8,426 matches
-
clari va sa zică că, dacă guvernul român ar opune o rezistență serioasă, puterile ar găsi că e peste putință de a lua refugiu la măsuri coercitive. Deocamdată Austro-Ungaria e gata de a-și oferi bunele ei servicii. Mâni dimineață contele Hogos, reprezentantul Austriei din București, va fi primit deja instrucții depline în privirea pasurilor ce va avea de făcut. Aceste pasuri sânt în esență următoarele: El va invita pe guvernul român ca fără întîrziere să vestească puterilor ce măsuri se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stat se afla instalat destul de confortabil în domiciliul partidului conservator, atunci la guvern. Pe atunci s-a întîmplat ca tocmai marele om de stat să înfigă un cuțit în sânul României, iar cadavrul ei sângerând să-l arunce la picioarele contelui Andrassy; și cu ocazia acestei grozave întîmplări monitorul patrioților de industrie a apărut în chenar negru, chemând fulgerile cerului asupra vânduților la austro-maghiari și îndeosebi asupra marelui om de stat. Noroc numai că "Hoedelii" și "Nobilingii", cam neduși pe la biserică
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
siguranță, acela al omului intereselor apusene. Știm foarte bine că aceasta se va numi iarăși o insinuațiune, dar, din nenorocire, cheia noastră se potrivește într-un mod fatal cu toate actele politice ale d-lui Brătianu. [22 ianuarie 1880] ["FELDMAREȘALUL, CONTELE MOLTKE... "] Feldmareșalul, contele Moltcke, după cum spun foile străine, primind o scrisoare ce i se adresase rugîndu-l să-și pună influența pe lângă împăratul spre a-l face să reducă armata germană, a răspuns în modul următor: Cine nu ar împărtăși dorința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
omului intereselor apusene. Știm foarte bine că aceasta se va numi iarăși o insinuațiune, dar, din nenorocire, cheia noastră se potrivește într-un mod fatal cu toate actele politice ale d-lui Brătianu. [22 ianuarie 1880] ["FELDMAREȘALUL, CONTELE MOLTKE... "] Feldmareșalul, contele Moltcke, după cum spun foile străine, primind o scrisoare ce i se adresase rugîndu-l să-și pună influența pe lângă împăratul spre a-l face să reducă armata germană, a răspuns în modul următor: Cine nu ar împărtăși dorința sinceră să vază
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a zice că el ar avea vreodată sorți să se stabilească pe vecie ar fi să credem că lumea este un product rațional, iar nu precum este, un ce firesc și real. Luate dintr-un alt punct de vedere cuvintele contelui Moltke sânt foarte semnificative; ele sânt un fel de confirmare oarecum oficială a zgomotelor ce cutreieră Europa cu privire la un război mare și foarte apropiat. Pretutindeni, și mai cu osebire în împărăția germană, se fac armări și pregătiri de luptă. Contele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
contelui Moltke sânt foarte semnificative; ele sânt un fel de confirmare oarecum oficială a zgomotelor ce cutreieră Europa cu privire la un război mare și foarte apropiat. Pretutindeni, și mai cu osebire în împărăția germană, se fac armări și pregătiri de luptă. Contele de Moltke, deși speră într-un viitor în care dânsele vor fi inutile, pentru prezent le crede neapărat necesare. Speranțele frumosului viitor nu-l fac să uite grijile și necesitatea zilei de față, soartă comună tutulor muritorilor, oricare ar fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ordre européen du XVIe au XXe siècles", 1996, p. 99-111. dintâi. Așa a fost, de altfel, și cazul războiului declanșat de Poartă, la îndemnul Franței și al Austriei, în anul 1768. Căci, în timp ce ambasadorul Franței la Istanbul, François Emmanuel Guignard, conte de Saint-Priest, îl făcea răspunzător doar pe fostul mare vizir Mehmed pasă Musinzade, a cărui incapacitate de comandant militar ar fi fost cauza principală a înfrângerii otomanilor în ultima fază a războiului cu rușii ce a avut drept consecință impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
engageant à une guerre de pluș malheureuses"20, adică cel care se terminase în anul 1774. Iar principalul vinovat de acea instigare era, potrivit aceleași opinii care o exprimă, firește, pe cea similară a cercurilor conducătoare otomane, tocmai Charles Gavier, conte de Vergennes, atunci ministrul Afacerilor Străine al Franței. Deoarece, desi recunoștea că, în acele împrejurări, conduită Porții a fost "à la verité des plus faibles et des plus imbéciles", totuși, "c'était à un Ministre éclairé țel que Monsieur de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
un atac englez 192, atac care s-a produs, totuși, prin trimiterea unei escadre din flotă mediteraneană, sub comanda amiralului Duckworth, care a ancorat în fața Istanbulului, în luna martie 1807. Sub directă îndrumare a ambasadorului Franței, François Horace Bastien Sebastiani, conte de la Porta, otomanii au reușit să-i oblige pe englezi să se retragă 193. Sultanul Selim al III-lea nu a mai reușit, însă, să-și pună în aplicare planurile de campanie împotriva rușilor, deoarece o puternică răscoală a ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și-ar fi făcut tălpile lui la papuci ca împărat și nu ca simplu cetățean, fără doar și poate că s-ar fi găsit în Confucius un text care să atribuie acestui gest nu știu ce virtute. Tolstoi la arat era tot contele Tolstoi și aratul un mod direct de a afla, ca artist mare ce era, ce simte un mujic arând. Condiția de mujic însă n-avea s-o simtă numai cu atât. Aratul lui rămânea un simplu sport, ca și confecționarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea, zise Ion Micu reflectând, fiindcă acest pic de care vorbeam în politică are o dimensiune în timp variabilă. Poate să fie la anu, dar poate să fie și peste cinci sau șapte ani." "Important e, reluai, că va fi! Contele de Monte Cristo a așteptat douăzeci de ani." " Da, râse el iar, dar în acest timp îți iese părul prin căciulă." "Oricum, insistai, este exclus ca indivizii în cauză să nu știe ce-i așteaptă și ca atare nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
invadatori?“ „De tot felul.“, m-am eschivat. „Mult mai târziu, prin 1683, la al doilea asediu al otomanilor, pe-amplasamentul hotelului putea fi găsit un teren de tir, unde se antrenau gărzile imperiale și, care, ulterior, a fost cumpărat de contele Thurn. În 1823, terenul a fost parcelat, iar în 1828 s-a ridicat pe el casa contesei Thurn, în interiorul căreia a fost deschis hotelul Am Schottenpoint. Cine l-a construit și ce legătură aveau scoțienii cu irlandezii (cu care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe o linie teoretică ce ajunge până la Cicero, ca o facultate subiectivă, naturală (în Oratorul perfect, acesta pomenea un simț pentru frumos comun individului cult, doctus, și celui incult, rudis). În ciuda cărui caracter, crede Kant împreună cu Secolul Luminilor (sub influența contelui Anthony de Shaftesbury și a lui Alexander Gerard), gustul se modelează, se "corectează și evoluează", se educa și se rafinează în contact cu un mediu specializat (cu maeștri, creatori și opere de artă); în strânsă dependența, inevitabil, de specificul istoric
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
și Pafnutie ăsta? strigă generăleasa cu ciudă insistentă și aproape alarmată în urma soțului ei, care dăduse s-o ia la fugă. Da, da, draga mea, a existat în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ani. Era om din „societatea cea mai înaltă“ și, în plus, poseda o avere „bună, serioasă, incontestabilă“, cum precizase generalul, care avusese prilejul - în legătură cu o afacere foarte serioasă - să se întâlnească și să facă cunoștință cu prințul în casa contelui care îi era șef. Dintr-un fel de curiozitate specială, prințul nu evita niciodată posibilitatea de a cunoaște „oameni de afaceri“ ruși. S-a întâmplat că prințul a făcut cunoștință și cu familia generalului. Adelaida Ivanovna, sora cea mijlocie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
citesc în ziare despre parlamentele englezești, adică nu în sensul celor ce se discută acolo (eu, știți, nu-s politician), ci cum își dau explicații, cum se comportă, ca să zicem așa, ca politicienii: „nobilul viconte, care stă în fața mea“, „nobilul conte, care e de aceeași părere cu mine“, „nobilul meu oponent, care a uimit Europa cu propunerea sa“, adică toate aceste expresii, tot acest parlamentarism de popor liber - iată ce-i atrăgător pentru unul ca mine! Mă las sedus, prințe. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
potrivită situației; cică, în tinerețe, ar fi fost și el bănuit de dispariția a cinci sute de mii de ruble, dar că a doua zi s-a aruncat în flăcările unei case care ardea, i-a scos din foc pe contele care îl suspecta și pe Nina Alexandrovna, care pe-atunci era încă domnișoară. Contele l-a îmbrățișat și astfel a avut loc căsătoria lui cu Nina Alexandrovna, iar a doua zi, în ruinele rămase de pe urma incendiului, s-a găsit caseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cinci sute de mii de ruble, dar că a doua zi s-a aruncat în flăcările unei case care ardea, i-a scos din foc pe contele care îl suspecta și pe Nina Alexandrovna, care pe-atunci era încă domnișoară. Contele l-a îmbrățișat și astfel a avut loc căsătoria lui cu Nina Alexandrovna, iar a doua zi, în ruinele rămase de pe urma incendiului, s-a găsit caseta cu banii dispăruți; era de fier, de fabricație englezească, cu încuietoare secretă și căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi văzut în compania cea mai amicală și mai plăcută. De altfel, societatea era puțin numeroasă. În afară de doamna Belokonskaia și „moșulică-demnitarul“ (persoană într-adevăr importantă), în afară de soția acestuia, mai era de față un general de armată, foarte impozant, baron sau conte, cu nume german, un ins extrem de tăcut, cu reputația de a fi un uimitor cunoscător al problemelor guvernamentale, căruia, pe deasupra, îi mersese și vestea că ar fi aproape erudit; era unul dintre administratorii olimpieni, care cunosc totul, „poate doar cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în legătură cu testamentul și atunci am fost nevoit să recurg la măsurile cele mai energice... ca să le bag mințile în cap... pentru că sunt maeștri în asemenea daraveli! Ne-mai-pomeniți! Dar, slavă Domnului, asta se întâmpla la Moscova, m-am dus imediat la conte și... le-am băgat mințile în cap... — N-o să vă vină a crede cât de mult m-ați întristat și m-ați uluit! strigă din nou prințul. — Îmi pare rău. Dar, la drept vorbind, toate astea-s fleacuri și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ele conțineau informații despre familia Epancin și, ceea ce-i mai important, despre Aglaia. În privința ei, într-o scrisoare destul de incoerentă expediată din Paris, Evgheni Pavlovici dădea de știre că, după ce se îndrăgostise fulgerător și neobișnuit de năvalnic de un emigrant, conte polonez, se căsătorise cu acesta, împotriva voinței părinților care, dacă și-au dat, în sfârșit acordul, au făcut-o numai pentru că povestea amenința să se transforme într-un scandal neobișnuit. Apoi, după o tăcere de aproape o jumătate de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la o armonie perfectă cu Adelaida, dar că în viitor părea inevitabilă subordonarea benevolă și afectuoasă a înfocatei Adelaida față de inteligența și experiența prințului Ș. Pe deasupra, lecțiile primite de familie o influențaseră teribil, mai ales ultimul incident al Aglaiei cu contele emigrant. Toate temerile pe care le avusese familia, cedându-i-o pe Aglaia contelui, se dovediseră, în numai jumătate de an, a fi fost întemeiate, ba încă suplimentate și cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și afectuoasă a înfocatei Adelaida față de inteligența și experiența prințului Ș. Pe deasupra, lecțiile primite de familie o influențaseră teribil, mai ales ultimul incident al Aglaiei cu contele emigrant. Toate temerile pe care le avusese familia, cedându-i-o pe Aglaia contelui, se dovediseră, în numai jumătate de an, a fi fost întemeiate, ba încă suplimentate și cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la urmă că acest conte nu era conte deloc; într-adevăr era emigrant, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe care le avusese familia, cedându-i-o pe Aglaia contelui, se dovediseră, în numai jumătate de an, a fi fost întemeiate, ba încă suplimentate și cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la urmă că acest conte nu era conte deloc; într-adevăr era emigrant, dar cu o istorie obscură și ambiguă. O fermecase pe Aglaia cu neobișnuita noblețe a sufletului său sfâșiat de suferințele patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]