6,045 matches
-
de a se Înconjura de lichele sau, uneori, chiar de canalii, aceștia sunt cu adevărat „flexibili”, „imaginativi” - În sensul că-i anticipează dorințele și reflexele! -, și nu vechii tovarăși de luptă care au „neobrăzarea” de a aclama idei sau persoane dispărute când au În față expresia cea mai eclatantă a „ideii” - persoana Însăși a Șefului, care, În marea sa generozitate și forță, se lasă mumificat În viață, intrând În pielea acelei „statui vii” pe care o visează popoarele. Despotul asiatic, e
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conștientizat, fugace precum argintul viu și adeseori insuportabil - un prezent care nu e făcut pentru noi, umanii! -, numai această trăire fulgurantă poate da semne reale despre existență și despre noi Înșine, așa cum o fâșie bruscă de lumină, bruscă și iute dispărută, poate pune În evidență o făptură care străbate un culoar Întunecat, un obiect, o pasăre. Acest prezent ne extrage, tocmai, din prezent, din cel fals sau aparent, mâzga vie și aparent consistentă pe care plutește gesticulația diurnă, ascunzându-l de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
revenirea la normalitate”, ne lovim Încă o dată de acea temă pe care am citat-o mai sus, actuală În primii ani după revoluție și dispărută, din păcate, prea repede de pe „masa discuțiilor” publice, ne-aprofundată și, În fapt, ne-Înțeleasă. Dispărută iute deoarece nu era În siajul - Încă o dată, excesiv de mimetic, de slugarnic, aproape! - temelor „importate” din Vest sau din S.U.A., teme fără de care Românul inteligent nu mai poate face doi pași! Aceasta ar fi fost o „temă a noastră” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de a prețui” și de a „exagera” În această valorizare, distincție, ierarhizare, Întorcându-l Însă „pe dos” pe Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un criminal, e drept, dar care vibrează de aceleași pulsiuni ca personajul francez. Ambele personaje și ambii autori, unul francez și altul rus, Își trădează și astfel pulsiunile profund romantice ale artei lor, cultul individului și al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noroi sau argilă din care ingeniosul paleonotolog al psihicului deduce, inventând În același timp, lumi posibile care nu sunt „interesante” ca „material testimonial”, ca „dovezi ale unei existențe”, ale unei „trecute existențe” care să ne facă să Înțelegem acele lumi dispărute, ci... semne și revelații care să ne facă să ne aplecăm asupra propriei noastre „fântâni existențiale”, splendida metaforă „a fântânii” cu care-și Începe Th. Mann uriașul edificiu „fals istoric” al vechii Biblii și al istoriei din Iosif și frații
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din 1887, rabin-șef al comunității evreilor de rit spaniol), preocupat Îndeosebi de literatura populară românească... Evreii au avut o pondere considerabilă În literatura românească interbelică, abordând cele mai variate subiecte și formule literare, de la evocarea pitoreștilor cartiere evreiești (astăzi dispărute), până la science-fiction, dadaism și suprarealism (contribuții asupra cărora voi reveni). Prin evrei, cultura românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românilor se află În Balcani, la distanță apreciabilă de frontiera sudică a României; sunt ultimii supraviețuitori a ceea ce a fost cândva romanitatea balcanică. Româna mai cuprinde — pe lângă limba română propriu-zisă, denumită de lingviști și „dacoromână“ — Încă trei dialecte: istroromâna, aproape dispărută, vorbită În câteva sate din peninsula Istria; meglenoromâna, cu vreo 15000 de vorbitori la nord de Salonic; și aromâna sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte cu limba română
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai veche, astăzi, din București; este foarte caracteristică pentru stilul bisericilor muntene, de factură bizantină, destul de apropiate de cele sârbești (stilul moldovenesc este mai elansat și vădește și o influență gotică pe lângă structurile de bază bizantine). Curioasa istorie a palatelor dispărute — În alte capitale, ele s-au păstrat peste secole, fiind și astăzi reședințe regale sau muzee — spune multe despre instabilitatea și imprevizibilitatea evoluțiilor bucureștene și, În genere, românești. De la satul lui Bucur la Micul Paris Nu este oraș care să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unde viața de zi cu zi era brusc întreruptă de prăbușirea unor baraje de sticlă și oțel și piatră, iar durerea care atingea proporții inimaginabile strivea comunitățile cu o persistență tot mai susținută, reaprinsă de fotocopiile pătate, zdrențuite, ale celor dispăruți, apărând peste tot, ceea ce însemna nu numai o constantă reamintire a ceea ce se pierduse, dar și un avertisment a ceea ce avea să vină, plus montajul interminabil al reportajelor CNN în care oamenii păreau copleșiți de un fel de stupoare, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un fel de stupoare, unii înfășurați în steagul american, iar ca fond muzical se insinua în surdină Bruce Springsteen cântând We Shall Overcome. Au existat mult prea multe clipe înspăimântătoare, când cei rămași în viață i-au invidiat pe cei dispăruți, mulți oameni mutându-se la țară, în suburbii, oriunde altundeva. Orașele încetaseră să mai fie locul propice pentru o familie sau, mai grav, după Jayne, unde să încerci întemeierea unei familii. Atât de multă lume își pierduse capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a timpului. Eram condamnați. O meritam. Iar eu eram obosit (Ce o îngrijora pe Jayne în afara acelor scene care trebuiau filmate din nou? Copiii ne imitau expresiile faciale, care în ultima lună fuseseră grimase agasate.) Și atâția copii erau dați dispăruți, încât tindea să devină o epidemie. Aproximativ doisprezece băieți dispăruseră de când ajunsesem aici în iulie - numai băieți. Fotografiile lor erau postate pe Internet și noi informații erau afișate pe site-uri speciale, fețele lor fixându-te solemn, umbrele lor urmărindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sac dubios de voiaj scăpat la vreo barieră; nimic care să zacă dezgolit și desfigurat în pădure. Băieții ăștia dispăruseră fără urmă și nu exista nici un indiciu că vreunul se va întoarce. Investigatorii se îmbarcaseră în „căutări frenetice.“ Părinții băieților dispăruți erau îndemnați să apară la CNN și să umanizeze memoria copilului lor, în cazul în care răpitorii urmăreau programul. În afara unor audiențe în creștere, aceste conferințe de presă nu realizau nimic, în afara unei confirmări a „maliției de conjunctură a universului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
creștere, aceste conferințe de presă nu realizau nimic, în afara unei confirmări a „maliției de conjunctură a universului“ (conform revistei Time). Acest gen de publicitate era menită să mobilizeze voluntarii, însă omenii își pierduseră speranța - atât de mulți băieți erau dați dispăruți, încât lumea pur și simplu devenise alienată și tânjea după orori mai puțin deprimante. S-au organizat seri de veghe la lumina lumânărilor, familiile dându-și mâinile și plecându-și capetele, îndurerate, rugându-se, deși mie îmi apăreau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aprins. - Și de ce ești aici, domnule Ellis? (Si de ce esti aisi, domnu Erris?) - Ei bine, am această stare de anxietate, știți, tulburări anxioase. - Vizavi de ce? - Hm...accidente de avion...teroriști... Am făcut o pauză, după care am adăugat: Băieții aceia dispăruți. Se îndreptă în scaun. - Domnule Ellis, eu mult mai îngrijorată de ciroza ficatului decât accidente de avion pentru dumnevoastră. Oftă și își notă ceva în carnețel, apoi trecu la: „Așa, ceva vise noi? (Asa, cefa fise moi?) - Da, unul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copiii se costumau în camerele de la etaj pentru ne-dați-ori-nu-ne-dați. Se întunecase, dar, sosind acasă mai devreme de la cabinetul doctoriței Kim, am văzut că unii părinți își însoțeau copiii costumați înainte de amurg, ceea ce îmi provocă o sinistră aducere aminte a băieților dispăruți și asta m-a făcut să mă opresc la un magazin de băuturi alcoolice și să cumpăr o sticlă de Groth Sauvignon Blanc și alta de Ketel One, iar îndată ce am ajuns în spațiul protejat al biroului meu mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
costumați adunându-se în ciorchini timizi, alergând spre casele din drumul lor, apoi cățărându-se la loc în vehiculele de teren din parada care umplea strada. Un sentiment de precauție tacită plutea peste întreaga scenă. O altă trimitere la băieții dispăruți; Nadine remarcă faptul că anul acesta se vedeau mai multe felinare și bostanii sculptați arătau mult mai blânzi ca altădată (trebuia să fie o sărbătoare mai optimistă de Halloween). Am încercat să ascult cu atenție zgomotul făcut de un zombi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am observat cât de nervoși eram cu toții și cât de jalnice erau eforturile noastre de a ascunde una ca asta. Oamenii șușoteau despre o eventuală mutare a copiilor noștri la North Hill chiar în acest an, deși nici unul dintre băieții dispăruți nu provenea din zonă. Și am remarcat tăcerea care ne înconjura, de parcă nimeni n-ar fi vrut să atragă atenția străinului ascuns în tufișuri. Cineva se apropie de Jayne și îi ceru un autograf. Nu mă puteam concentra asupra diverselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
legată de un caz anume din districtul Midland, pe care îl investigam în ultimele patru luni, nu mai e doar o ipoteză și... Brusc, mi s-a aprins un beculeț în minte. - Stai așa, nu e vorba de copiii aceia dispăruți, nu-i așa? - Nu, zise Kimball. Nu e vorba de băieții aceia. Deși ambele cazuri au debutat cam în aceeași perioadă, vara sau la începutul verii, dar nu credem că există vreo legătură între ele. Nu am crezut că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cleary Miller și Josh Wolitzer în fața oficiului poștal de pe Elroy Avenue; ultima semnalare a lui Edward Burgess se referea la faptul că se plimba dezinvolt în aeroportul Midland, surprins de camerele de supraveghere.) Era ca o pagină de album a dispăruților, așa că am pus ziarul deoparte. Îndată ce Robby și Sarah s-au întors în camerele lor Jayne și cu mine ne-am consultat cum am putea declina cina de la familia Allen din seara aceea, dar era deja prea târziu. Era mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atunci că ceea ce doream era să fiu acceptat. Dar de ce nu mă ofeream să-i ajut pe copii la orele de informatică? De ce nu antrenam echipa de tenis? Nadine m-a salvat, menționând zvonul optimist conform căruia unul dintre băieții dispăruți fusese semnalat la Cape Cod, înainte de a se scuza pentru a merge iarăși să vadă ce face Ashton - adică, după numărătoarea mea, de vreo șapte ori în timpul cinei. Mă întindeam să-mi torn sangria cu o frecvență care a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copiilor, apoi despre Monsters Inc. - Doamne, ce chestie fumată - și faptul că Mark Huntington angajase pentru fiul lui un meditator specializat în eseuri, deși băiatul se jurase că n-avea nevoie de meditații. După care discuția a virat spre băieții dispăruți și un bolnav mintal și o nouă serie de bombe în New Orleans, despre alt morman de cadavre, ale unui grup de turiști secerați de o mitralieră chiar la intrarea cazinoului Bellagio din Vegas. Marijuana - care era destul de tare - ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scene. Îndată ce casa se goli (cu excepția Rosei care aspira urmele de pași inexistente) am simțit nevoia să mă ocup cu ceva, așa că am inspectat situația. Întâi, m-am uitat sumar peste ziare să văd dacă apăruseră alte informații despre băieții dispăruți. Nimic. În același timp m-am uitat să văd dacă apăruse ceva în legătură cu ceea ce îmi spusese Donald Kimball. Tot nimic. Nici când am intrat în dormitorul principal n-am găsit nimic (dar după ce mă uitam? ce indicii lasă o fantomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jumătate închiși și era dusă rău. Aveam de gând să aloc următoarele șaizeci de secunde conversației, apoi să părăsesc curtea. - Cine... merge în Neverland? am întrebat. - Băieții, șopti ea. Se duc în Neverland. Mi-am dres glasul. - Care băieți? - Băieții dispăruți, zise Nadine. Toți dispăruții. Mă gândeam la ce zisese. Ea mă aștepta să-i dau o replică. Am încercat o asociație de idei. - Crezi că...Michael Jackson are ceva de-a face cu asta? Nadine chicoti din nou și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dusă rău. Aveam de gând să aloc următoarele șaizeci de secunde conversației, apoi să părăsesc curtea. - Cine... merge în Neverland? am întrebat. - Băieții, șopti ea. Se duc în Neverland. Mi-am dres glasul. - Care băieți? - Băieții dispăruți, zise Nadine. Toți dispăruții. Mă gândeam la ce zisese. Ea mă aștepta să-i dau o replică. Am încercat o asociație de idei. - Crezi că...Michael Jackson are ceva de-a face cu asta? Nadine chicoti din nou și se lăsă pe mine, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-i dau o replică. Am încercat o asociație de idei. - Crezi că...Michael Jackson are ceva de-a face cu asta? Nadine chicoti din nou și se lăsă pe mine, dar n-am simțit nimic sexual fiindcă menționarea băieților dispăruți începea să contamineze totul în jurul nostru. - Nu...nu Michael Jackson, prostuțule. Apoi, brusc, a încetat să mai chicotească. Făcu un gest larg cu mâinile, imitând o pasăre mare, beată. Se aplecă și începu să vâslească. Neverland...ca în Peter Pan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]