4,078 matches
-
deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp la corp: cercetară cu pasiune preludiul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
muzeu!... El știa că nu are la el nici o cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară încetișor să nu zăticnească pachetele de milioane și să le împrăștie cumva pe sub scaunele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei furnici cu ochi prelungi de cobalt: Oare cum au reușit să efectueze acest uimitor moment în mișcare? Prostuțule! îl bruftului alintător tânăra furnică. S-a dat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întoarce brusc către ea. Smaranda? Da? Te iubesc. Știu. Corpurile lor s-au apropiat într-o îmbrățișare calmă, tandră. Și eu, dragul meu. Și eu. Mai mult decât îți poți tu imagina, murmură ea în timp ce privește nemișcată mașina care se depărtează, fără să înțeleagă de ce simte brusc că această imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile În amurgul ce stăpînea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă În altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămînă Între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea În privirea ei ușor derutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; Întorsei capul. Simțeam că mă sufoc. Mă depărtai, prezența mea trecu; anonimă pe lîngă cele cîteva femei și un bărbat care stăteau pe scaunele Înșirate, lîngă pereți. M-am rugat pentru ea și pentru Keti, apoi, amintindu-mi, adăugai rugii pe tînărul sicilian la care nu mai gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înainte. „Și totuși, cînd mă gîndesc...” Vorbirea i se opri brusc de prezența fizică, nespus de apropiată a judecătorului. Își ridică brațele, vru să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar cînd aproape să-i atingă umerii el se depărtă; ea rosti foarte Încet: „Ce tînăr sînteți... Vă iubesc! Se neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
arcimboldescă chipul misteriosului Riosse, pe care fotografia ni-l redă cu o privire de sfinx senzual. Și cu un minunat paradox pe care ni-l dă perspectiva cu cît acest Ťchipť îți este tot mai apropiat, cu atît el se depărtează mai mult.
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
nici așa nu s-au făcut ceva mai mult despre noi. Datu-ne-ai pe noi păgânilor spre robie și spre pradă si spre junghiere și spre jefuire celor fără de lege și nici așa n-am înțeles, nici ne-am depărtat de la vicleșugurile noaste și de la fără-de-legile noastre. Nici prin cele de întristare, nici prin cele rele nu ne-am înțelepțit, nici prin facerile tale de bine si prin darurile tale nu ne-am făcut mai buni! Și astfel a fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
totuși cutează a se autoriza, când înșii au. nevoie de autorizație pentru a-și mai deschide gura astăzi. N-au dreptul de-a autoriza pe nimeni în privirea dispozițiunilor cuprinse în Tratatul de la Berlin. N-au acest drept cât de depărtat măcar, pentru că la alegerea d-lor era vorba de darea iu judecată a cabinetului Catargiu, de desființarea convenției cu Austro-Ungaria, de desființarea armatei permanente, de ridicarea monopolului tutunurilor si a băuturilor spirtoase, lucruri pe cari le-au promis pe toate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sânt la Iași, d. Vizanti, Leonardescu ș. a., sânt la facultatea de medicină d. Protici si alți bulgari, buni de salahorie, nu de catedre. Dar d. Chițu n-a gândit la toate acestea. A pune la loc pe profesorii de facultăți depărtați de predecesorul său pentru ignoranță sau pentru neglijență absolută a fost grija sa cea dentîi. Daca și acesta e un merit, el e necontestabil. D. Chițu a binevoit a crede că toți oamenii aceștia erau victime politice, mari învățați persecutați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cari se pricep în cutare ramură, începutul unei luări în serios a vieții statului. Conservatorii, oricâte rele s-ar zice despre ei, sânt singurul element neesclusivist din țară. Nu s-a aflat judecător bun pe care ei l-ar fi depărtat pentru că profesează cutare credință politică, nici profesor, nici vameș, nici casier cari, buni fiind, ar fi fost înlăturați pentru motive politice, dacă își vedeau numai de lucru și nu prefăceau dreptul lor politic într-o unealtă de agitație scandaloasă, de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fură duși în chipul acesta, sub escortă, până la granița țării. Consulatul C[ezaro]-r[egesc] austriac din Focșani știe asemenea despre doi supuși austrieci cari petreceau vremelnic acolo pentru cumpărare de grâne și cari, cu toate paspoartele legale arătate, fură depărtați peste graniță. Faptele citate, ce ni s-au comunicat dintr-o parte vrednică de crezare, vor ajunge pentru ca cineva să-și facă idee justă despre descrierea trecută în "Corespondența politică". După ce Alianța din Viena a câștigat primii lauri fotografici, trebuiau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
amar deja cu spiritul nou evreiesc, opunîndu-se de capul lui spiritului nostru, ne duce poporul pe căi rătăcite. În zilele așa-numitei "June Germanii" - lucus a non lucendo - literatura noastră era stăpânită de Boerne și de Heine. Cu cât ne depărtăm de acea epocă, cu cât o privim mai în liniște, cu atât mai limpede cunoaștem că era un timp de decadență intelectuală și morală. Nici o epocă a literaturii noastre de la Klopstock încoace n-a produs mai puțin de o valoare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iese din pana unui om pe care totul îl apropia de acel partid care ar fi putut mai mult decât oricine a fi procopsit de dânsul, dară pe care un spirit independent și un instinct de onestitate politică l-au depărtat pentru totdauna de acea sectă în care intrând cineva trebuie mai întîi să lase afară, ca într-o anticameră, și înțelegerea cu care l-a înzestrat Dumnezeu și conștiința-i de om onest. Lăsăm cuvântul corespondentului nostru. [22 februarie 1879
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chiar în locurile cele mai desperate. Ea vorbește în mod egal, oricare ar fi înțelesul vorbelor și situațiunea momentului. Pe urmă are o manieră uniformă de a gesticula cu mâna în orice împrejurare. Anume, ține mâna apropiată de piept, o depărtează și iar o apropie, repetând aceeași mișcare de la actul întîi până la fine. În scena dintre ea și fiul generalului, unde ar trebui să izbucnească disprețul unuia și ura altuia, ei se urăsc și se desprețuiesc fără aprindere, fără violență. La
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se rupsese de tot, sau cel puțin nu se rupsese el de ea. Indivizi primejdioși, violenți și imprevizibili, care, deși nu mai sperau nimic, nu se puteau îndepărta de ființa iubită, asemeni acelor morți care, deși morți, nu se pot depărta de casă și hohotesc pe la uși sau prin cotloane speriind lumea, până ce e adus un medium care le explică în ce constă noua lor stare. Dar cine să-i explice unui părăsit că n-are nici un rost să mai dea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care îl pândea cu toți mușchii încordați. De cum pasărea îi întoarse spatele, vânătorul se lansă. Și Jones se lovi de solidoul măcăleandrului fără să prindă prada, fără să tulbure imaginea acestuia care continua să caute vioaie insecte închipuite. Motanul se depărtă de perete, scuturând capul și clătinându-se. Așezată pe o banchetă în apropierea lui, Ripley observase scena. ― Prostule. N-o să fii niciodată în stare să recunoști un solido? Dar poate că nu avea dreptate să-i vorbească așa. Fabricația solidourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se răsuci gata de tir. Caporalul și operatoarea de criblor schimbară o privire scurtă, Hudson dădu din cap și se îndreptă încet spre o ușă întredeschisă și ieșiră parțial din țâțâni. Era ciuruită de vibratoare, ca și pereții. Comtehul se depărta și Vasquez se apropie de ușa distrusă. O izbi cu piciorul, pregătită de tragere. Atârnată de capătul unui corset flexibil, o cutie de derivație se legănă ca o pendulă, împinsă de vântul care intra printr-o fereastră spartă. Cutia grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și am reperat ceva. Unde sunt oamenii tăi? (Aruncă o privire pe harta vizibilă, dincolo de vizieră.) Nimeni, în blocul D? ― Negativ. Suntem regrupați în centrul de exploatare, conform ordinelor. Aveți nevoie de întăriri? ― Nu încă, vă ținem la curent. Își depărtă microfonul de la gură. ― Hai, Vasquez. Femeia făcu un gest scurt din cap și puse criblorul în poziție de tragere. Arma se prinse în suport clămpănind. Însoțită de Hicks, Vasquez se îndreptă spre punctul de origine al semnalului. Frost și Wierzbowski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
adversar invizibil și imaginea transmisă de cameră lui se învârti amețitor. Ceea ce apărea pe ecranul lui era un amestec neclar și mișcător de fum., aburi și de siluete biomecanice. ― În spatele tău. Dar fugi, odată, ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară de consolă. Nu mai avea nici un rost să apese pe butoane ci să ia o hotărâre, iar Ripley înțelese după tenul alb ca varul că nu era în stare. ― Scoate-i de-acolo! urlă ea. Imediat! ― Gura! Inspira pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
noimă.) Pe dracu'! Nu mai avea ce să-i ceară acestui om. Nu se mai putea conta pe el. Burke se îndesase în panoul opus, crezând că se apăra astfel de luptele care făceau ravagii în măruntaiele stației de epurare, depărtându-se de ecranele care transmiteau imaginile acestora. Supraviețuitorii nu vor putea ieși decât dacă primeau imediat întăriri. Dar Gorman nu le va sări în ajutor, iar Burke era incapabil. Nu mai rămânea decât ființa umană favorită a domnului Jones. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
În tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați. ― Hei. dar crezi că am chef să putrezesc aici? Hicks zâmbi. Hudson își revenise. Depărtă microfonul de la gură și astupă deschiderea conductei cu panoul metalic pe care-l adusese. Ripley dădu din cap și împinse placa la locul ei, apoi bărbatul luă un aparat ca al lui Vasquez și porni să sondeze metalul la sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din umeri, nesurprinsă de întrebare. Tensiunea constantă o epuizase. Numai dacă jumătate din oboseală răzbătea din aspectul ei, atunci expresia îngrijorată a lui Hicks era de înțeles. Oboseala o va doborî mai devreme decât creaturile. Când răspunse, vocea-i era depărtată și indiferentă. ― Ce mai contează? Tot ce facem e inutil. ― Parcă spuneai altceva. Cu capul, ea arătă culoarul în care dispăruseră Hudson și Vasquez. ― Voiam să-i liniștesc. Și poate și pe mine totodată. Ei n-o să ne imite, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
neschimbată. Nu era surprinsă că nu venise nimeni să o trezească. Ceilalți aveau alte griji. Și, într-un fel, era semn bun. Dacă s-ar fi dat asaltul final, Hicks sau altcineva ar fi venit negreșit să o cheme. Se depărtă ușor de Newt care dormea încă, fără habar de obsesiile adulților. Ripley se întoarse pentru a părăsi adăpostul, târându-se. Atunci ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]