KorAP: Find »[drukola/base=configura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 >

2,864 matches

Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508

Romaniloru (București, 1859). Îi urmează nume grele ale culturii române, cum ar fi cel al lui Ion Heliade Rădulescu, care a dat la lumină Prescurtare de historia românilor sau Dacia și România (București, 1861, reeditat în 1869). Începea să se configureze o bibliografie istorică în cadrul literaturii didactice românești. Anii '70 ai secolului al XIX-lea înregistrează o explozie a cărții școlare dedicată cunoașterii istorice, perioadă cu care se produce instituționalizarea manualului de istorie ca vehicul al memoriei oficiale. Personalități marcante ale

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
status-uri și norme de producere și evaluare a discursului literar. "Anul 1890 ca, dealtfel, întreg deceniul care îl precede poate fi astfel considerat drept momentul de cotitură, după care liniile de expansiune a câmpului literar par să se fi configurat" (Lazăr, 2002, p. 25). Instituționalizarea manualului ca unitate bazală a instrumentarului pedagogic survine în plină sincronie cu instituționalizarea literaturii și consolidarea câmpului producției literare în societatea românească. În interbelic, piața literaturii didactice axată pe istorie dobândește un nou impuls. Sub

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
utilizează educația publică pentru a fasona o imagine a trecutului ca bază a identității colective pe care dorește să o promoveze. Cartografiind diferitele trasee istorice care au dus către modernitate, L. Greenfeld (1992) identifică trei tipuri-ideale de naționalism, care se configurează în spațiul ideologic definit de axa verticală individualism-colectivism și de axa orizontală civic-etnic. Schematic, cele trei formule clasice ale naționalismului se prezintă în felul următor: Tabel 2. Tipologia naționalismelor Civic Etnic Individualist-libertarian tipul I Colectivist-autoritarian tipul II tipul III Sursa

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de 90 la sută în anul unirii, relevă din plin impactul cu totul marginal al învățământului perioadei regulamentare. Dincolo de aceste lipsuri și carențe, se poate conclude că pilonii fundaționali deocamdată mai mult virtuali decât materiali pe baza cărora s-a configurat ulterior întreaga infrastructură educațională românească au fost înfipți în această perioadă cuprinsă între 1831-1832 (anii Regulamentelor Organice) și 1859. Construind rețele de școli dispersate în întreg teritoriul, autoritățile statale ale principatelor danubiene și-au asigurat controlul asupra unui (pentru moment

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
retorică a educației, cale urmată în acele state care s-au grăbit să legifereze obligativitatea educației primare, dar, în ciuda declamațiilor în acest sens, nu au fost în stare să își concretizeze la nivel faptic angajamentele de ordin juridic. Cazurile care configurează categoria statelor care au construit sistemul educațional mai întâi formal, întârziind în traducerea legislației în realități concrete, sunt Grecia, Italia, Portugalia și Spania. Cu un procent de doar 6,9 la sută din disponibilul populațional angrenat în circuitul sistemului de

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
legăturilor ereditare și culturale. Fundamentând teoretic perspectiva primordialistă în conceptualizarea naționalismului, Herder a considerat națiunea ca fiind unitatea elementară, categoria fundamentală, a umanității (White, 2005, p. 167). Întrucât fiecare popor, națiune sau grup etnic (Volk) încorporează propriul său spirit (Geist) configurat istoricește și recognoscibil sub forma culturii și limbii, rezultă că fiecare cultură, ca expresie unică a umanității, are dreptul la afirmare politică distinctă. Particularitatea ireductibilă, determinată istoric, cultural și etnic a fiecărui Volk reclamă autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul eroicilor lor străbuni. Prin autohtonismul bărnuțian și odată cu pedagogia sa a națiunii se configurează în discursul didactic românesc din ce în ce mai clar liniile de forță ale naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel, se produce și tranziția de la accident la destin, de la hazard la necesitate istorică

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de cît acele ce Românii voesc să le dee" (Xenopol, 1890, p. 13). Aceastea este noua formulă a pedagogiei naționale, ale cărei ingrediente principale sunt naționalismul etnic, românismul purificat, ortodoxismul nealterat, venerația pământului strămoșesc, spiritul sacrificial. Pe aceste aliniamente se configurează în literatura școlară și meta-școlară românească un naționalism de tipul Blut und Boden, care are în miezul său ideea de etnicitate înțeleasă drept conjuncția dintre sânge și teritoriu. Spiru Haret, cel care a rectitorit prin reforma sa învățământul românesc, avea

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
fascismul, ca și național-socialismul, mișcarea legionară luptă pentru crearea statului totalitar, sculptat politic, social și economic în fondul național. [...] Mișcarea legionară este o concepție totală a vieții naționale" (Marin, 1977, p. 208). Au existat, desigur, și curente filodemocratice care au configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
numește "boicot al istoriei". Acest complex încuibat în miezul tare al inconștientul românismului este rațiunea pentru care românii nu au fost capabili să facă istorie mare prin cuceriri teritoriale și subjugarea altor popoare. În perfect acord cu modelul orizontului spațial configurat sub forma unui infinit ondulat în care se alternează ritmic suișui și coborâșuri, Blaga lecturează istoria românismului ca o înlănțuire de "ademeniri epice" în istorie eșuate și urmate de boicoturi ale istoriei. A doua șansă a românismului de a se

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de acest conflict deschis între viziunea explicit naționalistă și concepția critică asupra trecutului național. Înainte de a scruta prefacerile aduse de interbelic în gestionarea politică a trecutului românesc, considerăm oportună zăbovirea prilejuită de întocmirea, în acest punct al

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
națională" (Ramirez și Boli, 1987, p. 9). Trei transformări structurale pe dimensiunile culturală, politică și economică au permis emergența acestui model european al societății naționale: a) Reforma și Contra-reforma; b) apariția ideologiei naționaliste, din ai cărei germeni ideatici s-au configurat ca realitate politică statul-națiune și sistemul interstatal în decursul secolului al XIX-lea; c) "marea transformare", cum o numește K. Polanyi (2013) [1944], care a produs "societatea de piață" (Market Society) bazată pe economia de schimb. Modelul societății naționale elaborat

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății naționale, sub cupola ideologică a căruia este circumscris și cazul particular românesc. Figura 10. Modelul răsăritean de societate națională Configurându-se cu un retard temporal comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa de un alt complex de factori. Dintre aceștia, decisiv s-a dovedit a fi occidentalizarea politică și mentalitară a societăților din răsăritul

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
statului-națiune și a memoriei naționale. 3.3.4. Memoria națională: consolidarea tradiției naționale românești Cele două fronturi ale avangardei (fanatismul naționalistic al reflecției cultural-ideologice, respectiv naționalismul critic al reflecției istoriografiei profesioniste) își au reflexiile în literatura didactică prin intermediul căreia se configura memoria națională. Aceasta din urmă se definește atât într-o formulă radical naționalistă (de ex: Constantinescu, 1928), cât și pe coordonatele istoriografiei critice stabilite de "școala nouă" (Giurescu, 1937). Discursul istoriografic difuzat prin manualele școlare evoluează astfel simultan în două

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
o țară nouă, o făcuse neatârnată și-i dăduse o dinastie" (Giurescu, 1942, p. 115). Dinastia. În secțiunea anterioară am arătat cum, începând cu 1881, în trena evenimentului politic al încoronării lui Carol I ca rege al României neatârnate, se configurează tot mai pregnant suprastructura monarhică a memoriei naționale. Ținând pasul cu succesiunea evenimentelor politice, în special cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al României reîntregite, ideea monarhică evoluează înspre principiul dinastic. Dinastia devine

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
aureola care înconjura figura lui Mihai Viteazul, care este metamorfozat din profet al românismului într-un unificator inconștient de semnificația profundă a acțiunii sale. În concluzie, merită subliniată încă o dată tensiunea funciară ce subîntinde memoria națională în interbelic, care se configurează pe fondul dialogului tensional dintre naționalismul critic, orientat înspre demitizarea parțială a metanarativei istorice naționale, și fanatismul naționalistic, orientat către exaltarea virtuților românești arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
Constituția Republicii Populare Române (1948), prin care s-au fixat jaloanele juridice ale noii orânduiri sociale. Procesul a continuat prin reforma învățământului din același an, urmată în 1949 de lansarea programului de colectivizare a agriculturii (proces ale cărei momente critice, configurate în jurul ofensivei statale și rezistenței țărănești au făcut subiectul studiului Țărănimea și puterea, coordonat de D. Dobrincu și C. Iordachi, 2005) (Constantiniu, 2011, p. 467). Destructurarea vechii orânduiri și structuri sociale și economice a fost acompaniată de eliminarea opoziției politice

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
Reforma din 1864, urmată de cele din 1896 și 1924 se așează toate într-o relație de continuitate. Noul regim socialist instalat în postbelic a rupt parțial această continuitate, dislocând tradiția învățământului românesc din matca maționalistă în cadrul căreia s-a configurat istoricește. Reforma învățământului din 1948 a produs o bifurcație în traseul evolutiv al educației românești. Pe plan cantitativ, în privința bazei materiale și a cadrului formal, noua lege continua reformele în sensul desăvârșirii proiectului modernizator început odată cu 1864. Pe plan calitativ

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
din întreaga lume, genialul corifeu al științei și culturii, Tovarășul Stalin" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Oameni devotați patriei, dar iubitori nețărmuriți ai Patriei Sovietice, și mai ales a personificării umane a acesteia, Generalissimul Stalin. Se configurează, astfel, sub auspiciile unui cult externalizat al personalității lui Stalin, o a patra formă, paradoxală, de patriotism sovietic personal, ce poate primi numele de "patriotism stalinist". Superioritatea patriotismului sovietic este statuată ferm într-un articol- program apărut ca editorial al

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
oricărei forme a șovinismului, oricărei asupriri naționale și exploatări de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Prin această luare de poziție explicit antinaționalistă poate fi consemnat un moment critic de torsiune a concepției despre naționalitate în imaginarul politic românesc. Naționalismul etnic, configurat către sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșit în formula sa radical exclusivistă, xenofobică și antisemită pe parcursul interbelicului, este înlocuit cu doctrina patriotismului socialist, în care accentul cade pe ultima componentă. Noua doctrină antinaționalistă se străduiește din răsputeri să dizolve

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
ale memoriei naționale, a cărei formulă sedimentată în cadrele ideii naționale a fost brusc reașezată pe baze antinaționaliste. 3.4.4. Memoria (anti)națională: socializarea istoriei românești De-a lungul secolului naționalist de existență istorică românească (1848- 1947) s-a configurat, în paralel cu procesul de construcție instituțională a statului unitar național, memoria națională românească. În perioada interbelică, opera memoriei naționale românești a fost, practic, desăvârșită. Venirea comuniștilor la putere va ocaziona restructurarea radicală a conștiinței istorice românești, care va fi

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
rus și ucrainean" (Roller, 1952, p. 258). Filonul slav al duhului românesc a exprimat dintotdeauna propensiunea afectivă primordială a poporului român față de sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează mitul rușilor ca salvatori ai românilor. Prima expresie a mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe Turci din Moldova și apoi din Țara Românească și intră în București. Ele au fost primite pretudindeni

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de 24 ianuarie (1859), ziua de 1 decembrie reprezintă cheile de boltă ale ordinii temporale naționale construită în ceea ce am numit a fi secolul naționalismului românesc. Punctul focal este deplasat până pe data de 13 decembrie 1918, în jurul căreia se va configura noua martirologie proletară. Cu această ocazie este martirizat în panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]