3,212 matches
-
apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt mod de a fi în poezie. (...) Găsindu-și propria manieră, Lucian Vasilescu și-a surclasat confrații de generație." Romul Munteanu, Lucian Vasilescu și teritoriile poeziei, în Luceafărul, 12 martie 1997 "Lucian Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt mod de a fi în poezie. (...) Găsindu-și propria manieră, Lucian Vasilescu și-a surclasat confrații de generație." Romul Munteanu, Lucian Vasilescu și teritoriile poeziei, în Luceafărul, 12 martie 1997 "Lucian Vasilescu redescoperă sensibilitatea, o sensibilitate dureroasă, după ce poeții generației '80 și-au transplantat inimi de hârtie și și-au injectat cerneală în vene (...) Asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
între ele și atunci le mutam mereu de pe un loc pe altul, problema numărul unu trecea pe locul patru, cea de pe locul cinci pe locul doi, și așa mai departe. apoi, în cursul dimineții, primisem un telefon de la București, un confrate scriitor îmi cerea să semnez o petiție pentru salvarea Casei monteoru. toate acestea îmi dăduseră o stare ciudată, de desprindere de realitate. în prelungirea acestor neliniști mă perturbase și ploaia violentă de la prînz, cu arbori desfigurați pe Champs-elysăes, o ploaie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de lemn, toate aceste tapeturi din mătase, toate aceste candelabre, toate aceste sobe din faianță de meissen, toate aceste console din lemn lustruit, toate aceste draperii enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de moartea Casei monteoru. îi vedeam pe toți acolo, unii adevărați monștri sacri ai literaturii române, alții mai degrabă scriitori oficiali deja uitați, alții pure personaje ale unei epoci complicate... toți aveau în comun acum acest atașament
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
publicații Sergiu Grosu descrie metodele criminale În Închisoarea de la Pitești și evocă totodată prevederile Organizației Mondiale a Sănătății și ale Secțiunii Drepturilor Omului de la ONU. Antrenat În numeroase activități și publicații cu caracter religios și național S. Grosu nu neglijează confrații basarabeni și legăturile cu consăteanul său de la București - Pan Halippa. Preocupările din anii exilului depășesc cadrul restrâns al provinciei natale combate cu vehemență atitudinea apatică a lumii libere europene. În predicile sale el contrapune conștiința de clasă a ideologiei comuniste
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de emoție, cu toate că era singur cuc în garsoniera lui uriașă de la capătul Căii Victoriei. "O să-i cer să mă ia și pe mine în escadra care va face înconjurul lumii. Un pilot adevărat va pricepe că i se adresează un confrate, un pilot tot atît de adevărat. N-au cum să mă refuze. Contextul, diplomația, uzanțele îl vor împinge să accepte măcar formal. Și n-are de unde să știe Italo Balbo că pentru mine nu există nimic formal cînd e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îngăduit de realitate. Foarte țeapăn, acru chiar, Radul Popianu trecu printre cei doi centurioni care nici măcar nu-l priviră, grija lor era să arate cît mai țepeni, cît mai marțiali, fiecare își pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații lor din așezare, împiedicînd pe oricine, împiedicîndu-se între ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bune intenții până la minciună nu este decât un pas, să nu înfrumusețezi lucrurile după plăcere și să nu împrumuți compozitorului, gânduri și sentimente pe care, poate, nu le-a avut niciodată, chiar atunci când folosești spusele lui.“ Drujinin împarte cu alți confrați ai epocii opinia că muzica lui Șostakovici „va învăța contemporanii noștri și generațiile viitoare istoria Rusiei secolului XX, mai mult decât manualele de istorie“. Muzica lui reflectă „tenebrele și oroarea fricii, violențele și suferințele care conduc la o apoteoză tragică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
penumbra din vremurile acelea ceaușiste. Dar ce putea face, dacă nu prea era curajos de felul său. A scris cu sârg și a așteptat să vină vremuri mai bune, mai prielnice voinței sale de putere și gustului pentru spectacol. Protecția confratelui mai bătrân îi permitea să ia și unele mici riscuri calculate și să se impună astfel în ochii scriitorilor din țară și a băgătorilor de seamă din afară. Când s-a schimbat regimul, criticul prudent de până atunci și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
vorbea de vânzare. — Vânzarea de frate! i-a replicat Nicolae Breban într-un editorial din Contemporanul. Și orice s-ar spune, N. Breban pare să vândă mai mult (măcar pentru că a scris mult mai multe cărți!) decât mai tânărul său confrate. Oricum, dacă M. Cărtărescu a spus prostia de mai sus, amețit cum e de ce-a văzut ori auzit prin State, bietul Daian, poet neajutorat și publicând cu chiu cu vai, nu e firesc s-o spună. O fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
conform obiceiului pământului, îl trece sub tăcere? Probabil că la colegul nostru Norman Manea, scriitorul român (căci scrie românește!) cu cel mai mare prestigiu internațional. Nu vreau să cred că, dacă Norman Manea, grație „globalizării prin exil”, obține Premiul Nobel, confratele său din Timișoara s-ar supăra, ar fi invidios sau mai știu eu ce... Mi-aduc aminte în ce dârdori intrase exilul românesc (celălalt exil, provocat de „sistemul dictatorial național centralizat etatist”) când s-a zvonit că romancierul care „voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
rând, prin cantitatea (și calitatea) scrierilor sale. El are o adevărată operă, nu o singură carte precum talentatul inginer Alexandru Vona. (Conform paradoxului de mai sus, Breban și Vona ar fi frați gemeni...) Apoi, prin recunoașterea tacită sau exprimată a confraților (nu sunt chiar toți gemeni!) și a cititorilor. Contează ce cred contemporanii despre un scriitor, chiar dacă mai târziu își mai schimbă părerea. Nu vorbesc numai de critici, de frații noștri criticii... Pastenague nu mă lasă să-mi epuizez monologul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Chiar dacă a suferit ca evreu în țara în care s-a născut, iar acum trăiește cu cățel și purcel în Germania. Acolo își cheltuiește gologanii primiți. Ce meschin și Pastenague ăsta! — Bineînțeles, Kertesz Imre e ungur, scrie în ungurește, iar confrații lui din Ungaria s-au îmbătat de bucurie când au aflat că unul dintre ai lor a luat premiu... — Tot așa cum Norman Manea e român, chit că trăiește în Statele Unite. Poate că a și contribuit la intrarea noastră în NATO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
șansă. P: Nu vreau să părăsesc orașul acesta. De ce-aș face-o? În ziua de azi, ori pleci pe o funcție foarte mare și faci liniște în jurul tău, oriunde te duci, ori, mai bine, rămâi unde ești. Altfel, colegii, confrații, mă rog, toți cei din jurul tău, s-ar putea să te sfâșie... Z: Aici greșești enorm. Dar, uite, cu funcția mi-ai dat o idee. Aș putea s-o obțin pentru tine, dacă asta te mulțumește. Îți cer doar un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care din când în când se mai abătuseră și pe la birou, au pus întrebări inteligente despre cruce și celelalte decorațiuni; o doamnă foarte interesată a cerut permisiunea (care, bineînțeles i-a fost acordată) să se adune uneori în jurul crucii împreună cu confrații ei și să cânte cântece populare religioase. (Eu detest aceste cântece, precum și ucigătoarele imnuri calviniste din secolul al XIX-lea, dar eram dispus să sufăr lăsând să-mi fie luate timpanele cu asalt, dacă un cor sau două i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se de interesul cu care este înconjurat. Dacă îi cunosc pe cei despre care a scris tânăra Claudia Craiu ofensator că „Uniunea Scriitorilor a devenit Casa de pensii”? Da, îi cunosc pe mulți. Domnul profesor universitar Gheorghe Macarie, despre care confratele său mai tânăr îl gratulează că nu a avut performanță, rămânând un „ilustru anonim” este un nelipsit cronicar de la multe e xpoziții de artă, el însuși cu operă scrisă și căutată, prezentator de carte în prefețe și postfețe, un erudit
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
au realizat ori n‐au voit să o facă Sindicatul Jurnaliștilor (în fapt vreo 40 de formații dispersate și fără program de acțiune chiar profesională) care, deși prezenți mai tot timpul pe micul ecran, n‐au scos o vorbă despre confrații lor mai vârstnici, sute și mii de oameni, cărora statul nu le‐a conservat documentele arhivistice și cărțile de muncă , iar astăzi, pentru zeci de ani munciți, primesc pensii la nivelul salariului minimum sau mediu pe economi e. Cum dintre
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
că pe marginea unor asemenea schimburi am ceva de spus în răspăr, bătrânul privea la mine cu așteptare. Nu m-am lăsat rugat. --Păi, cum să spun, părinte? Sfințiile lor călugării, în frunte cu egumenul, au făcut o afacere bună. --Fiind confrați de ai mei, eu am să tac, fiule. --Se înțelege, părinte, și de aceea nu aștept nici un cuvânt în plus. --Nu știu pentru a câta oară întâlnesc oropsiți de soartă. Uite-l pe bietul “Vasile abăgeriul”, care după 20 mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcîndu-se dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mînă În atîtea exemplare cîți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fiind fricos sau fraier. Așa că umplu încă o pagină cu avertismente referitoare la alegerea făcută de Loew pentru rolul de instigator: Buzz Meeks, individul care deținea, probabil, titlul de cel mai corupt polițist din istoria LAPD - șterpelea heroină, își șantaja confrații, colecta bani pentru gangsteri, iar acum devenise peștele lui Howard Hughes. După această pagină își dădu seama că lucrează degeaba. Dacă Buzz Meeks voia să se bage, era deja băgat în echipă. Hughes era cel mai serios contribuabil la fondurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întâi l-au speriat, iar apoi l-au cruțat. Aceasta era una dintre metodele des folosite de japonezi. Misionarul nu le vorbi în amănunt despre discuția avută nici lui Diego și nici coreeanului. În adâncul inimii sale, îl desconsidera pe confratele său mai tânăr cu ochi roșii ca de iepure care, la fel ca și el, era un slujitor al bisericii venit în Japonia din partea Ordinului Sfântul Pavel. Nici în vremea cât au stat împreună la seminar misionarul nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui lucru cu acest confrate nătâng. Fără să poată vorbi mulțumitor limba acestei țări, deși se împlineau mai bine de trei ani de când venise în Japonia, Diego își petrecea zilele îndeplinind ascultător ca o oaie tot ce îi spuneau superiorii să facă. În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își băteau joc de credința creștină fără să le răspund nimic. I-am lăsat să-L ia pe Dumnezeu și credința noastră în deșert pentru că nu vreau să nu mai fiu confratele lor. De unde-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își băteau joc de credința creștină fără să le răspund nimic. I-am lăsat să-L ia pe Dumnezeu și credința noastră în deșert pentru că nu vreau să nu mai fiu confratele lor. De unde-ai venit? De la Edo, răspunse bărbatul cu sfiiciune. Pentru că la Edo nu ne mai dau voie să credem. Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]