3,710 matches
-
pe tânărul boier din considerație pentru respectabila lui familie sau să-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile. Iancu se rotea în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj și interveni: ― Aici! Arestați-l pe Malet! Mulțimea croi un culoar dinaintea ministrului de război. Soldații din garda lui, caii în formație compactă, armele pregătite, gata să tragă și, mai ales, vederea sângelui, pentru că glonțul lui Malet nimerise brațul ministrului, avură un puternic efect de intimidare asupra mulțimii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Soldații din garda lui, caii în formație compactă, armele pregătite, gata să tragă și, mai ales, vederea sângelui, pentru că glonțul lui Malet nimerise brațul ministrului, avură un puternic efect de intimidare asupra mulțimii. Se făcu o liniște perfectă. Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu morții. Le croiesc paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aproape deloc englezește. Și mă punea pe mine, o puștoaică, să-i deschid scoicile. Nu mergeam la școală. Nici gând, fetițo. Stăteam to’ timpu’ acolo și loveam în scoici pe o banchetă. Din cân’ în cân’, mama începea să mă croiască și pe mine pentru câte ceva. Tot timpu’ era zarvă în juru’ tarabei noastre. — Mamii tale-i sărea iute muștaru’? — Biata fată! Stătea acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici pe jumate ce spun ăilalți. Era greu pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
după el capătul filmului derulat, Ignatius se grăbi spre ușă și intră în birou. Cele două purtătoare de drapel, nemișcate, prezentau dosul cearșafului pătat unui Gonzalez uluit. Cu ochii închiși, cei din cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie îl văzu și-l întrebă: — Ce se întâmplă, Gloria? Ce fac aici oamenii din fabrică? — Fugi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nostru pas va fi să alegem pe unul dintre ei pentru o funcție foarte importantă: președinția, dacă Fortuna se arată favorabilă. Apoi urmează să se infiltreze în armată. Ca soldați vor fi atât de preocupați să fraternizeze unul cu altul, croindu-și uniformele astfel încât se muleze pe ei ca pielița pe cârnați, inventând noi și variate costume de luptă, dând recepții etc., încât până la urmă nu vor mai avea niciodată timp să se bată. Cel pe care în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fii posac și vulgar, mai bine pleacă. — Nu voi pleca. Nimeni nu mă poate împiedica. Pace! Pace! Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spații fiind În preajma tomberoanelor masive ale municipalității, legate În perechi, fiecare din ele Îndeajuns de Încăpător Încât să depoziteze gunoiul a șase case timp de o săptămână. Ploaia fără sfârșit lovea cu zgomot capota mașinii de poliție, În timp ce Watson Își croia drum Înjurând către imobilul respectiv, căutând un loc de parcare. Logan privea pentru a treia oară cum clădirea dispărea din câmpul său vizual, Încercând să ignore Înjurăturile mormăite ale lui Watson. Clădirea de la numărul 17 nu era cu nimic diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răspuns, spuse bărbatul, strângând la piept mapa de piele. Poștașul refuză să livreze scrisorile aici și, În rest, naiba știe. Într-adevăr, spuse și Logan. Asta explica de ce nu primiseră vreodată răspuns. Întorcându-i spatele agentului „vărsător“, Începu să-și croiască drum prin junglă. Hai să vedem dacă e cineva Înăuntru. În mod deloc suprinzător, cel de la consiliu Îl lăsă În față. Clădirea principală a fermei fusese În trecut foarte bine Întreținută. Erau stropi mici de vopsea albă pe cărămida fărămicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nopți Înainte. Și ea Încă Îi spunea „domnule“. Dar și el Îi spunea „agent“. Nu era unul dintre cele mai romantice nume de alint. Deschise ușa sălii de consiliu și fu Întâmpinat de o furtună de aplauze. Roșind, Logan Își croi drum spre un loc din față, instalându-se pe scaun În vreme ce fața i se Înroșise ca sfecla. — OK, OK, zise inspectorul Insch, ridicând o mână ca să se facă liniște. Treptat, aplauzele se stinseră. — Doamnelor și domnilor, continuă el când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atinse În treacăt fața, Îl auzi șoptind: — Nu voia să se oprească din râs... Lăsară pasagerul la Închisoarea Craiginches. Odată terminată procedura complicată de predare și luare În custodie, erau gata să Înceapă ancheta inspectorului Steel. Logan și Watson Își croiră drum prin cele mai insalubre agenții de pariuri din Aberdeen, arătând personalului fotografia de star porno a lui Geordie Stephenson și obținând În schimbul efortului lor doar priviri goale. Nu avea nici un rost să se ducă la cele mari - William Hill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zumzetul sistemului de aer condiționat tulbura liniștea. Toate cadavrele fuseseră curățate, mesele de disecție zăcând goale și sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l facă să-și țină gura? — Acum că... Sandy Șarpele fu nevoit să ridice vocea ca să se facă auzit... — Acum că numele meu a fost reabilitat, am să... Dar nu mai continuă. Un tânăr uriaș, zdrențăros, țâșni din mulțime, Își croi drum prin mulțimea de reporteri și-i arse una avocatului. Drept În nas. Sandy Șarpele se clătină Înapoi, se Împiedică și căzu. Mulțimea vui aprobator. Un cordon de uniforme negre se ivi de nicăieri, Înșfăcându-l pe tânărul jerpelit Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpadă Înghețată, iar În rest cu trei degete de jeg. Un șmecheraș mâzgălise obișnuitele „AȘ VREA SĂ FIE ȘI NEVASTĂ-MEA AȘA DE MURDARĂ“ și „SPALĂ-MĂ“ pe mizerie. Scrisul strălucea În lumina farurilor lui Miller, În timp ce-și croiau Încet drum prin oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton, cu o grădină micuță În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
orice. Logan tropăi dintr-o parte În cealaltă a parcului, făcând urme pentru un agent de poliție Îmbrăcat ca un eschimos, care venea În spate. Afurisitul se folosea de Logan ca de un paravan contra vântului când cei doi Își croiau drum prin zăpadă. Ținta lor era o clădire joasă de beton, din mijlocul parcului, având pereții de pe o parte acoperiți cu o crustă albă. Toaletele publice erau Închise pe timpul iernii. Cine avea vreo nevoie urgentă, era nevoit să facă cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o alergare dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
realmente să râdă. Logan se Încruntă. — Ce-i? — N-ai... cuvântul fu Întrerupt de un acces de tuse, un șuier uscat ce-l scutură pe bătrân. N-ai... Un alt acces de tuse, de data asta mai puternic, care-și croia Încet drum prin piept. Ai... Din nou. Ai habar.... De data acesta, tot patul Începu să se scuture când Doug se clătina Înainte și-napoi, cu o mână subțire și tremurândă la gură. În cele din urmă, se trânti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O identifică pe aceea În care se afla Anderson după smiorcăiala În accent de Edinburgh. Bărbatul stătea pe marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru de plastic În fața patului. Watson Îl urmă Înăuntru, ocupând o poziție În colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce traficul se rărea, zăpada punea stăpânire pe drumuri. Asfaltul negru sclipitor, din centrul orașului, lăsa loc cenușiului și, În cele din urmă, albului În vreme ce Logan Își croia drum dinspre cartierul general al Poliției. Nu avea o destinație precisă În minte: conducea de dragul de a face ceva. Încă o pereche de ochi În căutarea mașinii lui Martin Strichen. O luă În sus pe Rousemount și făcu un tur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lacul de la carieră. Nu de când doi băieți dispăruseră la sfârșitul anilor cincizeci. Locul era unul bântuit. Un loc pentru cei morți. I se potrivea perfect. Poliția nu trebuia să fie acasă! Nu era bine. Nu trebuia să fie acolo... Își croia drum prin zăpada până la glezne, către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii și papură. 8. Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea sfîntă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]