dornici de a mai citi frumoase articole scrise din inimă, nu din condei. Sper, că sunteți oarecum sănătos, ceea ce doresc să aud despre Dv. și soția Dv. Eu Îmi trăiesc zilele printre amintiri, prieteni și cărți. Mai merg pe la expoziții, dacă merită. Acum câteva luni, a fost pe la mine, criticul de artă Radu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
despre Dragoslav. Pentru colaborarea lui Horia Lovinescu, a lui M. șerban, nu v-ar sta Dstră mai la Îndemână? Pe primul nu-l cunosc personal, pe al doilea prea puțin. Ar fi bine să nu lipsească din acest volum nici un condei fălticenean. În legătură cu intervenția D-lui prof. Tempeanu pe lângă Dl. șerban Cioculescu pentru „șezătoarea”, nu s a primit Încă nici un răspuns. Ați văzut, cred, că a apărut volumul (teză de doctorat) al D-lui Ursache de la Iași cu titlul „șezătoarea”. Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a intra la această școală tehnică postliceală, am dat concurs și am fost câte șapte-opt candidați pe un loc. Apoi am susținut un examen de asistent laborator, sau alte branșe, pentru care am obținut diploma de asistent, care dintr-un condei, de la 1 ianuarie 1979, a fost anulată. În plus, după zece ani vechime, am dat examen de asistent principal. Și peste asta s-a tras cu creionul. În RSR, de exemplu, în laboratoare sunt acum medici, ingineri chimiști, biologi și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acestea, și numele frumoasei stațiuni în care mă găseam și unde mă simțeam nespus de bine, Poiana Brașov. Ei nu, asta e chiar prea de tot, mi-am zis eu, domnule director, și m-am decis să pun mâna pe condei și să vă scriu aceste rânduri, deși, mărturisesc, de regulă nu fac parte nici din rândul ascultătorilor și nici al corespondenților postului dvs. de radio. Și mi-am zis, cred eu pe drept cuvânt: oare de când nu ați mai fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și lașitate. De mult folos i-ar fi fost societății românești contemporane critica aspră și obiectivă, oricât de distructivă ar părea ea unor minți îmbătate de ideologie. Așadar, stimați tovarăși, vă invit să descoperiți propriul dvs. oraș prin prisma unui condei care nu v-a fost de mare trebuință și mereu l ați certat, pe când respira lângă dvs. Ia încercați să vă sculați din paturile dvs. confortabile, într-o bună dimineață, pe la orele 6, și prefaceți-vă că vă duceți la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mult mai multe, dar spațiul n-o permite) care aici, în țară, ar fi putut constitui subiectul multor reportaje și articole, care ar fi servit societatea și i-ar fi făcut acesteia mai mult bine decât laudele anapoda ale unor condeie lipsite de orice fel de scrupule. Ca scriitor, nu m-am putut realiza decât parțial în România. M-am bucurat însă de câteva ori de sprijinul dvs. Nu doresc altceva decât să acordați același sprijin oricărui om al muncii, așa încât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spun că sunt un român care mă întorc acasă. De ce? Pentru că nu pot trăi altfel. Am ales libertatea de a muri în România. Înainte de a pleca, aș vrea să încerc însă să vă spun unele lucruri, așa cum vin, în goana condeiului. Ascult, ca mulți români, postul dvs. de radio, de multe ori mă bucur, alteori nu. Știu că sunteți informați în general, dar îmi dau seama totuși că veștile care ajung la dvs. nu sunt complete. La noi situația se înrăutățește
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a momentului și jocul ei cu Puterea care o patrona, căreia vroia să-i smulgă avantaje, pozând totuși În independentă. Discutasem, firește, adesea, și despre puterea... literară și inevitabil socială pe care o practicau cotidian marile și micile stele ale condeiului din RSR. „Ce să facem cu acești «gospodari»? Sigur, sunt acum atacați de o bandă de golani și huligani, vrând-nevrând ar trebui să fim de partea lor.” Făcea aluzie la ofensiva declanșată de grupul din jurul imundei reviste național-socialiste Săptămâna, un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lipsesc cu totul). Fără ajutorul colaboratorilor Însă nu se poate face o bună revistă. Aici dau eu bătălia cea mai grea, căci așa suntem noi românii: prea puțini Înțeleg că eu vreau să fac o revistă extrem de serioasă (cu atâtea condeie exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
totuși una particulară!, Îmi ziceam, interzis de această tardivă dovadă de solidarizare. Și scrisoarea nu se referea la volumul II, ci la volumul I, singurul pe care Îl primisem! * Ar fi vulgar, poate, a se trage din asemenea „scăpări” de condei concluzii catastrofice despre caracterul cuiva. Întrebarea este doar dacă vulgaritatea unor grăbite, simplificatoare acuzări nu este cumva totuși mai mică decât vulgaritatea „pretextului” care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și izbucnind nesupravegheate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prea multele perioade despotice ale Istoriei. * Pe ultima pagină a numărului aniversar, 750, redactora-șefă descrie cum și-a imaginat sărbătorirea și viitorul noii vârste a revistei. Printre altele, și printr-o „rubrică nouă, alertă, deschisă spre stricta actualitate În care condeie foarte diverse să facă pe rând croquis-uri, notații despre societatea românească”. Rubrica „utopică”, cum o numește, resemnată, autoarea, ar fi trebuit să construiască un calus al „fracturii deranjante (dacă nu periculoase) Între grupări și generații... autori de vârste și realizări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
într-un cuib. în cuib nu te înscrii ca în „Frontul Renașterii” sau în „Partidul Națiunii”, la primărie. Aceste partide - „Dumnezeul să le ierte” - au înscris în 24 de ore milioane de membri. Acolo nu ți se cerea decât cerneală, condei și să pui degetul dacă nu știai scrie, sau puteai să trimiți vorbă dacă alte treburi te împiedicau de-a lua parte personal. în Legiune îți vinzi comoditatea și o împarți cu acei ce n-au; îți vinzi averea, dacă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prin Ministerul Muncii și se va desfășura prin „taberele sau coloanele de muncă organizate de Subsecre tariatul de Stat al Muncii, prin Inspectoratul General al Taberelor și Coloanelor de Muncă obligatorie de folos obștesc” (doc. nr. 48). Printr-o mișcare de condei, munca devine obligatorie și de folos obștesc. Ea urma să fie organizată de către Ministerul Muncii și Marele Stat Major. Dacă pentru populația românească ea putea fi în același timp și obligatorie, și de folos obștesc, mai puțin clar este cum putea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
în România după numai doi ani. Urmând mereu linia orizontului, ca pe o altă fata morgana, părăsește definitiv România în 1958, stabilindu-se în Brazilia, la Săo Paulo. Primele versuri îi sunt găzduite, în 1904, de „Sămănătorul”, după ce își exersase condeiul în revista liceului (1897-1898). Poezii, traduceri, memorii de călătorie îi apar în „Opinia”, „Pagini libere”, „Lumea”, „Floare albastră”, „Versuri și proză”, „Hatikvah”, „Absolutio”, „Însemnări ieșene”, „Umanitatea”, „Hasmonaea”, „Facla literară”, „Mântuirea”, „Adam”, „Israelitul”, „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»” ș.a. F. este, mai
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
Cetitorule, vei continua cum îți place operațiunea aceasta: vei adăuga sensuri; vei adăuga mai ales vibrația emoțională specifică ție.” Peste un an, D. scoate primul volum, Euridice. 8 proze, consemnat de G. Călinescu în „Națiunea”: „nu-i lipsit de grația condeiului și de paletă; clasicitățile sale sunt revopsite în culori vii”. În 1948, intră redactor la „Flacăra”, trece apoi la „Viața românească” (în 1953 ajunge redactor-șef). Publică, în 1948, în „Viața românească” fragmentul Dușmănie care va intra, ulterior, în romanele
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de la Interne”. Alteori însă, scriitorul, aflat încă în anii de început ai carierei, uită opțiunile politice, și atunci umorul sau aluzia la slăbiciuni etern omenești colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al. Macedonski, care editase o gazetă filorusă, „Stindardul țărei”, este o țintă a atacurilor din D. Poetul este acuzat că ar
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
Arad, în 1911, semnând apoi articole în mai multe reviste și ziare din Ardeal și din Regat: „Tribuna poporului”, „Cosinzeana”, „Glasul satelor”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Neamul românesc literar”, „Unirea”, „Lumina poporului” ș.a. Nu avea să mai mire, așadar, pe nimeni elegantul condei de jurnalist care se afirma la „Ramuri”, în anul 1913. Cu eseuri literare și recenzii, D. colaborează, în perioada imediat următoare, la „Doina”, „Credința”, „Drapelul”, „Lumina literară”, „Capitala”, „Solia” ș.a. În 1921 debutează editorial, la Cluj, cu monografia Mihail Kogălniceanu
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
, Ioan (pseudonim al lui Ion Drăgescu; 5.XI.1889, Constanța - ?), jurnalist și prozator. Tatăl său, Ioan (Ioachim) C. Drăgescu, era medic și un modest mânuitor al condeiului. D. a absolvit la București Facultatea de Litere și Filosofie, după care s-a consacrat, din 1909, gazetăriei. Combatant în primul război mondial (participă și la acțiunea militară din Basarabia, în 1918), a fost rănit și s-a îmbolnăvit de
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]