3,354 matches
-
basarabean, ci în întreaga lume probabil. Într-adevăr, cei doi gemeni, născuți acum 80 de ani într-un ordinar sat din Moldova, Bravicea, la 26 septembrie 1928, în pofida unor dramatice evenimente - au rămas orfani de tată la 12 ani, în urma deportării acestuia ca ―dușman al poporului‖, ulterior au fost expatriați și obligați astfel ca, împreună cu necăjita lor mamă, să suporte consecințele foametei și lipsurile din perioada postbelică - au făcut o carieră științifică strălucită, fiecare în sfera preocupărilor intelectuale proprii. Astfel, după cum
Vsevolod Moscalenco () [Corola-website/Science/311103_a_312432]
-
80.000 de slovaci ajunseseră în țara vecină. În noiembrie 1941, guvernul slovac s-a oferit să trimită în locul muncitorilor lipsă un număr corespunzător de evrei. După Conferința de la Wannsee, autoritățile germane s-au oferit din ianuarie 1942 să accepte deportarea evreilor slovaci pe teritoriul Reichului contra sumei de 500 de mărci de persoană, care ar fi trebuit să acopere „găzduirea, hrana, hainele și reconversia”. Suma care ar fi trebuit plătită reprezenta cam 80% din întreaga sumă pe care o strânsese
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
de mărci de persoană, care ar fi trebuit să acopere „găzduirea, hrana, hainele și reconversia”. Suma care ar fi trebuit plătită reprezenta cam 80% din întreaga sumă pe care o strânsese guvernul slovac prin diferitele măsuri de expropiere a evreilor. Deportările în Germania au început în martie 1942. Funcționarul Gisi Fleischmann din cadrul „Ústredna Židov” a ajutat un număr de evrei să fugă. Cam 7.000 de evrei au reușit să se refugieze în Ungaria. Mai multe mii de evrei au încercat
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
început în martie 1942. Funcționarul Gisi Fleischmann din cadrul „Ústredna Židov” a ajutat un număr de evrei să fugă. Cam 7.000 de evrei au reușit să se refugieze în Ungaria. Mai multe mii de evrei au încercat să scape de deportare prin convertire la creștinism. Monseniorul Tiso a oferit cam 2.000 de grațieri prezidențiale evreilor creștinați. Începând din iunie 1942, guvernul slovac a devenit mai puțin cooperant în acțiunea de deportare a evreilor slovaci în Germania. În acel moment, peste
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
multe mii de evrei au încercat să scape de deportare prin convertire la creștinism. Monseniorul Tiso a oferit cam 2.000 de grațieri prezidențiale evreilor creștinați. Începând din iunie 1942, guvernul slovac a devenit mai puțin cooperant în acțiunea de deportare a evreilor slovaci în Germania. În acel moment, peste 52.000 de evrei fuseseră deja deportați, dar mai rămăseseră încă 30 - 35.000 de evrei în țară. Schimbarea de atitudine a guvernului slovac poate fi explicată prin mai multe motive
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
celelalte partide politice au fost interzise. (Ar mai trebui spus că acțiunea de interzicere a partidelor politice a avut loc de fapt mai înainte de proclamarea independenței țării). Guvernul a emis o serie de legi antisemite, iar mai târziu a sprijinit deportarea evreilor în lagărele de concentrare germane. Pe de altă parte, nu a fost pronunțată nicio condamnare la moarte în perioada de existență a republicii. Existența statului independent slovac a avut și efecte pozitive asupra științei, culturii, învățământului și economiei slovace
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
fost interzise. Până în octombrie 1941, 15.000 de evrei au fost expulzați din Bratislava. Cea mai mare parte a lor a fost trimisă în lagărele de concentrare. Republica Slovacă a fost una dintre țările care a fost de acord cu deportare a evreilor ca parte a „Soluției finale naziste”. La început, guvernul slovac a încercat să facă un târg cu Germania în octombrie 1941 prin care evreii trebuiau „livrați” în schimbul muncitorilor slovaci necesari economiei naziste de război. După Conferința de la Wannsee
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Slovacia. La început s-a căzut de acord asupra a „20.000 de evrei tineri și puternici", dar, după scurtă vreme, guvernul slovac a fost de acord cu propunerea germană de „evacuare a întregii populații evreiești în teritoriile din est”. Deportarea evreilor slovaci a început pe 25 martie 1942, dar a fost întreruptă pe 20 noiembrie 1942 după ce un grup de cetățeni evrei, conduși de Gisi Fleischmann și Michael Ber Weissmandl, au apelat la Curia Romană (Vaticanul). Printr-un amestec de
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
pe 25 martie 1942, dar a fost întreruptă pe 20 noiembrie 1942 după ce un grup de cetățeni evrei, conduși de Gisi Fleischmann și Michael Ber Weissmandl, au apelat la Curia Romană (Vaticanul). Printr-un amestec de negocieri și mită, procesul deportării a fost oprit. Cu toate acestea, aproximativ 58.000 de evrei fuseseră deja deportați, în special în lagărul de concentrare Auschwitz. Guvernanții slovaci au declarat că au crezut că evreii au fost forțați să lucreze în fabricile de armament germane
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
concentrare Auschwitz. Guvernanții slovaci au declarat că au crezut că evreii au fost forțați să lucreze în fabricile de armament germane și a depus o plângere oficială când a devenit clar că evreii au fost victime ale execuțiilor în masă. Deportările evreilor au fost reluate pe 30 septembrie 1944, când Armata Roșie a ajuns în apropierea granițelor slovace și a izbucnit Insurecția națională slovacă. Ca rezultat a acestor evenimente, germanii au decis să ocupe toată Slovacia, care și-a pierdut astfel
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Insurecția națională slovacă. Ca rezultat a acestor evenimente, germanii au decis să ocupe toată Slovacia, care și-a pierdut astfel independența. În timpul ocupației germane, alți aproximativ 13.000 de evrei au fost deportați, iar cam 5.000 au fost arestați. Deportările evreilor au continuat până pe 31 martie 1945. În total, autoritățile germane și slovace au deportat aproximativ 70.000 de evrei slovaci. În jur de 65.000 de evrei slovaci au murit în lagărele de concentrare germane. Există estimări recente care
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
bună, cel puțin în comparație cu țările vecine, devastate de război, chiar comparativ cu Germania. facțiunile moderată-catolică și cea nazistă erau unite de aversiunea comună împotriva bolșevismului. Germania a sprijinit l-a început pe Tuka și facțiunea sa extremistă, dar după începerea deportărilor evreilor în 1942, conform „principiului Führerului” prin care dictatorul se identifică cu țara, facțiunea moderată a lui Tiso s-a bucurat de încrederea naziștilor germani. Această atitudine i-a permis lui Tiso să întrerupă la un moment dat deportările evreilor
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
începerea deportărilor evreilor în 1942, conform „principiului Führerului” prin care dictatorul se identifică cu țara, facțiunea moderată a lui Tiso s-a bucurat de încrederea naziștilor germani. Această atitudine i-a permis lui Tiso să întrerupă la un moment dat deportările evreilor.
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
ordinul său, premierul ceh Alois Eliáš a fost arestat, (iar mai târziu a fost executat), guvernul a fost reorganizat și toate organizațiile culturale cehe au fost închise. Gestapoul a început o campanie masivă de arestări și execuții. A fost organizată deportarea evreilor în lagăre de concentrare. A fost organizat un lagărul-model de la Terezín ca ghetou pentru familiile evreiești. Pe 4 iunie 1942, Heydrich a murit datorită rănilor căpătate în timpul atentatului pus la cale de Aliați și cehi - Operațiunea Antropoid. Succesorul lui
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
România. Astfel, el a condus o delegație de români din care mai făceau parte Joseph Craciun, Nicolae Neagoe, reverendul George Pop și rabinul Judah Glasner, care a fost primită de Harry Truman, președintele Statelor Unite, rugându-l să intervină pentru oprirea deportărilor din România.. Dintre acțiunile publice ale lui Mihail Fărcășanu mai este de menționat scrisoarea publicată la 6 martie 1953 în ziarul "New York Times" în care scoate în evidență data de 6 martie ca aniversare a înrobirii României de comuniști și
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
La fel de oarbă este și casa care nu are nici măcar o singură ferestră. Artistul nu pictează chipuri deoarece nu reușește să prezinte viitorul omului, nici măcar nu îndrăznește să și-l imagineze, mai ales când este vorba de un țăran amenințat de deportare sau moarte. Pe tema acestui tablou Malevici va scrie: " Compoziția s-a născut din sentimentul pustiului, singurătății și neputinței de a găsi o rezolvare la unele situații de viață". Pictarea oamenilor fără chip, cu capetele de formă ovală monocromatică, ca
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
a adresat la o întrunire a Partidului Nazist (Reichsleiter) și a liderilor regionali de partid (Gauleiteri). În jurnalul său, Joseph Goebbels scria pe 13 decembrie, la o zi după discursul lui Hitler: La început, germanii au făcut planuri generale pentru deportarea evreilor europeni în Madagascar. În special Adolf Eichmann sprijinea această idee mai înainte de Conferința de la Wannsee din 1942, unde el nu a detaliat rezolvările „soluției finale”. Șeful SS, Heinrich Himmler a declarat, " Indiferent cât de crud și de tragic poate
Soluția finală () [Corola-website/Science/311297_a_312626]
-
cel al comuniștilor nu consta în reformele economice și sociale radicale, promovate în egală măsură de ambele tabere, ci în atitudinea diferită față de suveranitatea națională, granițele răsăritene și relațiile viitoare polono-sovietice. În aprilie 1943, germanii au declanșat ultima fază a deportării evreilor din ghetoul din Varșovia, ceea ce a dus la izbucnirea răscoalei ocupanților ghetoului, (19 aprilie - 16 mai), prima insurecție armată împotriva germanilor în Polonia. Unele unități ale AK au încercat să sprijine răscoala din ghetou, dar, în cea mai mare
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
România. Astfel, Mihail Fărcășanu, în calitate de reprezentant al Ligii Românilor Liberi a condus o delegație de români, din care mai făceau parte Joseph Craciun, Nicolae Neagoe, reverendul George Pop și rabinul Judah Glasner, care a prezentat președintele Statelor Unite Harry Truman problema deportărilor din România, cerându-i să intervină pentru a le opri.. De asemenea, de câte ori aveau posibilitatea, membrii Ligii publicau articole și note în diferite ziare și reviste. În această privință sunt de relevat studiile elaborate de Grigore Gafencu, majoritatea dintre ele
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
insulă. Se pare că a participat la bătălia de la Waterloo. Se stabilește apoi la Londra, unde încearcă cariera de scriitor. Cade în patima beției și a jocurilor de noroc, este arestat și condamnat la moarte. Sentința îi este comutată la deportare în Tasmania (numită "Van Diemen’s Land" atunci), în 1826. Se căsătorește cu o irlandeză, Norah Corbett, deportată din Cork în 1827. Devine explorator și botanist, scrie câteva cărți, printre care și o autobiografie ("A Shred of Autobiography"). Este absolvit
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
a fost înființat de autoritățile române în iarna anilor 1941-1942, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Transnistria, ca centru de deportare și exterminare a evreilor, pe baza directivelor guvernului Ion Antonescu de „curățare a terenului” - sintagmă care reprezenta politica guvernamentală de purificare etnică. Lagărul se afla lângă satul ucrainean Bohdanivka, pe malul Bugului, în județul Golta (astăzi Pervomaisk) din Transnistria, în
Lagărul de concentrare Bogdanovca () [Corola-website/Science/311425_a_312754]
-
Printre victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi se numără: Dumitru Onea (n. 1887), (?) Onea, soția și (?) Onea, fiul.Deportați în 1940 în Siberia.Fiul a murit în tren în drum spre locul deportării. Ioa S. Onea (n. 1898), Nadejda H. Onea, soția, Ștefan F. Onea și Agripina A. Onea.Deportați în 1941, în regiunea Novosibirsk. Reabilitați în 1991. Constantin P. Burlacu (n. 1882).Acuzat în 1945 de trădare de patrie (a URSS).Condamnat
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
și a ordonat efectuarea de munci obligatorii, prin Ordonanța nr. 26/1941 privind instituirea muncii obligatorii pentru toți locuitorii Odesei între 16-60 de ani, sub sancțiunea internării lor în lagăr. Prin Ordonanța nr. 35 din 2 ianuarie 1942 a dispus deportarea tuturor evreilor din Odesa în regiunea Berezovca, unde au fost asasinați. Cea mai mare parte a evreilor care au supraviețuit în Odessa a fost internată în satul Slobodca, desemnat de Armata a 4-a drept ghetou. „Condițiile de trai din
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
și 5 noiembrie 1941. Îngrijorat de posibilitatea izbucnirii unor epidemii, care puteau afecta întreaga populație, a adresat, la 11 decembrie 1941, un raport mareșalului Antonescu cu privire la situația din Transnistria și Odessa, în care propunea rezolvarea radicală a problemei evreiești prin deportarea totală a evreilor din Transnistria și Odessa.”. Conform tezei istoricului Ottmar Trașcă de la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca: „Analiza politicii de ocupație implementată de autoritățile române în Transnistria în perioada 1941-1944 s-a bucurat de un interes deosebit
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
populația evreiască a orașului Odessa în primele luni ale ocupației românești, respectiv perioada dintre lunile octombrie 1941 și februarie 1942 ... acest interval de timp ... a coincis cu ghetoizarea și exterminarea unui mare număr de evrei de către Armata română, apoi cu deportarea ulterioară a supraviețuitorilor în lagărele din Transnistria.” În cadrul unităților militare române care au executat aceste ordine, sursele nu menționează cazuri de inobediență. Potrivit istoricului Raul Hilberg, executarea ordinelor lui Antonescu a provocat intervenții germane: "„Au fost situații în care germanii
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]