3,317 matches
-
dr. Eugenius Darius, Arna Personaje secundare: Dereglatus, Vanilia, Lorenlai, maimuțica Rufus. Preda Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Un vis devenit realitate Ioane, scoală-te! Nu auzi cum cântă cocoșul? Acum se crapă de ziuă! Mamă, mai stau puțin! Mi-e somn rău! Nici pomeneală, îi răspunde mama. Du-te și înjugă boii, să nu ne prindă ivitul zorilor! Ion se dă jos din pat înfășurat în cămașa lui cea lungă, aruncă doi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele. Gwen readuse discuția asupra lui Gildas. - Moartea lui e Într-adevăr supărătoare, decretă Yvonne În chip de discurs funebru. Acestea fiind zise, cu ce trăgea el la măsea, ar fi crăpat pînă la urmă de ciroză. Măcar În cazul ăsta n-a suferit. Philippe intrase fără ca ele să-l bage măcar În seamă și fără ca el să se formalizeze. Soțul lui Gwen se deprinsese să treacă neobservat. În afară de niște ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i albastră pe PM. Nimeni n-ar fi mirat să afle că familia Pérec și familia Kersaint uneltesc Împreună! SÎnteți Înțeleși ca să vă opuneți unui vot care ne-ar permite să mărim fabrica de faianță! Și dacă nu mărim fabrica, crăpăm cu toții, o știți prea bine! - Atîta timp cît un Kersaint va mai fi În viață, vom face totul pentru a vă Împiedica să desfigurați Lands’en! - Uite-l că recunoaște! Auziți, recunoaște! - Maică-ta și cu tine sînteți gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăi fii? Mereu ai iubit-o mai mult ca pe noi! - Îți interzic să spui așa ceva, nu e adevărat! M-am străduit doar să repar răul care i-a fost făcut... Loïc se lăsă să cadă pe un scaun. - O să crăpăm cu toții... Jeanne știa că poate el nu se Înșela prea mult. Dar ea gîndea și trăia o viață dublă de atîta amar de ani... Trebuia să-și facă datoria pînă la capăt, nimeni nu avea s-o Împiedice. Își reprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult, se simțea respinsă, izolată de ai ei. Privirile lor erau schimbate, deveniseră parcă inaccesibili. Ce anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se opriră pe culoar. Îi știa bine chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se opriră pe culoar. Îi știa bine chipul acum, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pierdut, trebuia să pună cît mai iute mîna pe Stéphane. TÎnărul jandarm Își alesese domiciliul pe o străduță din spatele portului. Închiriase de la primărie una din acele Înguste case de pescari, sumar reabilitate, În care doar turiștii locuiau vara. Se crăpa de ziuă cînd ajunseră cu discreție În fața ușii lui Morineau. Lucas o deschise În tăcere cu un șperaclu. Pătrunseră iute cu armele În mîini. În penumbră, explorară cele două Încăperi: sala mai mare era la fel de goală ca și cămăruța alăturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la grotă. Marea urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-a luat În cătare. „Tu”, a spus el arătînd spre Christian, „te vei duce după ajutor, repede. Prietenii tăi rămîn aici. Ostatici. Dacă e să crăpăm, or să crape Împreună cu noi“. Christian a luat-o imediat din loc. Și nu s-a mai Întors. Fiul mai mic al lui Arthus se Înfioră la amintirea acelei cumplite nopți. - Sean. Omul cu carabina. Celălalt se numea Tom. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-a luat În cătare. „Tu”, a spus el arătînd spre Christian, „te vei duce după ajutor, repede. Prietenii tăi rămîn aici. Ostatici. Dacă e să crăpăm, or să crape Împreună cu noi“. Christian a luat-o imediat din loc. Și nu s-a mai Întors. Fiul mai mic al lui Arthus se Înfioră la amintirea acelei cumplite nopți. - Sean. Omul cu carabina. Celălalt se numea Tom. Erau frați. - Ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ta. Ți-am purtat pică, atît de mult... Măcar de-aș fi știut... Mi-a stricat viața, a stricat-o pe a ta. Ochii lui fură străbătuți de o străfulgerare de nebunie. - Dar n-o să scape chiar așa! Vreau să crape! - Nu Înainte de a fi spus unde se află restul lingourilor. - Faimoasele lingouri din care eu n-am căpătat an de an decît firimituri? De treizeci și cinci de ani le caut. Dacă ar mai fi rămas ceva, le-aș fi găsit. - După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul care i-a ieșit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut să-l văd numai pe el cum se ridica la cer ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care am venit. Eu mă voi Întoarce pe jos. Lăsați la poartă dispoziție să pot intra. — Dar nu e cel mai nimerit... pe timp de noapte. — Clopotul de dimineață a sunat de o bucată de vreme. În curând se va crăpa de ziuă. Am nevoie să răsuflu. Să mă gândesc. Ieși din biserică străbătând Înapoi drumul din jurul abisului. Pe margine avu o amețeală, pe când trecea pe buza hăului, și se clătină. De data asta, nu mai era nici o mână care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Înălțau printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu chipul lui de tenor, pe Saïd, singurul arab din atelier, precum și pe toți ceilalți, care-l priveau în tăcere cum se apropie. Dar înainte ca Yvars să ajungă lângă ei, se întoarseră dintr-o dată cu toții către porți, care se crăpaseră puțin. În prag se ivi Ballester, contramaistrul, care deschise de-a binelea una din porțile grele și, întors cu spatele către muncitori, începu s-o împingă încet pe șina ei de fontă. Ballester, cel mai bătrân dintre ei, era împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mătasea nopții luceferi ard Eternul obosit se-ntinde lesne Ca o liniște pictată pe un gard Se zbat priviri în căutări de doruri Amintiri golașe se adună-n gând Zâmbesc uitării ce îmi dă fioruri Pe când adun suspinele flămând Se crapă norii în priviri de apă Ștergând tot cerul cu unduiri de vals Când umbra timpului ades mai sapă Adânc durerea cu zâmbetul ei fals încă mai strâng dorințele în palmă Neînțelese blânde și străine Prin miez de soartă tulbure și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ia-l cu tine și putem să trecem notele în revistă în avion... — Sau putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cîlțiu, simte nevoia să specifice, un disident român, critic fățiș al dictaturii Piticului care a spus (mințit) că a fost închis timp de 21 de ani înainte de a izbuti s-o șteargă în America în 1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a fost să fie? Unde dai și unde crapă, zice Roja, auzind tot mai multe voci în jurul său. O să scăpați pînă la urmă de ele, îl încurajează Gulie. Și dacă o să fie așa? îmi garantați că în ce vă privește nu v-ați gîndit să trădați nici unul dintre voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-o mai deranjeze pe Zorela. Dacă se uită ea la film, orice activitate casnică Încetează. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]