3,260 matches
-
unei activități care nici măcar nu aparținea domeniului său principal de expertiză artistică și care era mediată Într-o formă asupra căreia avea posibilități limitate de control. Smith bătu, apoi băgă capul pe ușa biroului, să Întrebe de ținuta de seară. — Cravată albă, presupun, domnule? — Bineînțeles, Smith. Mulțumesc. Dacă trebuia să facă o reverență În fața publicului, măcar să arate corespunzător. 2 În decursul activității sale de romancier și nuvelist, Henry ajunsese să aibă o Încredere neclintită În expresivitatea și verosimilitatea superioară a perspectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care știa că are să Îl servească pe credit, iar acesta Îi făcuse un costum de seară În douăzeci și patru de ore, la vreme pentru Soțul ideal de la Haymarket. Făcuse treabă bună și Jane spusese că arăta foarte chipeș În timp ce Îi Înfoia cravata albă și Îl conducea până la ușa locuinței, cu un sărut. Dar nu toți cei din staluri erau Îmbrăcați de seară - zări un bărbat cu un costum Norfolk cafeniu, care tocmai se așeza. Era George Bernard Shaw, care tocmai Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea de vară), Iubire, Iz Cravata roșie pe cămașa albă Imagine a ta în oglindă Deodorantul tău este proaspăt Și tu ești aproape./ Cerul e aici, aproape, într-un colț de paradis, Pe el se văd stelele difuzând, Iar sub el, pe moalele pământ, Acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și cu mânecuța din dantelă. Îl priveam și pe el, trăiam și în mine și clipele treceau rapid. Preotul ținuse slujba, noi făcurăm schimb de verighete și ne sărutarăm dulce și pasional. El în negru, eu în alb. El are cravată, eu un buchet din trandafiri. Ceremonia luă sfârșit și noi ne iubirăm. Nu fă nimic ce îți va lua puritatea. Căci e singurul lucru ce nu se mai întoarce. Fă totul pentru a face ce ești tu! Mai târziu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alveole ale nu știu căror saloane de secol XIX, voi desluși, în sfârșit, sunetele înmiresmate, de înger săgetat, ale unui clavecin... În loc de asta, și împotriva oricăror eforturi depuse de către acest brav conducător de taximetru... 124 DANIEL BĂNULESCU Îți face nervii cravată. Te strânge cocoloș. Te vâră în punga cu scuipați și coji de cartofi, din ghena de lângă lift... Materialul ăsta de la halat - și caraba, cât un rubsac, a puturosului se odihni, o clipă, pe reverul chimonoului - l-ai geandit de la vreun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se lase mărunțite cu toporiștele, bănuind cât de galben invidios ar fi bârfite apoi de către surate. Nu e frumos. Și mai întîi de toate, prea cald. Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situațiile în care ar putea fi surprins lucrând fără cravată. Ziua de 29 constituie un astfel de prilej. 37 de grade la umbră. Confruntă declarația paznicului de depozit, Nechifor Crainic (nici o legătură cu nefericitul conducător gîndirist), cu observațiile din teren ale puzderiei de informatori. Citește: Nu este adevărat că eram
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a provocat la duel și a fost nevoit să-l omoare. Înainte de a se lăsa complet omorât, domnul Floyd încă și-a luat libertatea de a-și șlefui obiceiul, de-a se expune cu tot felul de accesorii, batiste, eșarfe, cravate, portmonee, toate de o culoare cu totul specială. Portocalie sau roz. Înclinarea aceasta ciudată i-a atras diminutivul de Pink. Prenumele său adevărat era Robin. Era o persoană cu totul deosebită, înțelegi, domnule Floyd? Pinky era uluit. - Da, doamnelor, înțeleg
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
weekend, să-l învețe (fără succes) subjonctivul limbii engleze, și nu dezarma, chiar dacă se gândea că pungașul ar putea lua, peste un timp, Premiul Nobel?" - Nu găsești uluitor că, după un om de talia lui, nu a rămas nici măcar o cravată? - Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine, dragă? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu? - Credeam că-i destăinui despre adulterinele acelea, de care a râs tot Parisul. Biata Charlotte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un timp, Premiul Nobel?" - Nu găsești uluitor că, după un om de talia lui, nu a rămas nici măcar o cravată? - Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine, dragă? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu? - Credeam că-i destăinui despre adulterinele acelea, de care a râs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngâmfata Fanchette. Ernestine... Ce rușine au putut să pătimească atunci... - Ce-au pățit? - Spune-i tu! - De ce eu? Povestește tu! - Niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt, plus limba ascuțită a cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel de-al treilea și ultimul rând, exemplarul Bibliei, sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile spurcate ale Căii Victoriei se buluceau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l sărute pe Luca pe obraz și să se dea la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în cameră. Întâlnirea a mers bine? N-a fost rău. N-a fost deloc rău. Luca și-a scos cravata și haina de la costum și le-a agățat în șifonier. —O să fiu anunțat săptămâna viitoare dacă am primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute, femeia a luat resturile și le-a înlocuit cu cele două farfurii cu friptură și păstârnac tras în miere. —Mulțumesc, a spus James distras, scoțându-și cravata de la gât și așezând-o pe spătarul scaunului. Julia l-a studiat câteva secunde. —Te simți bine? Mi se pare că ești puțin cam tăcut. Da? a întrebat-o bărbatul surprins. Nu asta a fost intenția mea. Probabil unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei. Avea nevoie de timp ca să se gândească. Nu a vrut să ia o decizie finală, pe care mai târziu s-o regrete. — Deci ce zici? a întrebat-o James vesel, ca și i-ar fi cerut să aleagă care cravată îi place mai mult. — Ce zic? l-a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum era rândul lui James să fie stupefiat. —Poftim? — Am nevoie de timp ca să mă gândesc bine. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că Vultur-în-Zbor era treaz. — A, zise el, domnul Vultur! Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Doar după a treia baie s-a putut declara curat. Când a ieșit din sala de baie, Igantius Gribb îl aștepta, cu o mulțime de haine întinse pe pat. Vultur-în-Zbor și-a ales un costum modest, închis la culoare, cu cravată. îi veneau destul de bine. A refuzat pălăria. Sper că n-am folosit prea multă apă, a spus el. — Prostii, prostii, i-a zis Gribb. Avem un rezervor mare pe acoperiș. Vino acum și arată-te Elfridei în toată splendoarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țină capul plecat. — Elfrida! a rostit el aspru, iar ea și-a înălțat încet capul. — Un secret mai puțin, a spus ea. Te iubesc. Se uita la cadavrul lui Ignatius Gribb. Era îmbrăcat impecabil, într-o cămașă de mătase cu cravată, un smoching, o pereche veche, complet nepotrivită, de pantaloni din catifea reiată și papuci de casă. Gura îi era țuguiată și ușor întredeschisă, ca a unui pește. — Moarte în dezonoare, a rostit Elfrida. Nu și-a pierdut numai viața. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
formă de L cu ferestre-uși care dau spre grădină. Donald, radios, mă ia de braț să mă prezinte unuia dintre partenerii lui de golf. Undeva la șaizeci de ani, bărbatul respectiv poartă o jachetă sport, o cămașă roșie și o cravată doar ceva mai puțin Înflorată decât o imagine de reglaj. —Jerry, ți-o prezint pe nora mea, Katharine. Știi, Katharine e o femeie de carieră. Și-a păstrat numele de familie. Foarte modern. Jerry ia un aer țanțoș: — Deci, călătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
anulezi o programare când e miezul nopții În cealaltă emisferă și nu ai o oră la dispoziție să lași telefonul să sune sperând că persoana de la recepția din Drayton Lane va ridica receptorul de plictiseală. Doctorul se joacă nervos cu cravata - e bej și aparent țesută din cereale Shreddies. —Înțeleg, Înțeleg, spune el, deși e clar că nu a Înțeles nimic. Îmi pare rău, dar nu cred că ar fi Înțelept din partea mea să vă dau o rețetă pentru Microgynon valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Hoboken, la o aruncătură de băț de-aici). Există o poză a lui Sinatra cu Lauren Bacall, Sinatra cu un aer dezinvolt În gașca lui, Rat Pack, Sinatra În picioare lângă pian, Într-un con de lumină, cu nodul de la cravata subțire lărgit, Încercând să atingă o notă de mult pierdută. Și Sinatra cu Ava Gardner În anii ’50: el arată lihnit, ea insațiabilă. De câte ori Îi văd Împreună, mi-i imaginez În pat. Fiecare separeu are propriul minitonomat În care bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zel lipsite, vai! a tale pagini, Zadarnic paiul sec al minți-l trieri, Drapîndu-i golul ei cu reci imagini: Nimic nu iese dintr-un dram de crieri. {EminescuOpIV 252} AI NOȘTRI TINERI... Ai noștri tineri la Paris învață La gât cravata cum se leagă, nodul, Ș-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. 5La ei își cască ochii săi nerodul Că-i vede-în birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și a lecțiilor primite. Era preocupat de a nu „rămâne de căruță” și de a pătrunde În grupul celor mai buni. Elevii erau mai tot timpul angajați În diverse activități, mai mult sau mai puțin școlare, mereu trebuiau să poarte cravata de pionier, să asculte lozinci și sloganuri politice pro-sovietice ori Îndemnuri de un patriotism artificial și grobian, să stea smirnă În careu pe platoul școlii În timp ce la catarg se ridicau cele două steaguri și se intonau cele două imnuri de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mare care Încă nu pricepuse poanta. În ochii lui Frank fusesem Întotdeauna o sursă de amuzament tandru. Purta costum gri și cămașă albă descheiată la gît. Văzînd că-i observasem beregata dezgolită, Își acoperi bărbia cu mîna. Mi-au luat cravata - n-am voie s-o port decît În instanță. CÎnd te gîndești, aduce puțin cu un ștreang - i-ar putea da idei judecătorului. Ăștia se tem că aș putea să mă omor. Dar, Frank, nu asta faci? De ce naiba ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de eter și benzină fuseseră găsite În bucătărie. O a patra, pe jumătate golită, se afla În mîinile fratelui meu care aștepta poliția ca să i se predea. O a cincea, plină-ochi, În care fusese băgată pe post de fitil o cravată a lui Frank de la clubul de tenis, zăcea pe bancheta din spate a mașinii lui, care era parcată pe o stradă lăturalnică, la nici o sută de metri de casă. Conacul familiei Hollinger, am aflat de la Cabrera, era una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]