3,093 matches
-
da" și starea "nu" este o stare fizică permisă. Nu e surprinzător, deci, faptul că în limbajul Teoriei Cuantice a Informației, vorbim despre porți cuantice precum, de exemplu, "rădăcina pătrată a lui "da"". Aceste porți cuantice vor gestiona funcționarea calculatoarelor cuantice de mîine și, îndeosebi, viitoarele motoare de căutare. Un "Google cuantic" va permite limbajului terțului inclus să fie prezent în viața noastră de toate zilele. Să fie o întîmplare faptul că primul căutător care s-a gîndit la posibilitatea calculatoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
surprinzător, deci, faptul că în limbajul Teoriei Cuantice a Informației, vorbim despre porți cuantice precum, de exemplu, "rădăcina pătrată a lui "da"". Aceste porți cuantice vor gestiona funcționarea calculatoarelor cuantice de mîine și, îndeosebi, viitoarele motoare de căutare. Un "Google cuantic" va permite limbajului terțului inclus să fie prezent în viața noastră de toate zilele. Să fie o întîmplare faptul că primul căutător care s-a gîndit la posibilitatea calculatoarelor cuantice este marele fizician teoretician Richard Feynman, figură emblematică a fizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de mîine și, îndeosebi, viitoarele motoare de căutare. Un "Google cuantic" va permite limbajului terțului inclus să fie prezent în viața noastră de toate zilele. Să fie o întîmplare faptul că primul căutător care s-a gîndit la posibilitatea calculatoarelor cuantice este marele fizician teoretician Richard Feynman, figură emblematică a fizicii secolului al XX-lea și om cu mintea larg deschisă spre alte domenii ale cunoașterii 19? Dar cel care a arătat efectiv, în 1985, că un asemenea calculator este realizabil
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și om cu mintea larg deschisă spre alte domenii ale cunoașterii 19? Dar cel care a arătat efectiv, în 1985, că un asemenea calculator este realizabil e fizicianul teoretician David Deutsch, de la Universitatea din Oxford 20. Ideea fundamentală a calculatoarelor cuantice e relativ simplă. Toată lumea știe că orice informație privind un text, o imagine sau un sunet este codată în calculatoarele noastre printr-o serie de 0 și de 1. Unitatea fundamentală a informației este bit-ul (cuvînt care vine din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
calculatoarele noastre printr-o serie de 0 și de 1. Unitatea fundamentală a informației este bit-ul (cuvînt care vine din engleză, binary digit), și care poate avea două valori : 0 și 1. Acest bit este deja, prin natura sa, cuantic, pentru că desemnează o proprietate cuantică: un spin, o polarizare sau un nivel energetic. Dar lectura sa, în calculatoarele noastre actuale, este clasică : un bit va fi descris de un număr, doi de către doi, trei de către trei, n de către n. Lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de 0 și de 1. Unitatea fundamentală a informației este bit-ul (cuvînt care vine din engleză, binary digit), și care poate avea două valori : 0 și 1. Acest bit este deja, prin natura sa, cuantic, pentru că desemnează o proprietate cuantică: un spin, o polarizare sau un nivel energetic. Dar lectura sa, în calculatoarele noastre actuale, este clasică : un bit va fi descris de un număr, doi de către doi, trei de către trei, n de către n. Lectura sa cuantică va fi radical
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
desemnează o proprietate cuantică: un spin, o polarizare sau un nivel energetic. Dar lectura sa, în calculatoarele noastre actuale, este clasică : un bit va fi descris de un număr, doi de către doi, trei de către trei, n de către n. Lectura sa cuantică va fi radical diferită: bitul cuantic sau cubit va avea simultan valorile 0 și 1, fiecare valoare fiind afectată unei anumite probabilități. Deci, doi cubiți vor fi descriși de 4 coeficienți, trei de 8 coeficienți și n de 2n coeficienți
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o polarizare sau un nivel energetic. Dar lectura sa, în calculatoarele noastre actuale, este clasică : un bit va fi descris de un număr, doi de către doi, trei de către trei, n de către n. Lectura sa cuantică va fi radical diferită: bitul cuantic sau cubit va avea simultan valorile 0 și 1, fiecare valoare fiind afectată unei anumite probabilități. Deci, doi cubiți vor fi descriși de 4 coeficienți, trei de 8 coeficienți și n de 2n coeficienți. De exemplu, dacă n = 50, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
valoare fiind afectată unei anumite probabilități. Deci, doi cubiți vor fi descriși de 4 coeficienți, trei de 8 coeficienți și n de 2n coeficienți. De exemplu, dacă n = 50, atunci 1015 numere sunt necesare pentru a descrie toate stările calculatorului cuantic, ceea ce depășește capacitățile calculatoarelor noastre actuale. Pe măsură ce avansează calculele, stările cuantice sunt tot mai intricate: non-separabilitatea cuantică își joacă pe deplin rolul. Totul se petrece ca și cum un calculator cuantic ar fi echivalentul unui număr imens de calculatoare clasice care calculează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
descriși de 4 coeficienți, trei de 8 coeficienți și n de 2n coeficienți. De exemplu, dacă n = 50, atunci 1015 numere sunt necesare pentru a descrie toate stările calculatorului cuantic, ceea ce depășește capacitățile calculatoarelor noastre actuale. Pe măsură ce avansează calculele, stările cuantice sunt tot mai intricate: non-separabilitatea cuantică își joacă pe deplin rolul. Totul se petrece ca și cum un calculator cuantic ar fi echivalentul unui număr imens de calculatoare clasice care calculează simultan, fiecare într-o lume paralelă cu a noastră (interpretarea favorită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
8 coeficienți și n de 2n coeficienți. De exemplu, dacă n = 50, atunci 1015 numere sunt necesare pentru a descrie toate stările calculatorului cuantic, ceea ce depășește capacitățile calculatoarelor noastre actuale. Pe măsură ce avansează calculele, stările cuantice sunt tot mai intricate: non-separabilitatea cuantică își joacă pe deplin rolul. Totul se petrece ca și cum un calculator cuantic ar fi echivalentul unui număr imens de calculatoare clasice care calculează simultan, fiecare într-o lume paralelă cu a noastră (interpretarea favorită a lui David Deutsch). Desigur, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
atunci 1015 numere sunt necesare pentru a descrie toate stările calculatorului cuantic, ceea ce depășește capacitățile calculatoarelor noastre actuale. Pe măsură ce avansează calculele, stările cuantice sunt tot mai intricate: non-separabilitatea cuantică își joacă pe deplin rolul. Totul se petrece ca și cum un calculator cuantic ar fi echivalentul unui număr imens de calculatoare clasice care calculează simultan, fiecare într-o lume paralelă cu a noastră (interpretarea favorită a lui David Deutsch). Desigur, suntem încă foarte departe de realizarea efectivă a acestor calculatoare cuantice, căci decoerența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un calculator cuantic ar fi echivalentul unui număr imens de calculatoare clasice care calculează simultan, fiecare într-o lume paralelă cu a noastră (interpretarea favorită a lui David Deutsch). Desigur, suntem încă foarte departe de realizarea efectivă a acestor calculatoare cuantice, căci decoerența amenință existența acestor calculatoare. Dar progresele totodată teoretice și experimentale sunt foarte rapide, iar aceste calculatoare și-ar putea face apariția în viața noastră cotidiană în deceniile care urmează. Fenomenul intricării stărilor cuantice permite transmisia unui mesaj cuantic
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realizarea efectivă a acestor calculatoare cuantice, căci decoerența amenință existența acestor calculatoare. Dar progresele totodată teoretice și experimentale sunt foarte rapide, iar aceste calculatoare și-ar putea face apariția în viața noastră cotidiană în deceniile care urmează. Fenomenul intricării stărilor cuantice permite transmisia unui mesaj cuantic la distanță. Intricare cuantică înseamnă că starea cuantică a două obiecte trebuie descrisă global, fără a putea separa un obiect de celălalt, deși ele pot fi separate spațial. Se obțin astfel corelații între proprietățile fizice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantice, căci decoerența amenință existența acestor calculatoare. Dar progresele totodată teoretice și experimentale sunt foarte rapide, iar aceste calculatoare și-ar putea face apariția în viața noastră cotidiană în deceniile care urmează. Fenomenul intricării stărilor cuantice permite transmisia unui mesaj cuantic la distanță. Intricare cuantică înseamnă că starea cuantică a două obiecte trebuie descrisă global, fără a putea separa un obiect de celălalt, deși ele pot fi separate spațial. Se obțin astfel corelații între proprietățile fizice observate ale celor două obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
existența acestor calculatoare. Dar progresele totodată teoretice și experimentale sunt foarte rapide, iar aceste calculatoare și-ar putea face apariția în viața noastră cotidiană în deceniile care urmează. Fenomenul intricării stărilor cuantice permite transmisia unui mesaj cuantic la distanță. Intricare cuantică înseamnă că starea cuantică a două obiecte trebuie descrisă global, fără a putea separa un obiect de celălalt, deși ele pot fi separate spațial. Se obțin astfel corelații între proprietățile fizice observate ale celor două obiecte, care nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
progresele totodată teoretice și experimentale sunt foarte rapide, iar aceste calculatoare și-ar putea face apariția în viața noastră cotidiană în deceniile care urmează. Fenomenul intricării stărilor cuantice permite transmisia unui mesaj cuantic la distanță. Intricare cuantică înseamnă că starea cuantică a două obiecte trebuie descrisă global, fără a putea separa un obiect de celălalt, deși ele pot fi separate spațial. Se obțin astfel corelații între proprietățile fizice observate ale celor două obiecte, care nu ar fi prezente dacă am putea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
obiecte. Chiar dacă sunt separate de mari distanțe spațiale, cele două obiecte nu sunt independente și trebuie considerate ca un sistem unic. Prin urmare, nu este vorba de teleportarea vreunui obiect, a vreunei persoane sau a vreunui suflet, ci de proprietăți cuantice. Suntem departe de Star Trek, dar ne aflăm într-o lume la fel de tulburătoare. Fenomenul teleportării cuantice a fost inventat de Charles H. Bennett și de colaboratorii săi în 199321, și o serie de experiențe de teleportare cuantică au fost realizate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
considerate ca un sistem unic. Prin urmare, nu este vorba de teleportarea vreunui obiect, a vreunei persoane sau a vreunui suflet, ci de proprietăți cuantice. Suntem departe de Star Trek, dar ne aflăm într-o lume la fel de tulburătoare. Fenomenul teleportării cuantice a fost inventat de Charles H. Bennett și de colaboratorii săi în 199321, și o serie de experiențe de teleportare cuantică au fost realizate cîțiva ani mai tîrziu de Anton Zeilinger și colaboratorii săi de la Universitatea din Innsbruck, Austria. Teleportarea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ci de proprietăți cuantice. Suntem departe de Star Trek, dar ne aflăm într-o lume la fel de tulburătoare. Fenomenul teleportării cuantice a fost inventat de Charles H. Bennett și de colaboratorii săi în 199321, și o serie de experiențe de teleportare cuantică au fost realizate cîțiva ani mai tîrziu de Anton Zeilinger și colaboratorii săi de la Universitatea din Innsbruck, Austria. Teleportarea cuantică folosește 3 fotoni: un foton mesager M, codat ca Alice, într-o stare specifică de polarizare și doi alți fotoni
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a fost inventat de Charles H. Bennett și de colaboratorii săi în 199321, și o serie de experiențe de teleportare cuantică au fost realizate cîțiva ani mai tîrziu de Anton Zeilinger și colaboratorii săi de la Universitatea din Innsbruck, Austria. Teleportarea cuantică folosește 3 fotoni: un foton mesager M, codat ca Alice, într-o stare specifică de polarizare și doi alți fotoni intricați, A și B. Fotonii M și A sunt îndreptați spre același aparat și devin la rîndul lor intricați. M
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
A și B. Fotonii M și A sunt îndreptați spre același aparat și devin la rîndul lor intricați. M își pierde identitatea inițială. Fotonul B își continuă drumul spre Bob și el e cel care va purta, grație minunatelor proprietăți cuantice, mesajul către Bob: polarizarea lui B va fi exact cea a lui M. Un cuplu mitic își face astfel intrarea în cadrul auster al revistelor științifice: Bob și Alice, un fel de Adam și Eva cuantici. Principiul suprapunerii cuantice are consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
va purta, grație minunatelor proprietăți cuantice, mesajul către Bob: polarizarea lui B va fi exact cea a lui M. Un cuplu mitic își face astfel intrarea în cadrul auster al revistelor științifice: Bob și Alice, un fel de Adam și Eva cuantici. Principiul suprapunerii cuantice are consecințe importante în criptografie, termen care desemnează elaborarea unui cod descifrabil numai de emițător și de destinatar. Ideea unei criptografii cuantice a fost emisă în 1983-1985 de S. Wiesner, Charles H. Bennett și Gilles Brassard 22
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
minunatelor proprietăți cuantice, mesajul către Bob: polarizarea lui B va fi exact cea a lui M. Un cuplu mitic își face astfel intrarea în cadrul auster al revistelor științifice: Bob și Alice, un fel de Adam și Eva cuantici. Principiul suprapunerii cuantice are consecințe importante în criptografie, termen care desemnează elaborarea unui cod descifrabil numai de emițător și de destinatar. Ideea unei criptografii cuantice a fost emisă în 1983-1985 de S. Wiesner, Charles H. Bennett și Gilles Brassard 22. Prima experiență a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intrarea în cadrul auster al revistelor științifice: Bob și Alice, un fel de Adam și Eva cuantici. Principiul suprapunerii cuantice are consecințe importante în criptografie, termen care desemnează elaborarea unui cod descifrabil numai de emițător și de destinatar. Ideea unei criptografii cuantice a fost emisă în 1983-1985 de S. Wiesner, Charles H. Bennett și Gilles Brassard 22. Prima experiență a criptografiei cuantice a fost efectuată prin 1990, în laboratorul IBM, pe o distanță de 30 cm. Astăzi, așa cum am văzut, distanțele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]