3,586 matches
-
Matías Deleau (n. 18 august 1980, în Buenos Aires) este un fotbalist argentinian care evoluează la clubul grec Olympiacos pe postul de mijlocaș defensiv. Cambiasso și-a început cariera de fotbalist profesionist cu echipa de fotbal Argentinos Juniors în 1995,iar apoi a plecat la Real Madrid B în 1996. În 1998,a revenit în Argentina, unde a jucat pentru trei ani la Independiente
Esteban Cambiasso () [Corola-website/Science/317975_a_319304]
-
2004. În iulie 2004, Cambiasso a semnat cu Internazionale Milano după ce contractului său cu Real Madrid, a expirat în iunie 2004. El a ajutat pe Internazionale la câștigarea Cupei italiane în primul său sezon la club, jucând regulat ca mijlocaș defensiv, în parteneriat,cu mijlocașul central, argetinianul Juan Sebastián Verón. În Italia, el a devenit cunoscut ca unul dintre jucătorii restanți al sezonului 2004-05, împreună cu mijlocașul lui AC Milan, Kaká. În timpul meciului din finala din 2006 a Cupei Italiei, Cambiasso a
Esteban Cambiasso () [Corola-website/Science/317975_a_319304]
-
imposibilitatea de a-l vedea, dar îl va urma în mod spontan el ... și îi va oferi oportunități pentru atac." Într-o dimineață, cei 25.000 de soldați ai generalului Flaminius nu erau prea departe de poziția inamicului, neavând măsuri defensive. Hannibal și-a trimis trupele peste coloana legionară ce mărșăluia între dealuri și malul lacului, înconjurând-o din toate părțile. A fost un masacru în care 15.000-20.000 de soldați romani au fost uciși și 6000 au fost luați
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
doar opt câte a adus Germania, dar ele erau împrăștiate prin toată țara și avea să dureze până la organizarea și alinierea lor. Aceasta însemna că germanii aveau la dispoziție un interval scurt de timp în care să ducă o luptă defensivă, oprind forțele pe care rușii le puteau aduce, așteptând ca bătăliile din vest să ia sfârșit. Imediat înainte de deschiderea ostilităților, frontul de est s-a dezvoltat în principal conform planurilor antebelice. Două armate rusești se aflau în zonă, Armata I
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
Armatei a VIII-a germane, era însă convins că forțele sale mai bine echipate și mai bine pregătite pot opri sau chiar învinge forțele rusești ale lui Rennenkampf. Mare parte din Armata a VIII-a era organizată într-o linie defensivă la sud de Gumbinnen, la curca vest de granița cu Rusia. Mici unități au fost însă trimise să apere orașele căile ferate și fortificațiile. Ei au primit ordin să se retragă dacă iau contact cu inamicul, realăturându-se forțelor principale la
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
pentru cunoașterea plantelor edibile). Ca si soldat al armatei australiene, Hiddins a participat de două ori în războiul din Vietnam între anii 1966 și 1968, la început că și avangardă (cercetaș-înaintaș) în infanterie. În 1987 i s-a decernat Frăția Defensivă (Defence Fellowship) pentru cercetarea legată de supraviețuirea în ținuturile de nord ale Australiei. Totodată a fost principalul autor al manualului de supraviețuire al armatei australiene (Australian Army's Combat Survival manual - 1987) și i a fost decorat cu Membru al
Les Hiddins () [Corola-website/Science/323500_a_324829]
-
profunzime, de până la 100 km. Sovieticii au angajat 10 fronturi de armată, cu 40 de armate combinate și cinci armate de tancuri pe un front de 2000 de kilometri până la o adâncime de 600-700 kilometri. "Stavka" a autorizat o strategie defensivă cu scopul de a uza vârful de lance german, obligându-l să pătrundă prin multiple linii de poziții puternic fortificate, apărate de unități sovietice din arme combinate. Când ofensiva germană a pierdut din putere, rezervele operaționale de blindate ale sovieticilor
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Hermann Hoth, având în față SS-Panzerkorps, a înaintat cu greu pe o distanță de ticsită cu aglomerări de câmpuri minate, infanteriști în tranșee și baterii antitanc aranjate în zone elaborate de tip pakfront. Atacul a pătruns în al treilea nivel defensiv pe o adâncime de 35 de kilometri dar a fost oprit de Armata 1 Tancuri sovietică. Între 5 și 11 iulie, "II SS Panzerkorps" a fost aproape de a crea o breșă între Armata 1 Tancuri și Armata 64 sovietice. Bătăliile
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
sovietică. Între 5 și 11 iulie, "II SS Panzerkorps" a fost aproape de a crea o breșă între Armata 1 Tancuri și Armata 64 sovietice. Bătăliile au fost dificile, dar Armata a 4-a Panzer reușise să pătrundă prin principalele zone defensive sovietice. Germanii au susținut că au distrus 1.000 de tancuri sovietice de la 5 iulie. Doar 48 Panzer Korps a susținut că ar fi eliminat 1.300 de soldați sovietici și că a luat 7.000 prizonieri. Același corp a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
un marș forțat pe drum, forțele rusești au ajuns la Prohorovka în noaptea de 11 iulie. Fronturile sovietice erau pregătite acum să lanseze contraatacul. Planul germanilor la Prohorovka era de a continua cu planul general al campaniei "Citadela" obligând forțele defensive sovietice din sud să se deschidă și de a face joncțiunea cu ramura nordică a încercuirii la Kursk. Atacul a coincis cu un efort al "48 Panzerkorps" de a traversa râul Psiol către sud-vest. Gara Prohorovka era principala țintă a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
concentreze pe acoperirea înaintării Corpului II SS. Atacul "48 Panzerkorps" din nord urma să primească doar susținere sporadică din partea "Jagdgeschwader 3" și "Jagdgeschwader 52". Bătălia aeriană a devenit critică pentru succesul atacurilor forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică, inclusiv unele atacuri cu bombardiere în picaj”. Pentru a crește presiunea, "48 Panzerkorps" a fost
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
a 3-a "Totenkopf" să lanseze un atac la nord de Psiol pentru a extinde capul de pod ce fusese câștigat acolo. Divizia 2 "Das Reich" și Divizia 1 "Leibstandarte SS" nu au fost implicate în acest atac, având misiuni defensive până când "Totenkopf" urma să raporteze succesul. Atacul sovietic a început la orele 09:15. General-locotenent Rotmistrov a angajat curca 430 de tancuri și tunuri de asalt într-un atac frontal, cu încă 70 venind în al doilea val. Atacul s-
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Trenton, omorând sau rănind peste 100 de hessieni și luând prizonieri alți 900. La scurt timp după ocuparea orașului, Washington a traversat Delaware-ul înapoi înspre Pennsylvania. În ziua de 29, Washington a traversat din nou râul și a luat poziții defensive la Trenton. Pe 31, Washington a făcut un apel la oamenii săi, ale căror contracte expirau la sfârșitul anului, să mai rămână, promițându-le o recompensă de zece dolari. Apelul său a avut efect și mulți dintre soldați au decis
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
era folosit pentru recunoștere și exploatarea breșelor. Motorul era amplasat în spate, iar suspensia era independentă pentru fiecare roată. Echipajul era format din 2 persoane: șofer și comandant. Comandantul se ocupa și de mitraliera din turelă; acesta putea fi folosită defensiv împotriva aviației. Inițial, mitraliera era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau echipajul de gloațele de calibru
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
mai mare, mașina blindată fiind înarmată cu un tun automat de 2 cm KwK 30 L/55. O mitralieră Maschinengewehr 34 era montată coaxial pe un piedestal și putea fi orientată într-o pozitie aproape verticală, pentru a fi folosită defensiv împotriva aviației. Echipajul era format din 3 persoane: comandantul/servant, tunarul și șoferul. Din luna mai a anului 1942, blindajul frontal a fost mărit la 30 de mm, șasiul a fost îmbunătățit, motorul a fost schimbat cu unul de 3
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
cere regelui să proclame mobilizarea generală însă acesta refuză. În consecință primul ministru amenință cu demisia ceea ce ar determina o criză politică majoră iar regele sfârșește prin a declara mobilizare generală însă spune clar armatei că este o măsură pur defensivă. Pentru a forța mâna regelui, Venizelos a invitat la 3 octombrie aliații să ocupe portul de la Salonic.
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
care a păstrat-o până la pauză (10-9). În repriza a doua bucureștencele au început în forță, însă apărarea nu a mai dat aceleași rezultate, iar greșelile în atac s-au înmulțit. Baia Mare a strâns rândurile și a opus un sistem defensiv mult mai solid, reușind să egaleze în minutul 43, apoi să preia conducerea jocului în special datorită prestației excelente a căpitanului Valentina Ardean-Elisei. Printr-un efort colectiv, CSM București a egalat în minutul 58, la scorul de 17-17. În ultimul
Cupa României la handbal feminin 2014-2015 () [Corola-website/Science/332980_a_334309]
-
standarde, cu schimbări minore în privința produselor/serviciilor, piețelor, metodelor de producție. Adoptarea strategiei de stabilizare este caracteristică pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu sunt supuse presiunii acționarilor de a adopta o strategie de dezvoltare. "Strategii de restrângere" sunt strategii defensive care sunt adoptate de firme atunci când acestea doresc sau sunt nevoite să-și reducă activitatea economică. Reprezintă categoria cea mai nepopulară de strategii, pentru că sunt asociate cu un eșec. Dintre aceste strategii defensive se pot menționa: ° "strategia de inversare"; ° "strategia
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
de dezvoltare. "Strategii de restrângere" sunt strategii defensive care sunt adoptate de firme atunci când acestea doresc sau sunt nevoite să-și reducă activitatea economică. Reprezintă categoria cea mai nepopulară de strategii, pentru că sunt asociate cu un eșec. Dintre aceste strategii defensive se pot menționa: ° "strategia de inversare"; ° "strategia de renunțare"; ° "strategia de lichidare" (parțială sau totală); ° "strategia de "firmă captivă"" . "Strategiile combinate" constau în aplicarea de către firmă, în diferitele sale unități de producție, a unor strategii diverse dintre cele prezentate. În
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
strategiile funcționale" care se referă la activitățile domeniilor funcționale ale afacerii : strategii operaționale, strategia financiară, strategia de marketing ,strategia de resurse umane etc. "Strategiile la nivel de corporație" cuprind grupa strategiilor de creștere, grupa strategiilor de stabilitate (neutrale), grupa strategiilor defensive și grupa strategiilor combinate. "Strategiile la nivelul afacerii" sunt categorisite în 3 tipuri majore : strategii de dominație prin costuri reduse, strategii de diferențiere a produselor sau serviciilor și strategii de focalizare a produselor sau serviciilor pe un segment de piață
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
tipurile, până la calibrul 14,5 mm inclusiv │ 25 3.1.2.│Cartușe de iluminare și semnalizare în ambalaje etanșe originale │ 10 3.1.3.│Cartușe de iluminare și semnalizare în ambalaje neetanșe │ 3 3.1.4.│Grenade de mână ofensive, defensive și antitanc, fără focos │ 25 3.1.11.│Muniții de toate tipurile pentru trageri de instrucție │ 5 3.1.14.│Focoase clasice de toate tipurile în ambalaje etanșe originale │ 20 3.1.15.│Focoase clasice de toate tipurile în ambalaje
ORDIN nr. M.87 din 14 august 2009 (*actualizat*) pentru stabilirea duratelor de folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar şi a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271525_a_272854]
-
polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive în pîrghiile unei acțiuni critice agresive, negatoare, la început, în opoziție mai totdeauna cu opiniile curente. Peste această dramă temperamentală pe care o lungă carieră critică n-o va destrăma cu totul, se va ridica alta ce ține de condiția
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai meritoriu. Islamologii occidentali consideră că djihad-ul nu a fost niciodată un fenomen pur religios, ci mai degrabă o ideologie folosită de clasa
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
prinicipalul ideal al expansiunii triburilor turcomane din Anatolia în sec. XIII. Colin Imber consideră că nu a existat nici o legătură între „războiul sfânt” și expansiunea otomană. Djihadul are în linii mari două etape: cea ofensiva ( sf. Sec. XIII- XVII) și defensivă ( sec. XVIII-XIX). Pentru că o cucerire să fie legitimă, era nevoie ca întâi să fie proclamat djihadul. Astfel că dacă nu era proclamat războiul sfânt, cuceririle și populațiile de acolo nu erau legitime ( nu puteau fi încadrate într-o categorie anume
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fi încadrate într-o categorie anume). La un moment dat apare conceputul de pace sfântă pentru a justifica pierderile teritoriale și a anima spiritul războinic al otomanilor în fața atacurilor tot mai puternice ale statelor creștine din Europa. În cazul războiului defensiv, toată lumea trebuia să participe, fiind vorba de o obligația individuală ( spre deosebire de djihad-ul ofensiv, unde era nevoie doar de mobilizarea armatei). Începând cu secolul XVIII începea s fie legitimata și pacea sfântă și întreruperea djihad-ului ( pacea de la Karlowitz - era văzută ca
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]