71,108 matches
-
încă gol, desenul familiar al petelor de ulei marcând cimentul. M-am uitat cu ochii mijiți prin lumina difuză la tablourile acelea de bord costisitoare. O eșarfă de mătase stătea pe marginea unui geam din spate. Mi-am amintit cum descrisese Catherine propriile mele obiecte personale împrăștiate pe podeaua și pe scaunele mașinii după accident - un itinerar de vacanță, o sticlă goală de ojă, o revistă de afaceri. Identificarea acestor piese ale vieților noastre - amintiri și lucruri intime rămase intacte scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Tăieturile acelea aparent fără sens de pe pielea sa, precum săpăturile unei dălți, demarcau îmbrățișarea tăioasă a unui compartiment prăbușit al pasagerului, o cuneiformă a cărnii formată din cadrane sparte, schimbătoare de viteză și manete ale luminilor de poziție frânte. Laolaltă descriau un limbaj exact al durerii și senzației, al erotismului și dorinței. Lumina reflectată a farurilor lui Vaughan scotea la iveală un semicerc de cinci cicatrice care-i înconjurau sfârcul drept, o schiță pentru o mână care-i va atinge sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu manete, mi-am dat seama cât de mult fusese transformată tânăra aceea tragic rănită în cursul recuperării postoperatorii. Primele fotografii cu ea stând în mașina zdrobită arătau o tânără obișnuită al cărei chip simetric și a cărei piele netedă descriau toată economia unei existențe comode și pasive, alcătuită din banale flirturi consumate pe banchetele din spate ale mașinilor ieftine și savurate fără o conștientizare reală a adevăratelor posibilități ale propriului corp. Mi-o puteam imagina stând în mașina vreunui director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
firele de păr ridicate pe coapsele puțin musculoase, m-am uitat la sigla stilizată a fabricantului vizibilă în fotografii, la laturile contorsionate ale stâlpilor geamului. Vaughan stătea sprijinit, în tăcere, de ușă. Am întors paginile. Restul albumului, cum am anticipat, descria cursul propriului mei accident și recuperarea. De la prima fotografie, care mă înfățișa fiind transportat în secția accidente a spitalului din Ashford, mi-am dat seama că Vaughan fusese acolo la sosirea mea - mai târziu am aflat că asculta transmisiile ambulanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Am făcut o pauză, încercând să amân orgasmul care-mi urca precum un val pe tija penisului. - Nu. Dar e ceva la el, mai ales când conduce. - E sex - sex și mașina aia. I-ai văzut penisul? În timp ce i-l descriam pe Vaughan, mi-am ascultat vocea cum se ridică ușor deasupra sunetelor corpurilor noastre. Am trecut în revistă elementele care alcătuiau în mintea mea imaginea lui Vaughan: fesele tari acoperite de jeanșii roși pe când se lăsa pe-un șold ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
decât într-al meu. Își apăsă adânc capul în pernă, mâna dreaptă executând un dans frenetic în timp ce-mi constrângea degetele să-i frec sfârcurile. Deși eram excitat de ideea unei relații sexuale cu Vaughan, mi se părea că descriu un act sexual care implica pe altcineva, și nu pe mine. Vaughan îmi stârnea un impuls homosexual latent numai înăuntrul mașinii sale sau în timp ce conducea pe autostradă. Puterea lui de atracție nu stătea atât într-un complex de stimuli anatomici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un al doilea amant, tânărul patolog de la spitalul Ashford. De la el trecuse la un șir de alți bărbați: soțul unei colege doctorițe, radiologul stagiar, șeful service-ului de la garajul său. Ce am observat eu la aventurile acestea, pe care le descria pe un ton nestânjenit, era prezența în fiecare a unui automobil. Toate avuseseră loc înăuntrul unei mașini, fie în parcarea supraetajată a aeroportului, fie în zona de lubrifiere a garajului ei noaptea, fie în locurile de parcare de lângă șoseaua circulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pe șoldul drept, cicatricele formau un model care-mi aștepta degetele, șabloanele unei mângâieri imprimate cu ani în urmă într-o uitată tamponare multiplă. Controlându-mi flegma pe care o simțeam în gât, am arătat spre cicatrice, cinci gâlme care descriau un cerc vag deasupra crestei iliace. Vaughan mă privi fără un cuvânt în timp ce degetele îmi ajunseră la câțiva centimetri de pielea lui. O galerie de cicatrice îi însemna toracele și abdomenul. Sfârcul drept îi fusese retezat și repus la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de soare. Părea să atârne nemișcat deasupra capului meu, cu elicea rotindu-se încet ca aceea a unui avion de jucărie. Lumina îi curgea din aripi într-o fântână arteziană inepuizabilă. Sub ea, mașinile care planau de-a lungul autostrăzii descriau pe întinderea peisajului toate traiectoriile posibile ale zborului ei, desenând schița iminentei noastre treceri prin văzduh, traiectoriile unei tehnologii cu aripi. M-am gândit la Vaughan, acoperit de muște ca un cadavru reînsuflețit, uitându-se la mine cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lumina e limpede. - Dar mâinile tale... Ești pregătit? - Catherine... Am prins-o de braț. - Am nevoie să conduc din nou înainte să treacă totul. Cu brațele goale împreunate peste sâni, scrută interiorul mașinii, căutând parcă muștele pe care i le descrisesem. Voiam să i-o arăt lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se de mine ca într-un proces aerodinamic automat. Lângă supermarket, o femeie tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să descentralizeze o mare parte din putere către potentații locali, oameni de afaceri, lideri de sindicate (nu în ultimul rând Miron Cozma) și directori de întreprinderi de stat pe care Andrei Cornea i-a botezat «directocrați». Acesta din urmă a descris «un tip de stat merovingian» unde, în schimbul loialității, baronii de dată recentă «primeau beneficii excepționale și derogări de la legile țării». Spre sfârșitul lui 1996, când Iliescu a avut mari necazuri politice, Cornea chiar l-a descris pe președinte ca fiind
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Acesta din urmă a descris «un tip de stat merovingian» unde, în schimbul loialității, baronii de dată recentă «primeau beneficii excepționale și derogări de la legile țării». Spre sfârșitul lui 1996, când Iliescu a avut mari necazuri politice, Cornea chiar l-a descris pe președinte ca fiind «omul cel mai slab din România», cineva care devenise «marioneta unui partid corupt și a clientelei sale». În cursul celui de-al doilea mandat al lui Iliescu, atunci când s-au răspândit acuzațiile cum că înalți demnitari
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
titlului din Evenimentul zilei din 6 iulie 1996, «Dan Ioan Mirescu demonstrează că ascensiunea lui C.V.Tudor se bazează pe folosirea șantajului și a complicității factorilor puterii», s-au bucurat de o atenție amplă din partea presei. Maior (Dorin Lazăr) a descris PRM drept o citadelă a comunismului extremist bolșevic, Vadim având în mod evident caracterul unui dictator. «Vrem să ne asigurăm că electoratul va afla adevărul despre PRM», a insistat el, dar colegul său Mircea Bucur (tot dezertor din PRM) a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941, cât și de comuniști în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989). Ororile comise în aceste războaie și sub guvernările amintite sunt în mare parte cunoscute publicului larg dar cu siguranță sunt greu de descris și de imaginat, exact așa cum s-au petrecut în realitate.Le cunosc cel mai bine supraviețuitorii acestora. Având în vedere implicațiile uriașe ale comunismului asupra tuturor sferelor și domeniilor de activitate precum și dezastrele pe care le-a produs (imposibil de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cât și dr. Goebbels disprețuiau avangarda culturală în care ei nu puteau să distingă decât anarhie politică, decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale informaticii. Nu greșea, cred, profesorul Seweryn Bialer, de la Universitatea Columbia din New York, atunci când remarca anacronismul simbolului însuși al comunismului. Secera și ciocanul sunt unelte ale unei alte epoci, mărturii ale trecutului iar nu ale viitorului tehnologic. Proletariatul clasic, cel descris de Marx și Engels, nu mai supraviețuiește decât în paginile îngălbenite de vreme ale manualelor de materialism istoric. Noi grupuri sociale l-au înlocuit, au apărut noi categorii de probleme și interese. Social-democrația occidentală a renunțat de mult la visul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cazul lui Stolojan, fost în conducerea grupului Tofan. Fostului prim-ministru i s-a reproșat și afacerea Tirex Petrol și cea a privatizării PETROM, care ridică semne de întrebare”. Evoluția democrației și a politicii românești de după 1989 este conturată și descrisă de Silviu Brucan în cartea „România în derivă”: „Dictatura lui Ceaușescu nu a permis formarea unei aripi reformiste în PCR, încercare eșuată a Scrisorii celor 6, nici organizarea unei opoziții în afara partidului. Din această cauză, revoluția română a avut un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de comunicații ale corporației, și încălca intenția constituțională de a asigura tuturor cetățenilor egalitatea opiniilor în cadrul dezbaterilor politice pe marginea problemelor importante. Acestea au fost vremuri de violență și instabilitate socială, datorită exceselor capitalismului pe care Karl Marx le-a descris, cu puternicul efect politic cunoscut. Condițiile de muncă erau groaznice, iar salariile abia dacă asigurau oamenilor o pâine pe masă. Folosirea forței de muncă a copiilor era foarte răspândită. [...] Atât grevele organizate, cât și cele fără aprobarea sindicatelor erau la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
recrutează și pregătesc noi lideri politici, stimulează participarea politică și educă opinia publică în spiritul unei largi varietăți de probleme de interes public. În rolul lor de cerberi, ONG urile, împreună cu presa, exercită un control asupra a ceea ce Larry Diamond descria drept «tendința constantă a statului de a-și centraliza puterea și de a scăpa de sub controlul civil și de responsabilitatea sa publică». Fără îndoială, „societatea civilă este fundamentul democrațiilor. Într-o foarte mare măsură, organizațiile și rețelele cetățenești, înlocuiesc, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dădeau binețe când îl vedeau trecând grăbit pe stradă cu o foarfecă, lopată sau sfoară în mână, iar el le răspundea la salut bine crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se șterse de sudoare și, mângâind un orfan pe cap, porni înspre casă“) și informațiile aproape inexistente despre viața să privată. Nu se știa nici unde locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia pare să știe ce face, mă las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzația pe care o am și, oricum, ar fi indiscret să o împărtășesc aici. Nu mă gândesc la nimic în acest moment, și bine fac, pentru că altfel gândurile mi-ar fi întrerupte de ceea ce aud. Și anume: Vine tonul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gândurile lui Andreas. Înainte de a deschide o a treia sticlă de bere, se scuză și ieși să dea un telefon. Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să descrie mai corect relația, prietena lui. O chema Steffi, după cum indica displayul colorat al micului telefon finlandez, și răspunse destul de țâfnoasă. - Unde ești? întrebă Andreas. - Acasă, de ce? - Nu vrei să ieși? Sunt cu niște colegi, mai stăm... - Nu, îl întrerupse Steffi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să-ți răspund. Voi începe cu partea din articolul tău care nu pune întrebări, cea în care discursul tău coincide cu al meu, pentru a distinge apoi punctele în care drumurile noastre se bifurcă și încep să se îndepărteze. Tu descrii foarte fidel cartea mea și mai ales definești cu precizie cele zece tipuri de roman propuse pe rând cititorului: „...Într-unul dintre romane, realitatea e la fel de greu de îndepărtat ca ceața; în altul, obiectele sunt prea consistente și senzuale, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din tine însuți în acest eu necunoscut Autorul nu are nici o intenție să vorbească despre sine însuși și a hotărât să numească „eu“ personajul, aproape pentru a-l sustrage vederii, pentru a nu trebui să-l numească sau să-l descrie; orice altă denumire sau atribut l-ar fi definit mai mult decât acest simplu pronume; totuși, din cauză că a scris „eu“, el se simte obligat să pună în acest „eu“ un pic din sine însuși, din ceea ce simte sau își imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda o senzație cunoscută, căci, deși nimeni nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]