5,945 matches
-
pe care l-am pomenit ieri în adunare nu ar trebui să se dovedească, până la urmă, prea departe de cel adevărat. Pe de altă parte, trebuie să ții seamă că nu poate să lase Italia cu totul descoperită. Nu prea convins, Gundovek se întoarse spre fiul său: — Spune-i noutățile, zise. Dezlipindu-se de perete, Chilperic își înfipse degetele în centură și anunță: — Vești de pe Rin. Hunii sunt deja în fața cetății Koblenz. Francii râureni dărâmă copacii cu sutele ca să construiască plute. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de jefuitori, iar în sat, la urma urmei, avem Miliția. Cilonus, comandantul ei, mi-e credincios și ar ști să mă apere. Oricum, zidurile exterioare sunt înalte și solide: tatăl meu a făcut din această villa aproape o fortăreață. Deloc convins, haruspice-le se mulțumi să dea din cap cu gravitate; după care, își desfăcu veșmântul de lână albă, stropit cu sângele victimei, îl dădu servitorului care îl ajutase în timpul ritului și își luă apoi bastonul din mâinile lui. Sprijinindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără entuziasm, începând chiar cu musculosul Cilonus, care avea dor trei pasiuni: jocul, caii, și grija și contemplarea narcisistă a propriilor mușchi. O excepție remarcabilă o constituia Servilio Cludiano: bărbat la patruzeci de ani, aristocrat de modă veche și stoic convins, era poate singurul care se putea mândri cu ascendenți romani autentici, a căror așezare în Galii se întâmplase chiar în vremea lui Tiberiu. Soția sa, palida, umila Livilla, puțin peste douăzeci de ani, era în luna a treia de sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de viclean Eudoxiu. Pesemne că mai întâi l-a îmbunat, s-o fi prefăcut că vrea să se justifice, i-o fi amintit de îndatoririle solidarității Bagaudiei, ce știu eu... Etbinus, care era un copil bun, s-o fi lăsat convins să stea de vorbă cu el, sau, mai simplu, l-au amenințat încă de la început cu un cuțit în spate. Oricum, într-un fel sau altul, Eudoxiu și ai lui au reușit să-l aducă până aici și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care se mișca prin curte cu energia unui războinic, nu părea nicidecum resemnat: întorcându-se spre cei care erau cel mai aproape de el, agită mânios cârja pastorală și din nou îi îndemnă, aproape cu furie: — Alergați și vedeți, vă zic! Convinși, oamenii, zeci de bărbați și femei se supuseră acelei vibrante chemări și se puseră în mișcare, rupând rândurile compacte ce formau mulțimea și apucând-o cu frenezie pe strada ce flanca episcopia și ducea până la bastionul indicat de Anianus. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sunt vai de capul lor. Pentru ei un doctor este Dumnezeu. Zâmbi și mai adăugă: Hai să facem câțiva pași pe stradă. Am văzut într-o casă o bătrână care ar trebui sfătuită să meargă spre dealuri. Bătrâna se lăsă convinsă ușor de doctor să se ducă la iarbă verde. Își încărcă niște conserve într-o mașină veche și astmatică și dispăru într-un nor de praf. Stația meteorologică se afla într-o clădire mică și albă, la vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
M..., trimise printr-un fecior boieresc, găseam mai întotdeauna și un adaus "scris" de Adela, niște arabescuri extraordinare, painjeni complicați, heroglife, prin care îmi dădea știre despre păpuși, ori mă chema la ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în sfârșit, pe la cinci ani, a început să învețe și un alfabet mai simplu, cel latin, copia mereu litere pe toate hârtiile din casă și, pe măsură ce le copia, mi le aducea să le admir. Uneori mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spital. Complicația a început în acest moment. După ce a dat femeii țăranului toți banii din săcușor, mi-a cerut (mai propriu: mi-a poruncit) să telegrafiez doctorului de la spital, prefectului de Neamț și "cuiva de sus" de la București. (E foarte convinsă că sunt un "om mare"...) Am dat femeii țăranului un bilet pentru doctorul din târg, pe care nu-l cunosc. Am scris prefectului, pe care nu-l cunosc. Am convins-o că scrisoarea către ispravnic face de prisos telegrama la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
n-am nici o îndoială!) a avut o iritație surdă împotriva mea - din cauza trecutului? din cauza prezentului? din cauza amîndurora? - îmi dădu această modestă satisfacție: - Cât ai să mai stai aici? - Peste două zile plec la București, și peste cinci, la Viena. - Eram convinsă că ai să-ți execuți, în sfârșit, programul deexcursii prin munți (îmi spunea aproape pe față că renunțasem la excursii din cauză că nu m-am putut despărți de ea toată vara) și-mi părea rău că nu pot să te însoțesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În deșert, bătând toaca și trăgând clopotele În dorul lelii, că nu mai știai dacă sună pentru slujbă sau anunță vreo nenorocire. Bătrâna era ferm convinsă că În toată această tărășenie Își băgase Necuratul coada, mai Întâi ispitind-o să-și piardă vremea uitându-se o oră Întreagă la acea cutie diabolică, umplută cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se căiască pentru păcatele săvârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot satul se minună aflând că bătrâna Tatiana Își cumpărase un ditamai violoncel... Mulți spuneau că, pesemne, Înainte de moarte, babulea dăduse În mintea copiilor și că făcea În fiecare zi câte o boacănă de te cruceai, ea Însă era ferm convinsă că În cutie se adăpostiseră o parte din sunetele pe care vechiul instrument de coarde, devenit de mult „oale și ulcele“, le cântase la fel de fel de festivități și că aceste sunete puteau să-i redea o parte din frumusețea tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ițea viscolul, iarna soseau ploile, primăvara frunzele se acopereau de rugină, iar toamna pomii se acopereau de floare. Trăiai și habar n-aveai că trăiești. Bătrâna nu mai Înțelegea nimic din cele ce se petreceau În preajma ei. Era Însă ferm convinsă că răul cel mare a venit de acolo și că În curând Însuși Anticristul Își va arăta fața În lume, colindând din casă În casă și punând pecetea sa de fiară pe fruntea fiecărui om. „Dar poate că și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
E drept că nu se atinsese nimeni de atâta amar de timp de trupul ei, dar În minte și În suflet i se Învălmășeau tot felul de gânduri păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul. Spiritelor le place praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Imperiului Nazist German!! Cucerirea lumii se contura...!! Vis de mareție...!! Ah politica asta, sabie cu două tăișuri...!! Până mai ieri, pericolul nazist german, astăzi pericolul comunist...!!” „În mod sigur, lumea liberă nu se va lăsa prea ușor amăgită...!!” - afirmă Nando convins de ce spune. Tony pavone nu se putu apține. „După câte Îmi amintesc se svonea la derută. Pentru a provoca confuzie se vehicula ipoteza debarcării trupelor aliate În Europa simultan din două direcții. Una În Grecia pentru a efectua Învăluirea armatei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În aceste condiții meteoroligice Tony Pavone nu Întreprinse nimic, de fapt Încă nu se hotărâse ce anume, deoarece datorită gerului polar nu se Încumetase să iasă prea mult din casă și, nici la telefon nu Încerca să Întreprindă unele investigații, convins fiind de insuccesul unui asemenea Încercări. În câteva rânduri cumpără bilete la teatru dar, spre dezamăgirea lui nu realiză mare lucru: În marea lor majoritate teatrele abordau probleme contemporane lipsite de interes, de personalitate. Dacă mai adăugăm faptul, toate piesele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nou. Coborând vocea se aplecă la urechea directorului, șopptindu-i. Acest material urmează să fie Întrebuițat la Rampa de lansare a rachetelor nucleare ce se află În plină construcție subterană undeva lângă pădurea Băneasa...! În caz contrar, cine Își putea permite...?” Convins fiind mai mult de cadourile primite, directorul Îl mai privi câteva secunde apoi puse un „Da”, undeva pe un colț al hârtiei, făcând mențiunea. „Înainte de a te prezenta la Serviciul desfacere, treci pe la Contabilul Șef să pună și el o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce se dezlănțuia cu asprime. Mai primi o lungă scrisoare dela Atena, dela Șeful Șantierului, dela numeroși cunoscuți În care era asigurat de tot concursul lor, având convingerea punerii lui În libertate, În viitorul foarte apropiat...! Își bazau aceste afirmații convinși de incredibilul fapt: la dosar nu se afla nici un fel de probă a celor imputate și deci nu putea fi judecat și condamnat numai pentru Prezumție de vinovăție...! Mai era și un alt aspect al problemei, gestiunea materialelor, a utilajelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să descopere anumite lucruri, să condenseze, În opinii succinte, o esență a experienței și din acest motiv, Înzestrat cu anumite puteri magice. Existau, de fapt, socoteli neîncheiate. Dar cum se Încheiau socotelile? Pătrundeam În miezul unui lucru și cumva deveneam convinși că trebuie să Îl ducem la bun sfârșit. Cum? Și din moment ce rezistase - supraviețuise - cu o durere de cap atroce - nu voia să ia la bani mărunți cuvinte - i se atribuia implicit o sarcină? I se dădea ceva de făcut? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obișnuită să fiu tratată cu o anumită considerație. Dar Sheba nu părea să fie conștientă de statutul meu. Mult timp mi-a fost, de altfel, greu de crezut că mă și vede. Totuși, în ciuda acestui lucru, m-am trezit absolut convinsă că într-o zi aveam să fim prietene. Curând, am făcut niște tentative să ne apropiem una de alta. Cândva în a doua săptămână, Sheba m-a salutat pe hol. (Folosea salutul „Hello“, am remarcat cu plăcere, spre deosebire de scârbosul, nord-atlanticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că speră să fie ceva „un pic mai subtil“ decât atât. A durat secole ca să mă facă să înțeleg amănuntul precis al folosirii insidioase a verbelor de către știriști. Mie mi se părea cam prostesc. Dar de dragul armoniei, m-am prefăcut convinsă. A fost doar un singur moment stânjenitor în timpul cinei și n-a avut legătură cu mine. S-a petrecut atunci când Sheba a încercat s-o convingă pe Polly să mănânce un pic mai mult, iar Polly a țipat la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a panicat și a țipat, ceea ce l-a făcut și pe bărbat să țipe și să fugă. Apoi, Connolly a încercat s-o liniștească - asigurând-o că bărbatul nu avea să se mai întoarcă. Dar ea nu s-a lăsat convinsă și seara a fost un dezastru. Mai târziu, Sheba a descoperit că ea și Connolly campaseră într-o zonă frecventată de homosexuali. Bărbatul care îi deranjase nu era un Peeping Tom, ci un Lothario pidosnic în căutarea unei cuceriri. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să aibă loc pe aceeași planetă cu viața ei prozaică din Barnstaple. Înapoi în Anglia, de câte ori se gândea la femeile îmbrăcate în sari care intrau în apa întunecată a bazinului de la templu și aprindeau bețișoare pentru Ganeșa, era pe jumătate convinsă că nu fusese decât imaginația ei. Exact asta simțeam și eu față de casa Shebei. Când m-am urcat în mașină la sfârșitul acelei seri petrecute cu ei, a trebuit să mă lupt cu instinctul copilăros de a întoarce și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ajuns în Eastbourne pentru vacanța de Paște, pe barbă mi-a ieșit o iritație roșiatică, iar unghiile de la picioare mi s-au infectat cu o ciupercă nevăzută. Clar, toate astea era răspunsuri psihosomatice la stres. Dar la vremea aceea eram convinsă că erau pedeapsa pentru păcat; plata pentru că o trădasem pe Sheba. Eram încurajată în această interpretare superstițioasă de faptul că nici unul dintre remediile sugerate de farmacistul local din Eastbourne nu păreau să aibă nici cel mai mic efect asupra micilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
local din Eastbourne nu păreau să aibă nici cel mai mic efect asupra micilor mele probleme. În ziua de Crăciun, una dintre unghiile de la picioare, înnegrită, mi-a căzut și am plâns isteric în baia de jos a lui Marje, convinsă că am lepră. Polly fugise de acasă de Boxing Day. Eram încă la sora mea atunci, așa că n-am primit mesajul Shebei decât atunci când m-am întors la Londra, a doua zi. Cum am auzit vocea Shebei - „E un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]