2,898 matches
-
și una. Ele conțineau 51 de hărți însoțite de texte explicative. Primele 48 de hărți corespundeau celor 48 de constelații ale lui Ptolemeu, cu câteva modificări și adăugiri (vezi mai jos) Cea de-a 49-a pagină introduce 12 noi constelații (vezi mai jos) ale cerului austral, necunoscute de Ptolemeu întrucât sunt invizibile din bazinul mediteranean din cauza declinației prea joase. Ultimele două pagini sunt tipărite cu planisferele care reprezintă emisferele cerești nord și sud în totalitatea lor. Gravura paginii de titlu
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
pe carul său ceresc, purtând pe cap o cunună de stele și ținând doi lei în lesă. Selena (Luna) este reprezentată sus, în dreapta, acoperită cu o capă înstelată. În sfârșit, partea inferioară a gravurii este compusă de o reprezentare a constelației Capricornul, precum și o vedere din Augsburg, orașul în care a fost publicată lucrarea. Constelațiile sunt prezentate în ordinea descrescândă a declinației, începând cu Ursa Mică, cele 12 constelații ale zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
lei în lesă. Selena (Luna) este reprezentată sus, în dreapta, acoperită cu o capă înstelată. În sfârșit, partea inferioară a gravurii este compusă de o reprezentare a constelației Capricornul, precum și o vedere din Augsburg, orașul în care a fost publicată lucrarea. Constelațiile sunt prezentate în ordinea descrescândă a declinației, începând cu Ursa Mică, cele 12 constelații ale zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a poziție (Peștii), următoarele 15 constelații fiind situate sub planul eclipticii. Fiecare ilustrație este înconjurată
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
În sfârșit, partea inferioară a gravurii este compusă de o reprezentare a constelației Capricornul, precum și o vedere din Augsburg, orașul în care a fost publicată lucrarea. Constelațiile sunt prezentate în ordinea descrescândă a declinației, începând cu Ursa Mică, cele 12 constelații ale zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a poziție (Peștii), următoarele 15 constelații fiind situate sub planul eclipticii. Fiecare ilustrație este înconjurată de o riglă divizată în grade pentru a permite determinarea poziției fiecărei stele cu
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
din Augsburg, orașul în care a fost publicată lucrarea. Constelațiile sunt prezentate în ordinea descrescândă a declinației, începând cu Ursa Mică, cele 12 constelații ale zodiacului apar de la a 22-a (Berbecul) până la a 33-a poziție (Peștii), următoarele 15 constelații fiind situate sub planul eclipticii. Fiecare ilustrație este înconjurată de o riglă divizată în grade pentru a permite determinarea poziției fiecărei stele cu o precizie de o fracțiune de grad. Aceste rigle sunt numerotate din cinci în cinci grade, iar
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
rigla gradată este repetată de-a lungul eclipticii. O bandă groasă întunecată, care se întinde între 8° la nord și 8° la sud de ecliptică, reprezintă zona în care planetele pot fi observate. Potrivit cutumei epocii, un desen artistic al constelației figura în filigran stele ale constelațiilor. Din motive necunoscute, mai multe personaje umane care reprezentau constelații figurează cu spatele și nu cu cu fața (poate că deoarece globurile cerești ale epocii arătau personajele cu fața, în timp ce „Uranometria” arăta constelațiile văzute
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
lungul eclipticii. O bandă groasă întunecată, care se întinde între 8° la nord și 8° la sud de ecliptică, reprezintă zona în care planetele pot fi observate. Potrivit cutumei epocii, un desen artistic al constelației figura în filigran stele ale constelațiilor. Din motive necunoscute, mai multe personaje umane care reprezentau constelații figurează cu spatele și nu cu cu fața (poate că deoarece globurile cerești ale epocii arătau personajele cu fața, în timp ce „Uranometria” arăta constelațiile văzute de un observator situat în centrul
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
8° la nord și 8° la sud de ecliptică, reprezintă zona în care planetele pot fi observate. Potrivit cutumei epocii, un desen artistic al constelației figura în filigran stele ale constelațiilor. Din motive necunoscute, mai multe personaje umane care reprezentau constelații figurează cu spatele și nu cu cu fața (poate că deoarece globurile cerești ale epocii arătau personajele cu fața, în timp ce „Uranometria” arăta constelațiile văzute de un observator situat în centrul sferei cerești și nu în exteriorul acesteia, cum este cazul
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
al constelației figura în filigran stele ale constelațiilor. Din motive necunoscute, mai multe personaje umane care reprezentau constelații figurează cu spatele și nu cu cu fața (poate că deoarece globurile cerești ale epocii arătau personajele cu fața, în timp ce „Uranometria” arăta constelațiile văzute de un observator situat în centrul sferei cerești și nu în exteriorul acesteia, cum este cazul cu un glob). De aceea, anumite nume de stele care fac explicit referire la poziția lor în constelație au un nume în dezacord
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
cu fața, în timp ce „Uranometria” arăta constelațiile văzute de un observator situat în centrul sferei cerești și nu în exteriorul acesteia, cum este cazul cu un glob). De aceea, anumite nume de stele care fac explicit referire la poziția lor în constelație au un nume în dezacord cu ilustrația. De exemplu, ilustrația constelației Cefeu arată personajul cu spatele, steaua cea mai strălucitoare (α Cep/Alderamin) fiind la nivelul umărului stâng, în timp ce etimologic numele său semnifică „brațul drept”. De asemenea, în constelația Orion
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
în centrul sferei cerești și nu în exteriorul acesteia, cum este cazul cu un glob). De aceea, anumite nume de stele care fac explicit referire la poziția lor în constelație au un nume în dezacord cu ilustrația. De exemplu, ilustrația constelației Cefeu arată personajul cu spatele, steaua cea mai strălucitoare (α Cep/Alderamin) fiind la nivelul umărului stâng, în timp ce etimologic numele său semnifică „brațul drept”. De asemenea, în constelația Orion (imaginea alăturată) poziția spatelui vânătorului pune Rigel, situată în partea dreaptă
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
în constelație au un nume în dezacord cu ilustrația. De exemplu, ilustrația constelației Cefeu arată personajul cu spatele, steaua cea mai strălucitoare (α Cep/Alderamin) fiind la nivelul umărului stâng, în timp ce etimologic numele său semnifică „brațul drept”. De asemenea, în constelația Orion (imaginea alăturată) poziția spatelui vânătorului pune Rigel, situată în partea dreaptă a constelației, la nivelul piciorului său drept, în timp ce etimologic numele său corespunde sintagmei „piciorul stâng [al uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
arată personajul cu spatele, steaua cea mai strălucitoare (α Cep/Alderamin) fiind la nivelul umărului stâng, în timp ce etimologic numele său semnifică „brațul drept”. De asemenea, în constelația Orion (imaginea alăturată) poziția spatelui vânătorului pune Rigel, situată în partea dreaptă a constelației, la nivelul piciorului său drept, în timp ce etimologic numele său corespunde sintagmei „piciorul stâng [al uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
etimologic numele său semnifică „brațul drept”. De asemenea, în constelația Orion (imaginea alăturată) poziția spatelui vânătorului pune Rigel, situată în partea dreaptă a constelației, la nivelul piciorului său drept, în timp ce etimologic numele său corespunde sintagmei „piciorul stâng [al uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o compun. Din nefericire, prima ediție a lucrării avea probleme serioase: tabelul și harta unei constelații erau tipărite
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
constelația Orion (imaginea alăturată) poziția spatelui vânătorului pune Rigel, situată în partea dreaptă a constelației, la nivelul piciorului său drept, în timp ce etimologic numele său corespunde sintagmei „piciorul stâng [al uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o compun. Din nefericire, prima ediție a lucrării avea probleme serioase: tabelul și harta unei constelații erau tipărite pe aceeași filă, una pe față, iar cealaltă pe
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
uriașului]”. Lista constelațiilor antice date de Claudiu Ptolemeu: Fiecare hartă a constelației este precedată de un tabel care conține nomenclatura, descrierea și magnitudinea stelelor care o compun. Din nefericire, prima ediție a lucrării avea probleme serioase: tabelul și harta unei constelații erau tipărite pe aceeași filă, una pe față, iar cealaltă pe dos. Prin urmare, era imposibil să fie consultate amândouă simultan, reducându-se mult interesul ansamblului. În toate edițiile următoare (începând din 1624), verso-ul hărților a fost lăsat alb
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
era imposibil să fie consultate amândouă simultan, reducându-se mult interesul ansamblului. În toate edițiile următoare (începând din 1624), verso-ul hărților a fost lăsat alb, iar tabelele au fost tipărite separat. Cea de-a 49 ilustrație introduce 12 noi constelații australe menționate de navigatorii de la sfârșitul secolului al XVI-lea Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597. Ele sunt, într-o oarecare măsură, oficializate de Johann Boyer în „Uranometria”. Întrucât catalogul făcut de Keyser și de
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
Houtman nu se ridica la calitatea celui realizat de Tycho Brahe, pe care l-a utilizat pentru emisfera nordică, Bayer nu a numit stelele de pe această planșă, în care să utilizeze noul sistem de desemnare creat pentru cele 48 de constelații boreale, ci s-a „mulțumit” să reprezinte stelele cu dimensiuni sensibil diferite, urmărind magnitudinea uneia sau a alteia. De fapt, această planșă nu este precedată de o nomenclatură a stelelor care sunt prezente aici, ci doar de o scurtă listă
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
a „mulțumit” să reprezinte stelele cu dimensiuni sensibil diferite, urmărind magnitudinea uneia sau a alteia. De fapt, această planșă nu este precedată de o nomenclatură a stelelor care sunt prezente aici, ci doar de o scurtă listă care prezintă noile constelații: Este de notat prezența pe această planșă a Marelui și a Micului Nor al lui Magellan; acestea sunt prezentate ca „adevărați” nori, contrastând cu desenul mai realist al Căii Lactee. Uranometria (ウラノメトリア) este una din vrăjitoriile utilizate de magul Lucy Heartfilia
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
realist al Căii Lactee. Uranometria (ウラノメトリア) este una din vrăjitoriile utilizate de magul Lucy Heartfilia în manga Fairy Tail de Hiro Mashima. Prezentat ca unul dintre cei mai puternici în materie de magie cerească, își extrage forța din cele 88 de constelații, invocând o rafală de sfere multicolore.
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
însă paternitatea reală a acestei opere rămâne nesigură. În timpul Renașterii, epocă în care lucrarea a fost difuzată pe larg, era atribuită scriitorului și istoricului roman Gaius Iulius Hyginus, care trăise în secolul I î.Hr. Totuși, faptul că această lucrare listează constelațiile cerului nocturn exact în aceeași ordine ca și Ptolemeu în Almageste (publicat în secolul al II-lea) conduce la ideea că amintitul "Hygin", autor al acestui text, a trăit în / sau / după secolul al II-lea. Lucrarea, scrisă în latină
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
ca și Ptolemeu în Almageste (publicat în secolul al II-lea) conduce la ideea că amintitul "Hygin", autor al acestui text, a trăit în / sau / după secolul al II-lea. Lucrarea, scrisă în latină, descrie 42 din cele 48 de constelații ale lui Ptolemeu, concentrându-se îndeosebi pe miturile asociate fiecăreia dintre ele, însoțite de discuții despre pozițiile relative și caracteristicile unor stele. Cele șapte corpuri ale Sistemului Solar cunoscute în epocă (Soarele, Luna, Venus, Mercur, Jupiter, Saturn și Marte, în
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
asociate fiecăreia dintre ele, însoțite de discuții despre pozițiile relative și caracteristicile unor stele. Cele șapte corpuri ale Sistemului Solar cunoscute în epocă (Soarele, Luna, Venus, Mercur, Jupiter, Saturn și Marte, în această ordine) fac și ele obiectul unei descrieri. Constelațiile lui Ptolemeu care nu figurează în "" sunt: Prima versiune tipărită cunoscută a acestei opere datează din 1475. Ediția cea mai marcantă a acestui text este probabil cea realizată de Erhard Ratdolt la Veneția (Italia) în 1482. Fost tipograf la Augsburg
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
din 1475. Ediția cea mai marcantă a acestui text este probabil cea realizată de Erhard Ratdolt la Veneția (Italia) în 1482. Fost tipograf la Augsburg și de curând instalat la Veneția, Ratdolt comandase o serie de gravuri care să reprezinte constelațiile pentru a însoți textul lui Hygin. Această ediție, prima care a fost ilustrată, a apărut sub titlul "Clarissimi viri Iginij Poeticon astronomicon: opus vtilissimmu". Ca și pentru cea mai mare parte a lucrărilor cu vocație astronomică apărute după aceea, stelele
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
prima care a fost ilustrată, a apărut sub titlul "Clarissimi viri Iginij Poeticon astronomicon: opus vtilissimmu". Ca și pentru cea mai mare parte a lucrărilor cu vocație astronomică apărute după aceea, stelele erau desenate deasupra unui motiv care reprezenta subiectul constelației în filigran. Totuși gravurile prezentate nu sunt nici pe departe hărți ale sferei cerești, pozițiile stelelor care sunt reprezentate nu au nimic în comun cu pozițiile reale ale acestora, și, de altfel, nici cu descrierile pe care le dă Hygin
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]