3,128 matches
-
că în această ultimă postură de pedagog, fiindu-i student la canto auxiliar în anul I la secția Pedagogie, pot confirma că avea o răbdare și un talent aparte de a te stimula să aprofundezi ce te învăța și să deprinzi obiceiul de a investiga și alte surse autorizate de informare! Din respect pentru prestanța sa intelectuală, studentul se jena să vină nepregătit! Păcat că asemenea altitudini - de adevărați maeștri - lipsesc astăzi (ca modele) din peisajul cultural ieșean! Vicisitudinile unei perioade
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
1945, când s-a înființat clasa IV-a, deoarece, din cauza războiului, în 1942 nu s-a ținut examen de admitere la Școlile Normale (din motive numai de guvernanți cunoscute). Bucuria revederii spațiilor tinereții mele a fost fără margini. Acolo am deprins, prin dăruirea profesională a unor eminenți profesori, exercițiul învățării ordonate și sistematice pentru a deveni dascăli de nădejde. Nu știam, în anii de școală, că va trebui să trădez, imediat după bacalaureat, această nobilă profesie și că voi îmbrățișa domeniul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lirice. Mediul ieșean (unde în anii începuturilor instituției mustea la tot pasul dorința de afirmare muzicală, unde cuvântul de ordine era performanța artistică) i-a asigurat consacrarea definitivă. Prin pregătirea sa muzicală temeinică, precum și cu o bună școală de canto deprinsă de la marile cântărețe clujene Lya Hubic, Stella Simonetti și Ana RozsaVasiliu, a atras de la început atenția primului-dirijor Radu Botez, care pregătea spectacolul inaugural din 3 noiembrie 1956. Astfel, alături de celelalte două colege cu glas frumos, Rozina Angelescu și Livia Rusu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
plină de rezultate, în beneficiul fiecăruia dintre noi, pentru formarea noastră ca oameni de nădejde. Mândria de atunci, păstrându-se până astăzi, de a fi fost elev al unicei Școli Normale din Balcani, era mare. Acest lăcaș pregătea educatori ce deprindeau în școală, pe lângă bagajul bogat de cunoștințe pedagogice, și meserii practice, de folos întregii vieți. Fiecare serie de elevi avea trei secții, în clase paralele, denumite teoretic”, industrială și agricolă. La rândul ei, fiecare secție avea în plus un număr
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o școală de Arte și Meserii unde se tipăreau și se legau cărți. Maistru la legătorie era un om foarte la locul lui, bun și înțelegător, Boiov. Am fost înțeles de acest om minunat și în două luni ajunsesem să deprind meseria. Aveam acasă și presă și cuțit rotund, confecționate tot la școala de arte și meserii. Primele cărți legate erau ale căpitanului doctor Arcadie Ivanov. Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dispoziția" de pe margine Tov... verificați cine este! "Bâlciul deșertăciunilor", început în 1974 cu acel schimb "amabil" de mesaje între Săvescu și "Cooperatori" prin intermediul descoperirii lui Graham Bell, a continuat "voios" și în anii următori, înregistrările nefiind interesante pentru eventualii cititori, deprinși cu "literatura" de bună calitate și nu cu maculatura redactată de UM-urile "patriei". De interes doar intervențiile șefilor pentru a păstra trează "vigilența subalternilor", care mai scăpau câte o "convorbire" a "obiectivului" cu "inamicul": MINISTERUL DE INTERNE DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
generații de truditori care s-au luptat pentru apărarea vatrei strămoșești, a obiceiurilor, a limbii și neamul românesc. Timpul s-a scurs, generații de generații s-au perindat, rămânându-ne doar obiceiurile și limba. Din tată în fiu s-a deprins munca și ascultarea stăpânului. Stăpânul era acela care deținea pământul și hotăra cum se va trăi pe aceste pământuri și cu timpul și-a câștigat titlul și rangul de boier. Pentru a avea moșii (pământ) cât mai multe, cumpăra moșia
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
generații de truditori care s-au luptat pentru apărarea vatrei strămoșești, a obiceiurilor, a limbii și neamul românesc. Timpul s-a scurs, generații de generații s-au perindat, rămânându-ne doar obiceiurile și limba. Din tată în fiu s-a deprins munca și ascultarea stăpânului. Stăpânul era acela care deținea pământul și hotăra cum se va trăi pe aceste pământuri și cu timpul și-a câștigat titlul și rangul de boier. Pentru a avea moșii (pământ) cât mai multe, cumpăra moșia
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
surprinzătoare a motivelor acestor trăiri este greu de bănuit chiar de către cei mai apropiați oameni maturi, de cei aflați în preajma copilului; nici prietenii de o vârstă cu copilul nu știu ce se petrece în suflețelul celui cu care se joacă. Nu suntem deprinși cu semnele tăcerii, care spun mai mult decât vorbele. * Caut în tăbliță portretul copilului de atunci. Aveam câteva experiențe care s-au înscris în formula mea psihică definitivă. M-a afectat în mod deosebit perioada în care am trăit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în prima bancă.) Această repartiție, cu copiii săraci în ultima bancă, m-a îndurerat atât de mult încât, în acele zile, antibolșevicul care eram a trăit sentimente foarte contradictorii. Am tăcut. Copiii au nu numai o mare sensibilitate socială, ci deprind și lecțiile de lașitate necesare supraviețuirii sociale. * Nu-mi plăceau colegii. Aveam o experiență care lor le lipsea, un univers interior special, încât am devenit un copil care simțea că nu se poate încadra în ambianța școlară. Orgolios, mă închideam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
abonat, cu poșta, având numele meu tipărit, ceea ce eră desigur extraordinar. Această întâlnire cu lectura a însemnat pentru mine o salvare pentru că mi-a venit ca o "scurtătură" către ceea ce trebuia să fie un minim de performanță școlară. Citind, am deprins repede scrisul. Aritmetica mi-a fost administrată ca o doză de ulei de ricin printr-o intervenție severă a tatei care m-a încuiat într-o vacanță, două zile, până am învățat cele patru operații elementare și tabla înmulțirii. * M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
critică a lui Aristotel. Mi le amintesc; nu știu de ce țin minte titlurile, desigur că erau și altele. Nici măcar Panaitescu nu a îndrăznit să-mi recomande astfel de volume. Am stat mult, patronul sfătuindu-ne să fim serioși și să deprindem tainele filozofiei. Mai era și o istorie a matematicii: Celelalte, de literatură, erau foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune de carte roșie, lucioasă, tipărită în condiții excelente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și tuns "zero" și în locul piciorului rămăsese un crac gol de izmană de spital, înfășurată cu un cordon de halat. Nu găseam nici cuvântul potrivit, nici tăcerea potrivită... Burcea mi-a strâns mâna: "Scăpai cu bine". Pe urmă ne-am deprins cu situația. Mi-a dictat cărți poștale: "Mi-au tăiat piciorul drept, dar o să merg cu cârjă... ceea ce vă doresc și dumneavoastră"..., iar Floricăi, "tu, Florico, să știi că nu ne mai luăm". A început ceea ce acum se numește "recuperare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acesta și mă emoționează că poartă numele colaboratorului și fostului meu asistent Alexandru Avasilcăi, care, după plecarea din Iași, a avut timpul să înființeze acest spital atât de bine conceput; și a avut timpul să moară, încă tânăr. M-am deprins acum să privesc, meditativ, la bustul doctorului Sandu Avasilcăi și să duc, noaptea mai ales, convorbiri tăcute cu dânsul. Nu cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acțiunea persistă mai mult decât alte inițiative care, tot electoral pornite, decedează de plictiseală, de lingoare inactivă și de prostie. Îndemnul, îmbibat inițial de "grijă civică", a fost preluat de activiști care perpetuează "grija civică", de oameni care s-au deprins cu disciplina, care au ascultat o viață întreagă, oameni care sunt ahtiați să fie integrați într-o acțiune patriotică. O astfel de acțiune civică pare pregătirea "rezolvării definitive" a problemei maidanezilor. Devine, implicit, necesară denunțarea insomniilor cauzate de maidanezi; devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
total", vedete de seară la televiziuni. Cum să-l suporte pe Grivei acești aristocrați ai tinerimii contemporane, ași ai unor baruri celebre, când ei au chef să lovească în Grivei, să-l sperie, să-l ucidă rafinat, cum cere moda deprinsă la ședințe de lupte importate din Orient? Grivei ar avea o unică șansă: să-și găsească un Dumnezeu al său, unul scris cu literă mică, "dumnezeu", ca un secret al lui; un dumnezeu dispus să-l asculte, priceput în descifrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu observăm ceea ce nu ne convine. Poate că reveria este mult mai importantă decât credem, tocmai prin aceea că este cea mai sigură cale către suprarealism. Și suprarealismul ne este familiar și strict necesar; am trăit în suprarealism, ne-am deprins cu fructele lui, cu copacii și frunzele machiate, ne-am deprins cu fanfara. (Suntem "fanfaroni", credea, în acei ani, un copil denumind astfel pe cântătorii din fanfară.) Nimic mai echivoc decât reveria, dar nici mai solid nu-i nimic decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai importantă decât credem, tocmai prin aceea că este cea mai sigură cale către suprarealism. Și suprarealismul ne este familiar și strict necesar; am trăit în suprarealism, ne-am deprins cu fructele lui, cu copacii și frunzele machiate, ne-am deprins cu fanfara. (Suntem "fanfaroni", credea, în acei ani, un copil denumind astfel pe cântătorii din fanfară.) Nimic mai echivoc decât reveria, dar nici mai solid nu-i nimic decât reveria. La "trecut", reveria se simte în opera istorică; nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se dăduse ea singură vinovată, ca să-l scape pe băiat, și făcuse închisoare. Ea însă, râzând, mă asigura că, din când în când, oamenii învie... "De Paști învie lumea, spunea, asta-i regula lăsată de Dumnezeu". Cu timpul m-am deprins și eu cu tehnica propriei înșelăciuni și am început să cred în spusele Țurcăniței. Așa se nasc miturile. Cartea, ca subiect cotidian Sunt la modă discuțiile despre soarta cărții și a literaturii. Cărțile, adunate de sute de ani, au devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dubioasă, nelipsită de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți..., în sfârșit, toată fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu străinii. La cât o agreează conducerea liberală, poate își pierde și partidul. O mulțime de neonuferi se ivesc pe frontispiciul patriei noastre, cântând un recviem vesel celei mai populare dintre liberali, proaspăt și voluptos maculată. Mă întreb, oare am deprins ceva mai mult discernământ legat de principiul proporționalității în privința responsabilității moral-politice? Dacă mă gândesc la rezultatul alegerilor trecute, perfect anapoda față de mesajele unor mass-media larg-cumpărate și obediente, mă înseninez gândind că electoratul este mai moral și mai inteligent decât politicienii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
suplinire a repedei uitări care ne revine aproape fiecăruia din noi, - într-un chip mai mult sau mai puțin meritat, - după adormirea noastră! Odihnă în pace!”, iar „Cuvântul preoțesc”, în numărul dedicat de această dată morții blândului mitropolit edita: „Eram deprinși să vedem Mitropoliții noștri ajungând vârste patriarhale...și pare că nu putem concepe ca de altfel vigurosul Mitropolit Nectarie să ne părăsească la vârsta de abia 60 de ani, când după o păstorire și experiare de 10 ani, aveam dreptul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mitropolit Nectarie să ne părăsească la vârsta de abia 60 de ani, când după o păstorire și experiare de 10 ani, aveam dreptul de a-l vedea valorificând învățămintele din greaua păstorire din urmă Poporul și preoțimea bucovineană, care era deprins să vadă în Mitropoliții noștri nu numai conducători sufletești, capii bisericii ci în genere și capitenie națională, deplânge sincer pierderea arhipăstorului său, privind cu grijă în viitor. Pomenirea să-i fie veșnică și memoria binecuvântată”. De asemenea, și în anuarele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
specializându-se în croitorie și broderie. În amintirea persoanelor care au ajutat-o ca educatoare și mame, domnișoara Angela a fost definită: «educată, pioasă, modestă, ascultătoare, timidă și puțin supărăcioasă; foarte evlavioasă și iubitoare de rugăciune». Din această școală a deprins o cultură modestă, abilitate pentru cusut și brodat, și, mai ales, o trainică formare umană și creștină. Și-a îmbogățit sufletul cu o gentilețe de comportări, de evlavie sinceră, de încredere în Dumnezeu și de devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
caracterul timid și ultrasensibil al lui Calabria: un temperament nervos și timid, înclinat spre descurajare și neîncredere în sine. Era, și mereu a rămas, cu acest temperament puternic emotiv. După ce a frecventat primii cinci ani de grădiniță, în timpul cărora a deprins și primele însușiri de a citi și de a scrie, părinții săi l-au înscris la Școala elementară superioară, condusă de Părinții Stigmatelor, fondați de sfântul preot veronez Gaspare Bertoni, mort în urmă cu vreo treizeci de ani. Școala era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]