3,263 matches
-
liman, să le desfacă din coji, să le spele, să le pieptene, să le hrănească. Pentru că poveștile nu există pur și simplu: ele trebuie, de obicei, hrănite cu tot soiul de ingrediente fine, trebuie cremuite (astfel încât să nu li se crape pieleaă etc. Poveștile sunt păroase și, uneori, trebuie tunse. Limba lor nu se cuvine să fie excesiv ascuțită, ci doar iute și sprințară. Aromată fără cusur. Picantă doar cât trebuie. Iată de ce o clonă a Șeherezadei nu mi-ar displăcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Câtă vreme a răbdat voinicul nostru la ger și frig, nici nu se poate spune, căci fiecare știe cum că în împărăția Sfintei Miercuri nu e frig... numai iac-așa, ci frig, frig..., încât îngheață și vițelul în vacă.... încât crăpă și stâncile de ger ce e..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (b) " Dragul tatei, iată că Dumnezeu mă cheamă. Sunt în clipa de a-mi da obștescul sfârșit. Eu văz că tu ai să ajungi om mare. Și chiar mort, oasele
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-i ghicească întrebările, fie-sa îi spuse ca ce să răspunză. Săracul se arăta a fi mulțumit, dară se îndoia. Se înfățișă înaintea boierului. Bogătașul, mândru și cu pieptul deschis; săracul umilit și strâns la piept de sta să-i crape sumanul cel zdrențuit de pe dânsul." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (d) "Într-o zi zânele plecară la o sărbătoare, la alte zâne și avură grije să poruncească argatului, ca în minutu ce va auzi zgomot în cămăruța cu baia
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
etc. etc. În cartierul bucureștean de blocuri unde locuiesc, trăim, de câteva zile, o adevărată invazie. Oamenii primăriei, cu zecile, smulg de sub mașinile parcate cu chiu cu vai printre blocuri, bordurile, de altfel destul de arătoase, și le stivuiesc în mijlocul aleilor, crapă cu picamerele bucăți groase de asfalt, taie crengile copacilor, azvârlindu-le pe unde mai rămâne ceva loc, și minunăție, ne împrejmuiesc cu niște multașteptate gărdulețe, spațiile verzi în care vom putea în fine planta niște floricele. Atât că gărdulețele sunt
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
la întoarcere, sau regăsite în amintire, dându-le proporții uneori pueril apocaliptice. Într-o carte a unei doamne plecată la puțin timp după moartea lui Dej, aceasta povestește lectorilor ei francezi, că în cutremurul din '77, la București, pământul a crăpat și au căzut în hăurile căscate autobuze întregi, cu oameni cu tot. Aceeași doamnă, dându-i dreptate lui Cioran, alt plecat, cum că dincoace de Carpați începe neantul, deplângea neantul desăvârșit de azi, în care regimul lui Ceaușescu a lăsat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
îl scarpine și își simte moțul de puroi din creștet ca pe o excrescență care-l individualizează. Dar cum talazurile de puroi cresc treptat înăuntrul său, galbene, scârboase, concentrice, devine clar de la un moment dat că Furunculul va trebui să crape. Ce va fi atunci, vom vedea când se va întâmpla acest lucru. Animalul Există un specimen românesc mai greu de încadrat și numit: în lipsă de altceva îi spun Animalul. Nesimțit, grobian, dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
murim înainte de a ajunge dincolo și, pe măsură ce ne aventurăm mai departe, tot mai multe mine ne așteaptă.“ Gălbenușul „În 1972, am avut un vis... Lumina lunii se reflectă în pavaj. Ecoul unor pași singuratici pe străduța îngustă. Aud cum se crapă o coajă. Mă uit în sus. Oul gigantic de deasupra mea se sparge, strivit între niște ziduri vechi. Lichidul călduț mi se varsă pe față. Atunci m-am trezit și am știut ce aveam de făcut. Trebuia să fotografiez Vise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ea, că nu-l aude). Se auzi, apoi, cascada. Se auzi,-n perete, lanțul closetului, ca un pendul. Se auzi, în fine, robinetul. Prosopul nu se auzi. Se auzi declicul pudrierei, rujul — nu. Era târziu: aproape miezul nopții. Vasile Elisav crăpă fereastra. Nora Aron se opintea, acum, să scoată dopul unei sticle de trei sferturi, albe, ascunse în cămară de taică-său, cândva, — cu un sfredel fără aripioare. — Tir-bu-șon, nu mai ai a-ri-pioare, se trezi Vasile, fredonând. — Hai să ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ca noi, mai degrabă niște antieroi, niște oameni cu hibe, care se poartă ca dudele uneori, care sunt răutăcioși sau naivi de multe ori, dar care rămân uniți și puternici pentru că sunt o familie, chiar dacă le mai vine să-și crape capetele. Poantele din serial sunt inteligente. Te-ai putea gândi că Familia Simpson e un act de cultură, că te învață și te curăță ca o emisiune cu Andrei Pleșu (și pentru că Andrei Pleșu are umoră. Bun, și acum vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
alt gen de jazz, mai inovator, mai viu, mai abstract. Cu alte cuvinte, nu am plecat răscoliți și răvășiți, ci mai mult relaxați și înfrigurați pentru că nu ne-am obișnuit ca în toi de iulie, cu tot cu încălzirea asta globală, să crăpăm de frig pe timp de seară. Așa că, la un moment dat, concertul s-a terminat pur și simplu după bis. Iar în timp ce populația migratoare se pregătea de o noapte la cort sau la pensiune, alții ne stresam pentru drumul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
noi a apărut deodată un bărbat în trening, așezându-se, ca din întâmplare, cu spatele la „accidentat“. „Băi, dobitocule - i s-a adresat el, printre dinți, dar cumva cu un soi de tandrețe prietenească în glas - ce-mi faci? Vrei să-mi crape inima de spaimă? De ce-ai trecut, dacă eu ți-am spus că se face roșu?!“. „Accidentatul“ i-a răspuns respectând convenția impusă, fără să-și întoarcă fața: „N-am văzut, băi, fratele meu!“... Mă rog, a urmat o conversație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de prostie. Doar o teribilă spaimă de schimbare. După justiție, al doilea mare domeniu vine la rând... MONICA, PE UN CAL ALB Înghețata noastră justiție, încremenită ca o banchiză din epoca de gheață roșie, trosnește din încheieturi. Încă nu se crapă, dar pârâie promițător. Prima schimbare palpabilă s-a produs în urmă cu câteva luni la Parchet, când ministrul justiției, Monica Macovei, a obținut numirea unui nou departament anticorupție și revocarea unor procurori care păreau a-și fi pierdut sensul. Steaua
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
focul întreținut aproape permanent în godinul bondoc (mult mai târziu mi-am construit o sobă de teracotă imensă, cam cât acelea din sălile de așteptare de prin gări, cu o rolă spațioasă în care puneam la copt mere voluptoase, ce crăpau zemos de căldură și durere... Ă, da, oarecum prevăzător, îmi procurasem de la anticariat Cultura speciilor forestiere, lucrare meticuloasă și încântătoare. Desigur, ea nu rezolvă ignoranța mea rușinată. Dacă stau și judec (și am făcut-o neîntrerupt de ieri până aziă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
dacă vă mai aduceți aminte, de prezența și prestația celui declarat, până de curând, cel mai bogat om al planetei. Omul care îi uimea pe măturătorii somnoroși din fața sediului Microsoft din Capitală, pentru că venise la întâlnire când de-abia se crăpa de ziuă, nu pare a fi nici pe departe tocilarul canonic pe care ni-l imaginăm. Asta, în ciuda faptului că și-a furat singur tinerețea, dormind câte trei ceasuri pe noapte pentru a lucra. Și în pofida calităților sale de bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cu respirație proaspătă timp de 24 de ore plus herbal plus propolis plus albit dinții, pahare de plastic roz pentru că de astea este nevoie întotdeauna, articole de grădinărit - luate pentru că erau la reducere și nu se știe niciodată când îți crapă măseaua după o stropitoare. Sărbătorile au scos la iveală, în români, un nou strat al personalității: hiperEul, pentru care Raiul are porți automate și se numește hipermarket. Cumpărături fericite! Investitorii din lumea întreagă au privit cu entuziasm isteria în masă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
peronul. De când au făcut peroanele înalte, nu mai poți să treci peste linii. Da’ ceferistul, al dracului, poate. E din ăla care boncăne roțile cu ciocanul. Și mănâncă semințe. N-am înțeles niciodată de ce. Poate că dacă-s proaste, se crapă pe loc când le lovește. Când le boncăne. Mă duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
peronul. De când au făcut peroanele înalte, nu mai poți să treci peste linii. Da’ ceferistul, al dracului, poate. E din ăla care boncăne roțile cu ciocanul. Și mănâncă semințe. N-am înțeles niciodată de ce. Poate că dacă-s proaste, se crapă pe loc când le lovește. Când le boncăne. Mă duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ce putea fi utilizat ca... Vă dați seama, nu pot scrie „chitară“, comit cacofonie și spun o minciună! Griful ieșise cam butucănos și anevoie de cuprins în mână. N-am îndrăznit să-l mai subțiez, deoarece se putea rupe sau crăpa. Pentru corzi am folosit sârmă de nichelină. Ca să le întind și să le acordez am bătut cuie „de 6“ drept chei, îndoite în așa fel încât floarea funcționa ca un clește fix. Tabulatura am încropit-o din cuie de șiță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de păr i s-a desprins din coadă și-i atârnă în dreptul ochiului. Cu mâna dreaptă, o apucă și-o potolește după ureche. Mă așez lângă ea și mă sprijin de perete. Mă gândesc că ar fi comic să-mi crape fusta. Nu, n-ar fi deloc comic. Ar fi ridicol. Dar se poate întâmpla. Paisprezece săptămâni. Deja am cinci kilograme în plus. Un timp nu spun nimic. Stau cu poșeta în poală și mă uit drept înainte. Coloana mea e
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
devin violent când îmi iau pastiluța. Ar fi o exagerare. O bombonică amărâtă poate să pună un pic sângele-n mișcare, dar nu face minuni. Și faraonul n-o să ia două pastile deodată. Doar nu e prost. Ca să nu-i crape ceasul. Să facă tic tac în continuare. La 97 de ani toate lucrurile capătă un alt ritm. Când tușesc, tușesc cu grijă. Ca să nu-mi plesnească vreun vas de sânge pe undeva. Când mănânc, mănânc cu grijă. Fiecare înghițitură e
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
acolo. A făcut Miki niște cârnați bestiali, to’ felu de nebunii. Îi zic că nu mai mănânc carne decât foarte rar. Da’ ce, ești vegan? Îmi face cu ochiul. Te-ai dat și tu pe brazdă? Hai, mă, lasă prostiile, crăpăm până cădem sub masă. Hai să v-arăt ce mai e pe-aici. Ne luăm după el, ca doi căței de pripas, și salutăm tot felul de fețe pe care le văd pentru prima oară în viața mea. Îl întreb
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
total și definitiv. Hai să mâncați, băi. Hai, că e păcat de bunătățile alea. Mergem după Răzvan, ajungem în camera ospețelor. Pe mese sunt numai minunății. Salată buf, chiftele, ouă înecate în maioneză. Peste tot e foarte multă maioneză. Hai, crăpați, ne vedem mai încolo. Răzvan se pierde printre coafuri platinate și papioane cu picățele. Găsesc niște pachețele de primăvară și mă gândesc că or fi căzut din buzunarul cuiva. Îmi pun două pe o farfurie de plastic, apoi mă așez
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nici n-aveți ce mânca, mămică. Procesez rapid, apoi încerc să-i explic motivul pentru care mă aflu în acest magazin. Hai, mămică, lasă. Nu-i nici o rușine. Numa guvernu ăsta păcătos e de vină. Că ne lasă artiștii să crape de foame, sărăcuții de ei. Mă gândesc să iau hanoracul și să mai arunc o privire și prin alte cotloane, dar doamna cu batic pare să fie abia la începutul unui lung monolog. Vorbește ca și cum ar țipa, așa că toți clienții
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spune așa. Eliptică. Bicicletă eliptică. Probabil vor să spună că e un fel de bicicletă prescurtată. Bicicleta pe care parcurgi zece kilometri, stând țintuit pe o bucată mică de podea. Din vestiar iese un tip. Mușchii sunt gata să-i crape sub tricou. Sau poate că tricoul stă să-i crape deasupra mușchilor, nu-mi dau seama. E mare. E cât un taur. De fapt, chiar seamănă cu taurul ăla din desenul animat. ăla care era îndrăgostit de flori. Ferdinand. Doar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
e un fel de bicicletă prescurtată. Bicicleta pe care parcurgi zece kilometri, stând țintuit pe o bucată mică de podea. Din vestiar iese un tip. Mușchii sunt gata să-i crape sub tricou. Sau poate că tricoul stă să-i crape deasupra mușchilor, nu-mi dau seama. E mare. E cât un taur. De fapt, chiar seamănă cu taurul ăla din desenul animat. ăla care era îndrăgostit de flori. Ferdinand. Doar că n-are o expresie prea blândă. Face câteva mișcări
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]