24,608 matches
-
îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a culcat cu sora lui mai mare Luminița că credea c-au rămas ei singuri da băiețelu l-a auzit pe vânător și cu vulpea a împins bolovanu de la scorbură și l-a scos când s-a făcut de dimineață pe vânător d-acolo care era obosit și-l ciupiseră furnicile și vulpea i-a dat apă de la robinet până când s-a făcut bine și s-a dus la taur. Tauru a crezut că doar visează știți de ce? A crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai tace, deși bag mâna în foc că nu e bolnăvioară, tot trăncăne ceva cu nasul în vânt, în ciuda faptului că, mă repet, e frig, dar vântul chiar că nu bate, observă deodată șosetele mele flaușate portocalii (nou-nouțe, trăsnet, în dimineața aia le furasem din dulapul lui tata și, știți, șosetele flaușate nu sunt pe numere, urma călcâiului se formează abia după purtare), începe să arate cu degetul către vestimentația mea rupătoare, ciocați negri dați cu cremă și lustruiți, ciorapi portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar mai vrea să audă de mine?). Așa că, măcar pentru el, dacă nu pentru voi și, în cele din urmă, pentru mine, am să încerc să clarific, cu toată delicatețea pe care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
miracol, chiar și amănuntele lipsite de importanță își au sensul lor. Filip nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că toate miracolele astea și-au găsit loc în calendare înainte de ziua, ora, minutul și clipa nașterii lui Matei; ca să mă gândesc dacă e bine să continui. Miracolul F: băieții pe Anfield Road, Dumnezeule, și inima mea țâțâind încă de dimineață, mai întâi o inimă cât un triunghi de brânză topită, cât o prună după orele de chimie și geografie, cât o ridiche după toate orele, la prânz ca o cireașă, după-amiaza cât un cățel de usturoi, seara, lângă un dinamovist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urechile așteptând patru autobuze și două tramvaie) = trei ore; f) trei ore de drum pentru un singur antrenament la piticii lui Dinamo era timp, nu glumă; g) timpul era puțin într-a cincea, fiindcă intram la școală la prânz, iar dimineața era scurtă; h) dimineața, nu știu de ce, urechelile controlorilor I.T.B. usturau cel mai tare; i) ca să nu fiu urecheat, trebuia să iau bilet; j) un bilet I.T.B. era ieftin, șase erau scumpe; k) ce era scump însemna bani; l) n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un fel de armistițiu, după aia redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cazul în care aș fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu cred să fie de-ajuns să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o fotografie format A4 a marii lui iubiri (una, Ioana Domșa, care-l lăsase pe vremuri cu buza umflată), ținea radioul deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu m-aș fi lăsat purtat așa, de oricine. Mi-aș fi ales un om ca Old Shatterhand, puternic, frumos, nobil, care să mă servească și să mă apere toată ziua, de dimineața până seara. Și, de fapt, și toată noaptea. Păi, ce, poți să te abandonezi chiar așa, pe mâinile oricui? Și acum încă o chestie: nenea ăsta avea chiar și un copil, pe Florin. Și poate să mă bată la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar eu le răspundeam înfoiat ca un cocoș „cinci“, am suit pe Peleaga, pe Păpușa, pe Judele și pe Slăveiu, am aruncat o mulțime de pietre în lacurile Galeșu și Bucura. Pe-o potecă marcată cu triunghi roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur, nu i-am zis niciodată bunicule, tataie sau mai știu eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
OM DE AFACERI. Cărțile erau afacerea mea - consumul și schimbul de cărți. Stăteam cocoțat În Balcon sau În Balon și studiam acest domeniu de activitate. Mă aplecam peste marginea Balonului, la un pas de a cădea, și citeam ziarul de dimineață peste umărul lui Norman. CÎteodată, cînd Își punea cana de cafea Într-un anume loc, Îmi vedeam reflexia În apa Întunecată - o priveliște nu tocmai plăcută la ora micului dejun. Și Norman era, la fel ca mine, un cititor Împătimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că l-am cam pus pe gînduri. Acum că sînt din nou singur, nu mai am parte nici măcar să simt miros de cafea, și am fost văduvit de Încă unul dintre puținele lucruri ce-mi făceau plăcere. După ziarul de dimineață, trăgeam cu ochiul la modul În care se purta Norman cu clienții lui. Mulți - probabil majoritatea - erau cititori adevărați, care sperau să găsească aici cîteva cărți bune la un preț accesibil. Dacă nu veneau cu titlul pe buze ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
energie sporită. Eram Jay Gatsby. Aveam o mare capacitate de refacere. Îmi vedeam de treaba mea, neostoit. Din afară, păream tot ființa afabilă de altădată, și cine putea ști că În sufletul meu se ascunde o inimă frîntă ? În fiecare dimineață, Norman și cu mine citeam Boston Globe. Îl citeam din scoarță-n scoarță, inclusiv anunțurile de la mica publicitate. Am Început să fiu la curent cu ceea ce se Întîmplă În lume, am devenit un cetățean bine informat și, atunci cînd ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui de cafea, cu ochii căscați, apoi s-a uitat În jur, pe urmă sub birou, de parcă ar fi fost Îngrijorat să nu-i sară cineva În spate. A luat trandafirul din cană și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către el, de parcă s-ar fi așteptat ca floarea să facă brusc ceva care să-i explice prezența acolo, apoi, după prînz, l-a aruncat În coșul de gunoi. Darul meu a avut efectul opus celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poate două, după care se Întorcea Într-o stare absolut deplorabilă, se arunca pe pat și dormea timp Îndelungat. Și, cînd se trezea, era din nou el Însuși. Psihologic vorbind, beția e mult mai utilă decît crede lumea. Într-o dimineață, la vreo cîteva zile după venirea mea, cînd eram Încă țintuit la pat În Hotel, am fost trezit brusc de zgomot și agitație. Ridicînd un pic nasul peste marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de septembrie, Jerry m-a luat pentru prima oară cu el În parc. Tocmai ne terminaserăm micul nostru dejun obișnuit, cu pîine prăjită și cafea tare, cînd el s-a dus și a dat jos căruciorul roșu din vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd În cînd, cîte un prim paragraf sau două, scrise și rescrise, o pagină Întreagă rescrisă pentru a Încorpora schimbările rezultate din modificarea unui singur cuvînt. Multe dintre romanele schițate păreau să se Încheie cu distrugerea planetei. Am citit de dimineață pînă seară, vreme de o săptămînă. Noaptea trebuia să mă opresc, dat fiind că nu ajungeam la Întrerupătorul de pe perete. Caietele erau pline de idei minunate și, În timpul nopților lungi și Întunecoase, unele dintre ele au prins viață, În visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
loc sigur În care să stea În timp ce se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a răsărit din nou soarele În zorii dimineții de 23 octombrie, ca În fiecare dimineață, au fost, după cum se poate lesne bănui, foarte dezamăgiți. Au vîndut biserica și nu știu ce s-a mai Întîmplat cu ei. Cred că, după toate astea, viața trebuie să li se fi părut destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a răsărit din nou soarele În zorii dimineții de 23 octombrie, ca În fiecare dimineață, au fost, după cum se poate lesne bănui, foarte dezamăgiți. Au vîndut biserica și nu știu ce s-a mai Întîmplat cu ei. Cred că, după toate astea, viața trebuie să li se fi părut destul de plictisitoare. Biserica a devenit teatru - pe scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]