6,839 matches
-
însă, când te aștepți mai puțin, după această spornică bravadă, întorsătura: „O lacrimă. Stop. Totuși, toamnă./ Mai lipsea cineva ca să fim doi.” Secretul unor asemenea poeme (reprezentative) este că diversiunea parodică și în genere (auto)ironică potențează lirismul autentic, iar confesiunea devine, în urma ei, mai apropiată și mai credibilă - după o rețetă pe care poetul o deține în exclusivitate. Creația originală a lui D. este însoțită de o meritorie muncă de traducător (din Rafael Alberti, Irving Stone, Curzio Malaparte ș.a.) și
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
fapt cultural de amploare ce merită a fi studiat din dublă perspectivă: critica memorialisticii și critica receptării. Colocviile Literatura mărturisirilor (10-11/1991), Sertarul cu jurnale, jurnalul cu sertare (3/1992), Biografie și literatură (2/1995) analizează tipologia formelor literare ale confesiunii, cauzele și efectele acestui fenomen cultural. Sunt semnalate interesul cititorului pentru culisele unui trecut fie ocultat, fie prezentat în mod deformat, dorința de recuperare a unei perioade cenzurate sau chiar interzise, deconspirarea minciunii. Totodată, interesul pentru istoria adevărată ce poate
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
ritm de sorginte folclorică, prelucrat însă cu mai mare subtilitate („Busuioc floare de dar, / Floare de descântec,/ Orice vrajă e-n zadar / Și mă cheamă-n noapte iar / Mult temutul cântec”). Un procedeu frecvent e acela de a atribui altcuiva confesiunea: unui pribeag, unei fete ce cântă, uneia care plânge, unei „fecioare bătrâne”, unei „noi Magdalene”, care plânge, de asemenea, unei „femei trecute”, care „vorbește cu toamna”, unui „apostol nebun”. Toate aceste modalități ale desentimentalizării - sau oricum, ale atenuării sentimentalității - mențin
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
editorial în 1969, cu volumul Prințul nisipurilor, care include mai multe „povestiri de noapte”. Urmează alte două cărți, Visând la California (1977) și Audiență de noapte (1983). Atmosfera nu se schimbă de la un volum la altul, povestirile fiind mai ales confesiuni ale unor adolescenți care descoperă bucuria de a iubi și de a fi iubiți, singurătatea și tristețea sau neliniștitoarea întâlnire cu ei înșiși. Dramatizează Povestea vorbii de Anton Pann (1977) și Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir (în colaborare cu Cătălina
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
de Fernando de Rojas (premiera în 1972), Amfitrion de Peter Hacks (premiera în 1975) și Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer (premiera în 1976). SCRIERI: Prințul nisipurilor. Povestiri de noapte, București, 1969; Visând la California, Iași, 1977; Audiență de noapte. Confesiuni imaginare, Iași, 1983. Repere bibliografice: Florin Faifer, „Prințul nisipurilor”, „Flacăra Iașului”, 1969, 41; Val Condurache, „Visând la California”, CL, 1977, 3; Florin Faifer, „Visând la California”, „Flacăra Iașului”, 1977, 42; V. Codrescu, „Visând la California”, CL, 1977, 11; Ion Beldeanu
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
celui din 1994, Negru pur, în care F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de înregimentare în banalul cotidian. Se produce o schimbare radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli însă confesiunea melancolică și lirismul discret. Această sensibilitate tipic feminină, pe care a încercat să o suprime uneori, se pare că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri a făcut efortul să-și potrivească pasul. SCRIERI: Iluzii pe
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
literară” (seria nouă), „Secolul 20”, „Serdika” (Sofia), „Solidaridad nacional” (Barcelona), „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Ulise”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Vremea” ș.a. Înaintea apariției romanului Adolescenții de la Brașov (1936), M. desfășurase o întinsă activitate publicistică. Romanul său nu este nici confesiune, nici document, nici autobiografie, deși reperele unei realități circumstanțiale (timpul, spațiul) sunt numeroase. Autorul a intenționat un melanj de realitate și mit, cartea în ansamblu fiind un joc al imaginației, o proiecție lirică a vieții miraculoase a adolescenților pe care
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
ușor deghizată, tot o automărturisire, așa cum fusese, la vremea ei, în 1966, și monografia pe care M. i-a închinat-o lui Costache Negri. După război, scriitorul trăiește din traducerea și stilizarea unui număr apreciabil de scrieri din literatura universală. Confesiunile lui Rousseau le-a transpus - remarcă Edgar Papu - „într-o frumoasă limbă românească”, iar Stol de păsări și Vulturul muntelui, tălmăciri ale romanelor lui Yasunari Kawabata sunt realizate, potrivit aprecierii lui Nicolae Balotă, cu „o pană atentă și delicată”. SCRIERI
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
în colaborare cu Al. Retinski); Alexandre Dumas, Vicontele de Bragelonne sau Zece ani mai târziu, I-IV, București, 1966; Ivan Melej, Oameni și mlaștini, București, 1966 (în colaborare cu Igor Block); Antonina Vallentin, Pablo Picasso, București, 1967; Jean Jacques Rousseau, Confesiuni, I-III, pref. trad., București, 1969; Paul Féval, Cavalerii tezaurului, București, 1970; Yasunari Kawabata, Stol de păsări albe (Sembazuru). Vuietul muntelui, pref. Stanca Cionca, București, 1973. Repere bibliografice: D.P. [Dan Petrașincu], Un scriitor tânăr vorbește despre emoțiile debutului. Cu d.
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
situația micii diariste constituie pentru poetă prilejul unei identificări explicite. Toate temele definitorii pentru M. - condiția poetului, tumultul istoriei, moartea, cruzimea și violența, solitudinea insurmontabilă etc. - se întâlnesc în aceste versuri sub forma notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful care m-acoperă,/ până și în lumina
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
și uitat de multă vreme în legendă”. Întâlnirile lui cu naratorul instituie de fiecare dată un dialog, al lumilor și al timpurilor, în imagini suprapuse: cea din prezentul evocării, cu „maestrul” tot mai bătrân, și cea cristalizată din mozaicul amintirilor/ confesiunilor înregistrate și comentate de narator. Ca majoritatea personajelor lui M., Șerban Milescu este o fire delicată, confiscată de câte un moment paradisiac din trecut, de obicei din adolescență sau tinerețe. În fond, romanul pune în ecuație incompatibilitatea dintre două lumi
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
blochează în noțional, iar trăirile pe care eul liric le etalează rămân captive în crusta conceptelor. Desprinderea se realizează odată cu Blindajul final (1981), unde poeta abolește cenzura estetizantă și eliberează viziunile dictate sub imperiul traumei. Pe aceeași linie neoexpresionistă, de confesiune deturnată în pansexualism și tanatic, se desfășoară și lirismul din Var (1989), Parcul (1991) și Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), pentru ca Fugi postmoderne (2000) și Îmi mănânc versurile (2003) să releve o atracție către postmodernismul în variantă biografistă
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a activității sale științifice, lucrarea în două volume Terra. Introducere în geografie ca știință, de referință în domeniu. Demisionează din învățământ în 1938. După ce în 1940 îi apare lucrarea Trilogii: știința-școala-viața, mai tipărește în 1946 volumul de însemnări memorialistice și confesiuni - Premise și concluzii la „Terra”. În 1946 prezintă la Academia Română ultima sa comunicare, De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură. Doi ani mai târziu, în urma reorganizării Academiei Române, este eliminat din rândurile acesteia. Obligațiile didactice și științifice ale disciplinei căreia M.
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Premise și concluzii la „Terra” constituie, în esență, o autobiografie și conține „amintiri și mărturisiri”, pagini care pot fi subsumate jurnalului memorialistic dominat de evocare. Sunt creionate figuri de mari personalități, situații reconstituite în spiritul adevărului, dar nu fără culoare, confesiuni patronate de sinceritate, mărturii ale unui om cu propensiune spre interogarea sensurilor vieții. SCRIERI: Ideile lui J.-J. Rousseau asupra educației, București, 1892; Către noua generație, București, 1912; Ofensiva națională, București, 1913; Poporul. 1913, București, 1913; Primăvara literară, București, 1914
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
imitației și formelor goale (Decadentismul, 1902), dar nu a ezitat să aducă în discuție noi criterii de apreciere pentru frumosul literar, pregătind înțelegerea modernă a poeziei. Proza lui M. este prin excelență lirică, autobiografică: el se caută pe sine și confesiunea dezvăluie obsesii și reprimări esențiale. Rememorarea se întoarce ades spre siluetele și umbrele copilăriei, văzută în lumina unui conservatorism aristocratic, idilic și patriarhal (pe care îl va impune proza discipolului său, Duiliu Zamfirescu). Firul epic este aproape inexistent. Descripția, tabloul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al patrulea în cursul căruia, de altfel, se desăvârșește întreaga sa formație culturală, așa cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul patru. Cu toate acestea, însă, ceva nou și diferit de ceea ce caracterizase epoca lui Ambrozie și Ieronim găsim în Augustin: o nouă și tulbure realitate politică și socială, consecință a rapidei destrămări a imperiului după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
date biografice. Dacă autobiografiile în general trebuie să fie examinate cu precauție în privința reconstrucției obiective a faptelor, nu trebuie să uităm nici o clipă că această precauție trebuie să fie folosită de noi într-o măsură și mai mare în cazul Confesiunilor lui Augustin care, având în vedere titlul lor, nu vor să fie o autobiografie, ci o „confesiune”, adică ceva mai mult decât atât și ceva diferit, a cărei semnificație trebuie înțeleasă corect, așa cum vom vedea la momentul potrivit. Oricum ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu trebuie să uităm nici o clipă că această precauție trebuie să fie folosită de noi într-o măsură și mai mare în cazul Confesiunilor lui Augustin care, având în vedere titlul lor, nu vor să fie o autobiografie, ci o „confesiune”, adică ceva mai mult decât atât și ceva diferit, a cărei semnificație trebuie înțeleasă corect, așa cum vom vedea la momentul potrivit. Oricum ar fi, informațiile privitoare la tinerețea lui Augustin, până la perioada petrecută la Milano, sunt de găsit exclusiv în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adică ceva mai mult decât atât și ceva diferit, a cărei semnificație trebuie înțeleasă corect, așa cum vom vedea la momentul potrivit. Oricum ar fi, informațiile privitoare la tinerețea lui Augustin, până la perioada petrecută la Milano, sunt de găsit exclusiv în Confesiuni. 1. Prima perioadă de formare S-a născut, așadar, la Thagaste, în Algeria de azi, în 354, dintr-o familie modestă; tatăl, Patricius, era un creștin moderat pe care Augustin nu-l iubea mai deloc, iar mama, Monica, era o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și cea privitoare la logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul Evangheliei pentru că le lipsea credința în persoana Mediatorului dintre oameni și Dumnezeu, care constituie esența creștinismului. Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care îl poate călăuzi; amintește despre propriile lecturi ale cărților neoplatonice. Credința creștină apare aici într-o întrepătrundere armonioasă cu filosofia, cu acel neoplatonism pe care scriitorul îl studiase la Milano, așa cum vom afla ulterior, câțiva ani mai târziu, din Confesiuni; dacă în cazul lui Marius Victorinus filosofia mai era încă, în special, o știință grecească, acum e pe deplin o disciplină creștină; desigur, drumul fusese deschis de Ambrozie. Conflictul dintre credință și intelect, care în alte opere ale lui Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prietenii pe care îi putuse convinge să practice cu el aceeași opțiune de viață. În august 387, Augustin era la Ostia pentru a se îmbarca împreună cu mama sa și aici a avut faimoasa viziune extatică, povestită cu atâta emoție în Confesiuni (IX, 10, 23-25); la puțin timp după aceea, se stinge și Monica. Această viziune a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, pentru că cercetătorii s-au întrebat dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin, sau dacă viziunea de la Ostia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o mistică augustiniană autentică, aceasta n-a putut fi decât o mistică de filosof; experiența sa depășește și trece dincolo de aportul activității propriu-zis filosofice, dar o presupune și și-o asumă”. Bibliografie. Firește, textul fundamental este chiar biografia lui Augustin, Confesiunile adică, fie și cu toate precauțiile pe care această lectură le impune și despre care vom vorbi mai jos. Dintre operele recente, le vom menționa doar pe cele care trebuie înțelese ca biografii spirituale ale lui Augustin și care trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
d’Ostie, sa place dans la vie et l’oeuvre de saint Augustin, Vrin, Paris 1938; R. Guardini, La conversione di S. Agostino, Morcelliana, Brescia 1958; Idem, L’inizio, Jaca Book, Milano 1975. Totodată, sunt deosebit de utile comentariile la ediția Confesiunilor în curs de apariție sub îngrijirea lui J. Fontaine, L.F. Pizzolato, P. Siniscalco și alții (text stabilit de M. Simonetti, trad. de G. Chiarini) pentru Fundația Valla, Mondadori, Milano, 1992. Publicarea, până acum în trei volume, a ajuns la a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sunt poate textul biblic cel mai iubit de Augustin, cel ce constituie și fundamentul Confesiunilor, nu numai pentru marea însemnătate pe care o are colocviul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și pentru influența stilistică; aflăm acest lucru și din încheierea la biografia lui Possidius pe care o vom cita mai jos, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]