4,111 matches
-
sus și te pune la canoane. Întâi îți dă o palmă. Nu spui, cheamă un gealat. Te duce la beci și te ține trei zile nemâncat. Pe urmă, iar te cheamă. Spui? Nu. Bine! Te bate la pielea goală. Te dezbracă, udă o frânghie și-ți face spatele negru. Te deșteaptă cu apă, te întreabă iar: "Spui?" Și te gâdilă la momite. Tu o încurci. Iar te bate. Pînă-ți dai sufletul. De fier să fii, și tot scapi ceva. Atâta le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care-i amintea de tinerețe. Pe pervazul casei vecine, suspina fata popii. Tocmai pe la zece, dacă era miezul verii, se închideau ferestrele. Atunci intra și Veta în odăi. Coana Marioara o privea înduioșată: - Ai crescut și tu, copilita mamii! Hai, dezbracă-te mai iute, să nu dea taică-tu peste tine. Dar domnul Aristică nu se întorcea așa curând. Avea încă de vorbit cu nea Fane, autopsierul, de știa un sac de vorbe și nu mai termina. Într-o primăvară, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jumătate pârjolite. Fetei îi veni să plângă fără să știe de ce. Trase în piept aerul iute, plin de fum, și intră în casă. - Da unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu. Veta nu răspunse. Se dezbrăcă tăcută, cuprinsă de o posomorâre mare. - O să te spun Iu Aristică, auzi tu? Ai început să-ți faci de cap.... Maică-sa mai bodogăni câtăva vreme, dar copila n-o mai auzea. Nu se gândea decât la sufletul său pierdut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Constantei, unde chefuiau șutii din Grant, feriți de ochii politiei. I se dusese vestea pentru vinurile ei și pentru grătarul pe care-l avea. Aici venea și lume mai scuturată, negustori și mahalagii din cartierele învecinate. Erau șifanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă câte ceva fără perdea. Gheorghe cunoștea, mai petrecuse în tinerețe acolo. S-a bucurat. - Hai, Stăpâne, cum nu... Să ne frigă Bortoasa niște momite și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așteptau sub podul Constanței pe negustorii de la Pitești, opreau cursele pline cu țărani ori căruțele. Dacă țipa vreunul, iute-l linișteau. Aveau și vreo câțiva sergenți de erau înțeleși cu ei. Le trimiteau șpagă. Când îi venea lui Paraschiv să dezbrace oameni, îl căutau în altă parte, ori soseau mai târziu. Găseau căruțele răsturnate cu oiștile-n sus și pe negustori numai în izmene, pîîngîndu-și banii de nu-i mai aveau. - Prindeți-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în disprețul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o secretă și o infinită autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadică de a nulifica pe altul prin cunoașterea fondului său intim, de a dezbrăca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbează pe celelalte ființe. Cum acest proces epuizează repede pe oameni, ei având conținuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictisește mai repede de oameni, pentru că el este prea puțin naiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste veștminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pân acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu,... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un băiet cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n fel de ciudă: "Ieronim, te mușc de nu vii cu mine... vin - la mine-n cămăruță... te-oi culca lângă mine... la sânul meu!... ah! ", ea bătu cu pumnișorii ei trunchiul de copac, apoi se duse-n odaie, se dezbrăca iute, lepădând tot de pe ea și, rămâind în hainele Evei, un instinct natural când o persoană tânără este foarte aprinsă, și, tologindu-se astfel enervată în patul ei alb ca zăpada, își mușca * perinile, strîngîndu-le-n brațe, sau {EminescuOpVII 148} își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lângă țărm sau, pierdută pintre aleele umbroase ale grădinei, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. In zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se cobora la mare, chip minunat cu corp de zăpadă în care tânăra delicateță, dulcea moliciune a copilăriei, era întrunită cu frumusețea nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei... Prin transparența generală a pielei ei * vezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Parecă auzea o voce, dar așa ca și când i-ar fi țiuit urechea. Frică și desperare îi cuprinse inima. "Ah! gândi ea, cine știe dacă a fi dat! Trebuie să înot oricum ar fi vremea, trebuie să-l văd". Ea se dezbrăcă și s-aruncă în mare ca s-ajungă punctul luminos... Ea -nota mereu, mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pîn-acum frate laic. Nu te călugări... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un tânăr cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întregi la înmiirea undelor depărtate, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită. Alte dăți, pierzîndu-se prin aleele umbroase, se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi adâncită în dorul ei fără de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet se cobora, la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, moliciunea copilăriei era întrunită cu frumuseța nobilă, coaptă, pronunțată a femeiei. Prin transparența unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pîn-acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un băiet [tînăr ] cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sau alte dăți, pierzîndu-se pintre [prin] aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare, sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără, de speranță. În zile calde ea se dezbrăca și, lăsîndu-și hainele-n boschet, se coborea la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, dulcea moliciune a [moliciunea] copilăriei era întrunită, cu frumuseța nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei. Prin transparența generală unei pieliți netede se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înaintea noastră... noi vom fugi mai târziu... dar totuși vom fugi, pentru că pare-mi-se că-s mulți de vale și tu știi: de s-or sfârși bolovanii mari și gloanțele, trebuie s-o luăm și noi la picior. Mă dezbrăcai de țundră și înfășurai corpul ce părea mort a lui Ioan. Mă repezii mereu la deal, prin tufișe, pe costișe țepene și pietroase, prin scu [r]suri prunduite de pâraie, peste ape fără punți, până ce-ntr-o culme de deal
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amor totdeodată. Angelo se retrase-n cabina lui... Era ostenit... ostenit de sărutarea ei, de îmbrățișarea ei nervoasă. Îi era ca și când l-ar fi bătut cineva... - Angelo, răsună vocea ei. El se sculă... Ea era... îl chemă în cabina ei... - Dezbracă-mă. - Ce fel... - Dezbracă-mă-ți zic... zise ea cu mânie. El îi descheie corsetul... Zapada umerilor ei se ivi splendidă de sub rochia albastră... El își băgă mînile între sânii ei... Ea răsufla greu și se-ntoarse c-o ochire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
retrase-n cabina lui... Era ostenit... ostenit de sărutarea ei, de îmbrățișarea ei nervoasă. Îi era ca și când l-ar fi bătut cineva... - Angelo, răsună vocea ei. El se sculă... Ea era... îl chemă în cabina ei... - Dezbracă-mă. - Ce fel... - Dezbracă-mă-ți zic... zise ea cu mânie. El îi descheie corsetul... Zapada umerilor ei se ivi splendidă de sub rochia albastră... El își băgă mînile între sânii ei... Ea răsufla greu și se-ntoarse c-o ochire rece la el... - Aide
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-o simtă chiar, atât era cuprins de iubire... așa cum fluturul s-aruncă-n foc... așa cum efemeridele mor în atingerea lor amoroasă... Ea-l duse acasă... El era beat, turburat, abia se ținea pe picioare... Ca pe un copil somnoros ea-l dezbrăcă, îl puse în pat, îl înveli... apoi îi mângâie încet fruntea pîn-ce văzu c-a adormit... de supraosteneală, de zbuciumarea inimei lui, el adormi adânc... Ea se uită zâmbind la el... căuta flori ca să-l împle cu ele... găsi o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scări în sus; prințul îi văzu și nu rămase deloc scandalizat, ba ea îl ținu de mână pe bietul băiat și-l trase după sine în budoarul ei, îmbrăcat în vioriu și alb. Fără nici o jenă ea-ncepu să se dezbrace și, când el îi încunjura grumazul gol și alb cu brațele, ea zâmbea și se uita în ochii lui atât de adânc și cu atâta nespusă fericire și dragoste ca și când l-ar fi cunoscut de zeci de ani... {EminescuOpVII 290
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de necrezut: mulțimea isterică, dezlănțuită, se arunca asupra unui tînăr preot ridicîndu-i sutana pentru a verifica dacă nu purta uniforma germană pe dedesubt"431. Un adevărat spion n-ar fi purtat uniformă. Dar dezbrăcîndu-l pe acest inofensiv preot, fiecare își dezbrăca probabil în gînd vecinul sau șefii pentru a vedea dacă sub ei nu se ascunde inamicul. În realitate, panica nu creează nimic. Ea lasă doar să iasă la suprafață temerile, ostilitatea, ascunse în fiecare. Slăbirea identificărilor transformă anturajul familiar într-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
siguranța lor (unii chiar au manifestat crize nervoase de depresie, în public sau în mediu restrâns). Uneori au fost agresați și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare, care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). Și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției reprezentate de individul respectiv. Prevăzând o ripostă din partea forțelor
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în timpul sesiunii, ce se va întâmpla și în ce const... efectiv tratamentul Reiki. Atunci cand lucrați cu copii, obțineți întotdeauna permisiunea p...rinților. Respectați întotdeauna normele bunului simț privind contactul fizic cu pacienții dumneavoastr.... Cazurile în care pacientul trebuie s... se dezbrace (Nu complet!) sunt extraordinar de rare. Nu atingeți pacientul în zonele intime, iar dac... contactul cu fata sau cu pielea pacientului este necesar, folosiți un șervețel care s... v... separe mâinile de pielea să, pentru a-i da sigurant.... Sigur
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
răcnind ca un leu”). Obrăznicia înfruntării suferinței goale este dezarmată. Meschinăria „duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12) - implicate decisiv în parodia procesului lui Iisus - a fost deplin dovedită. Părtaș la întreaga condiție a umanității noastre, Iisus a dezbrăcat „începătoriile și stăpâniile” și „le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Col. 2,15). Coborârea la iad nu este, atunci, decât finalizarea unei incursiuni cosmice prin care însuși principiul acțiunii malefice este neutralizat. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se numește „sărbătoarea poemului”. Căci poemul este o sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai În măsura În care propune un spectacol al plenitudinii ființei, Într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa participă la tot ce există, Într-o „Împărtășire din marea respirație a Începutului”. De aici, frecvența decorurilor strălucitoare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai În măsura În care propune un spectacol al plenitudinii ființei, Într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa participă la tot ce există, Într-o „Împărtășire din marea respirație a Începutului”. De aici, frecvența decorurilor strălucitoare, În mari aglomerări baroce În perpetuă mobilitate, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]