4,693 matches
-
întâmplă aici, aceasta este imaginea pe care au reținut-o străinii; restul, am impresia, încape într-o paranteză greu de descifrat, peste care se trece cu scârbă. martie, 1997 În săptămânalul Mesagerul de la Chișinău, nr.5/1997, cineva care semnează curajos cu inițialele I.N. face o tardivă și malițioasă lectură a Contrafortului din decembrie 1996, întitulându-și decisiv-sentențios reflecțiile „Recviem pentru optzecism”. Despre calitatea revistei noastre are cuvinte bune: A spune că revista Contrafort gândește și scrie bine pe românește este astăzi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Nimeni, de exemplu, nu a vorbit la lansare despre anumite influențe poetice - lecturi bine asimilate - care marchează pozitiv această ultimă carte a lui Teo Chiriac. Câteva nume, onorante, sunt de neevitat... „Critica irațiunii pure” este, după opinia mea, o foarte curajoasă confesiune. Ea deschide/descoperă - înainte de toate - un univers interior fascinant și totodată dramatic, așa cum puține cărți de poezie basarabeană au făcut-o până acum. Excelentă emisiunea „Simpozion” de la TVR consacrată lui Radu Petrescu și romanului său Matei Iliescu, unul din
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un măr atrăgător, dar ros în interior de foarte mulți viermi. O generație care s-a trădat și s-a vândut reciproc cu voluptate, printre ruinele delațiunii și compromisului rămânând doar mici oaze de onestitate și talent autentic. O definiție curajoasă, care poate s-ar potrivi și pentru întreaga literatură basarabeană de la 1940 încoace. „Patrioții de serviciu” n-au ratat prilejul de a se manifesta și în mult mediatizata chestiune România-NATO-Tratatul cu Ucraina, amintindu-ne tuturor că există cineva care veghează
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vârstă povestind întâmplări de altădată, că literatura noastră ratează o ultimă șansă de a lăsa o mărturie scrisă despre niște oameni care au marcat într-un fel anume destinul acestui pământ. Această memorialistică orală - tulburătoare și fascinantă totodată - care irumpe curajos în aerul etilic de la bufetul Uniunii Scriitorilor, trebuie încredințată memoriei mai durabile a paginii scrise. Numai așa vom putea spune cititorilor de mâine că Basarabia nu a fost un deșert, peste care a trecut voios tăvălugul comunist. Că au existat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la redacție din partea unor prieteni ai revistei Contrafort, repun în actualitate sintagma „nu e momentul”, cu funcții protectoare și strategice, care și-a făcut loc, după ’89, și în mentalul unor oameni cu un IQ ridicat, altfel obișnuiți să judece curajos și independent viața. Deoarece țin la respectul și prețuirea pe care mi le arată, îi informez și pe această cale pe cei doi prieteni ai revistei, că nu voi urma sfatul lor, venit, îmi place să cred, dintr-o slăbiciune
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Editurii Didactice și Pedagogice, care a evitat însă flatarea în exces a personajului, preferând să insiste asupra veridicității evenimentelor și a reconstrucției factuale 149. Încercând să vadă altfel așezarea Țărilor Române între "diplomație și conflict", un alt manual a optat curajos pentru primul termen al acestei ecuații, culisând de la gloriosul "front antiotoman" la bunele relații româno-otomane. Vorbind despre "marile figuri ale rezistenței antiotomane" din Țările Române, autorii au anunțat de la început șansele lor reduse "niciunul dintre aceștia nu a luptat tot
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
războaie"; "el a fost iubit de toată lumea". Cel mai ambițios respondent a reușit să apropie cumva poate și cu ajutorul discret al învățătoarei basmul de manual: "Ștefan Vodă a fost un om care a luptat în război, deoarece a fost foarte curajos. El era foarte înalt și voinic (sic!). A cucerit inergic (sic!) tronul cu ajutorul lui Vlad Țepeș"177. Pe aceeași temă, elevii trecuți de clasa a IV-a au scris, în esență, cam același răspuns, dar împodobit cu alte amănunte din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unei continuități neîntrerupte cu strămoșii iluștri explică de ce, chiar și în 1943, Mircea Eliade afirma asemănarea dintre veșmântul contemporan al țăranilor din inima țării și cel al dacilor (s.n. C.M.)", scria Anne-Marie Thiesse pe această temă254. Subiectul-cadru al povestirii înfruntă curajos nucleul dur al istoriografiei național-comuniste ajuns, în anii '80, la o simplitate liniară, matematică: etnogeneza a fost o "sinteză", o adunare, fie și forțată, a dacilor cu romanii. Migratorii, asimilați sau plecați de aici benevol, erau înșiruiți în manuale doar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
308). "Ani de zile, consideram o mare biruință dacă puteam să menționăm cuvântul Basarabia", spunea, după 1989, academicianul Dan Berindei, vorbind despre interdicțiile fostului regim (vezi Istorici în dialog, în "Revista de istorie militară", nr. 3/1992, p. 50). Profesorii curajoși puteau dezvolta mai mult subiectul, pe propriul risc, întreținând o memorie istorică informală, care a dublat oricum, de la început, dogmele oficiale. 40 Restructurarea planurilor și ciclurilor de învățământ după mijlocul anilor '70 a provocat și o modificare a programelor de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autorii căutau să impună "noua" narațiune istorică și "noul" decupaj cronologic, care se regăsea și în părțile anexe ale textului, de exemplu în tabelul despre "forțe mobilizate și folosite în timpul războiului de eliberare națională (1916-1919)" (Ibidem, p. 692). În ciuda subiectului curajos, prezentarea semăna însă prea mult cu aceea despre "revoluția de eliberare națională de la 23 august 1944" sau cu alte teme dragi istoriografiei de partid, care sfidau memoria românilor. Mitul bunei intervenții românești în Ungaria a fost doar recent chestionat de către
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
deci, cu atât mai mult, să fi fost și singurul ei creator (Ibidem, p. 479). 297 Un editorial care rememora, în 1929, cele petrecute cu peste un deceniu în urmă, expunea clar aceeași teză a meritelor celor din Regat. Hotărârile curajoase ale ardelenilor erau, fără îndoială, memorabile, dar realizarea efectivă a unirii avusese nevoie de sprijinul armatei române: "așa se explică pentru ce marea adunare națională a românilor din Alba Iulia a fost convocată în ziua de 1 decembrie 1918, când
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-a, VII, p. 531. footnote>. Mucenicului Agapie, împăratul roman Maximian i-a făgăduit că-l eliberează dacă-și reneagă credința. Agapie a mărturisit însă că, de dragul credinței în Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs care și fusese lăsat să flămânzească pentru ca să-i fie el oferit ca hrană. Dar întrucât ursul nu i-a avut grija, martirul a
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Istoria bisericească, Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce în atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și înfricoșătoare petrecute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns că la început a simțit ceva durere, apoi, însă s-a arătat cineva, care ștergea mereu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
curajului în fața morții imediate, dovedindu-se a fi adevărați eroi prin statornicie, răbdare și bravură. Pentru cei pătrunși de dureri și suferințe fizice, pentru cei cărora le este foarte aproape sfârșitul pământesc, sfinții mucenici le sunt exemple demne de urmat: curajoși în fața morții, rugători înaintea lui Dumnezeu, pilde strălucite de statornicie în credință, modele de virtute, de acceptare voluntară a suferinței, icoane ale curajului, bărbăției și călăuze sigure și statornice pe calea către Înviere. Marea bucurie a martirilor, departe de a
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
la Mont Desert Island, în largul coastei nordice din Maine acolo unde au locuit împreună până la moartea lui Grace, patru decenii mai târziu, în 1979. Împreună au făurit o imagine pe care lumea a receptat-o ca atare: două femei curajoase luptându-se cu natura pe coasta de nord-vest a violentului ocean. Acolo și-a petrecut Yourcenar mai mult de jumătate din cei 84 de ani, sugerând unor observatori că a fost tot atât de americancă pe cât era de franzuzoaică. Fără Grace Frick
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acele zile alchimia oferea o cale spre adevăr pentru cei care puteau pătrunde pe cărările ei misterioase. Zenon se străduie să-și deschidă ochii și să vadă lumea așa cum este ea: o cloacă a ereziei și ipocriziei în care sufletele curajoase sunt arse pe rug în timp ce necredincioșii sunt puși în libertate. Aceasta este înspăimântătoarea realitate de la Inchiziție la Reformă, domnie a terorii negre în epoca lui Galilei și a ereticului Tommaso Campanella, ei înșiși aflați frecvent în grave contradicții cu Biserica
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Italiei să depășească granița de 5 000 000 de străini regularizați 10. Se întâmplă la fel ca în faimosul tablou realizat de Pelliza da Volpedo care reprezintă la modul figurat "avansarea" noii societăți proletare prin pictarea unei mulțimi colorate și curajoase de bărbați și femei în marș către viitor: "Marea transformare a societății italiene" este în desfășurare iar emigranții sunt protagoniștii acesteia și vor avea un rol din ce în ce mai mare11. Dar să urmărim în continuare "Raportul ISTAT". Nu luăm acum în calcul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
cea a celor transformați în judecători. Obișnuit cu "zidul", cel judecat va opune acestui absurd convingerea clară asupra rosturilor literaturii, care, în opinia lui, este prima chemată să prevadă și să împiedice "declinul curajului" despre care atât de inspirat și curajos a vorbit în Discursul Nobel: "O literatură care nu este aerul societății contemporane ei, care nu îndrăznește să comunice societății propriile suferințe și propriile aspirații, o literatură care nu este capabilă să vadă la timp pericolele sociale și morale care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
abia după zece ani. Despre aceste compromisuri povestește Soljenițîn cu amărăciune în memoriile sale, unde îl vedem pe autor ca om pe deplin viu, care a cunoscut îndoiala și a luptat cu sine însuși pentru a-și învinge slăbiciunile. Scriitorul curajos nu a existat dintotdeauna, ci s-a format într-o luptă permanentă. Romanul Primul cerc are, ca și Pavilionul canceroșilor, o istorie a trecerii prin redacția revistei "Novîi mir". Soljenițîn îi duce romanul lui Tvardovski, care îl citise deja, ca
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în luptă care, învinși fizic, rămân neînvinși în sufletul lor. În realitate, chiar dacă ar fi avut posibilitatea de a se păstra nevătămați în fața loviturilor dușmane, și de a scăpa astfel morții, nu ar fi evitat să fie în egală măsură curajoși. Comandantul care a reușit să învingă prin înșelăciune, aplică dușmanilor, dincolo de jefuire, batjocura, deoarece lauda înțelepciunii de această dată, nu se cuvine ambelor părți, așa cum este lauda tăriei. Acum premiul aparține în întregime învingătorilor, iar aceasta nu este puțin: ei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apărut drept opera unei memorabile vitejii a celor doisprezece cohorte alcătuite din liberți. Și tot aici aflăm că C. Caesar, pe când îi înlocuia pe soldații căzuți, a aflat aceasta de la niște sclavi prieteni și s-a folosit de serviciul lor curajos, chiar și la Cannae, unde romanii au fost învinși, luptând alături de 8.000 de liberți. Cohortele compuse din liberți erau organizate în unități autonome și nu erau înarmate asemenea soldaților ingenui, născuți din părinți liberi, pentru a-i distinge de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gradul acesta i se cuvine mai degrabă sieși decât lui Marinus. Mirat de acest lucru judecătorul Aheus (probabil guvernatorul Palestinei, unde avea loc procesul) l-a întrebat mai întâi pe Marinus ce credință are, după care, văzându-l că mărturisește curajos că este creștin, i-a dat un răstimp de trei ceasuri să se gândească La ieșirea din curtea tribunalului Teotecnus, episcopul locului, l-a luat la o parte și după ce au stat de vorbă un timp l-a luat de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a-și schimba viața, soldații creștini demisionari nu au adus în discuție în fața autorităților militare probleme de natură teologică și nici nu s-au folosit de citate din Sfânta Scriptură, căutând mai curând să rămână coerenți ideilor lor religioase, curajoși și fermi în deciziile lor. Reacția lor, contrară unei lumi străine Evangheliei, forma specificul obiectorilor de conștiință individuali, potrivnici îndeplinirii sentințelor capitale pronunțate contra creștinilor. 4.2. Martirii militari din timpul persecuției lui Dioclețian Potrivit martirologiilor, Biserica a avut cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fără tine și mă rugam în fiecare zi Domnului pentru ca să te pot vedea. Acum te văd, în sfârșit, și mă bucur împreună cu tine pentru că mergi spre adevărata viață. O spun public și mă bucur că devin soția un martir. Fii curajos, domnul meu, și oferă martiriul tău lui Dumnezeu, ca să mă elibereze și pe mine de moartea perpetuă“. Apoi călăul le-a legat ochii și, coborând sabia, i-a făcut martiri. Martirii lui Cristos, Nicandros și Marcianus, au murit pe 27
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să le încălcăm conștiința: să plece acasă. Odată cu militarii i-a destituit și pe toți guvernatorii creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]