3,286 matches
-
la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
când În când! Ceea ce aveam, ceea ce posedam era firavul meu trup, dar el era atât de puțin considerat de cei care aveau autoritate - pentru mine, atunci, ani lungi, realitatea echivala cu autoritatea! -, Încât eu Însumi eram tentat de a-l disprețui! Iar spiritul?! Spiritul meu Încă nu se născuse; există oare corpuri fără spirit?! Da, există și, dacă aș fi ironic sau sarcastic, aș spune că e spre fericirea acestor corpuri... Dar nu, nu e adevărat, cel puțin În ceea ce mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și clătinătoare, creatoare din adâncuri! -, atunci, În acel extaz trecător al vieții - atunci, În acele clipe „Îl vedem”. El este! Apoi se retrage orgolios, nu atât ca să se apere pe sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde Înțelesul când punem În mișcare forțe atât de inefabile și de teribile precum Prezentul, zeul ascuns și capricios, rudă cu Eros și aliat al lui Dionysos, de care unii dintre noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor lucruri, ultra-cunoscute de unii, dar și uitate În același timp sau disprețuite de alții, care le ignoră și care nu posedă acea imaginație a trecutului fără de care, cum se spune pe drept, el, acest „trecut” și mai ales În formele sale dure, antiumane, anti-democratice, are toate șansele de a reveni... Insist deoarece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce a dus la fracturarea lumii noastre literare, ruptură, fracturare care durează până azi și care ne pune Încă o dată - Încă o dată În istoria recentă sau chiar mai veche! - la Îndemâna, la bunul plac al politicienilor. Pe care, ha-ha, noi Îi „disprețuim”, cum o făceam și Înainte, sub dictatură, când și ei, la rândul lor, „ne disprețuiau”, dar... măcar Își dădeau această „osteneală”, incluzându-ne Într-un fel sau altul În calculele lor. Ei bine, azi, se pare, rod al acestor „disensiuni
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care ne pune Încă o dată - Încă o dată În istoria recentă sau chiar mai veche! - la Îndemâna, la bunul plac al politicienilor. Pe care, ha-ha, noi Îi „disprețuim”, cum o făceam și Înainte, sub dictatură, când și ei, la rândul lor, „ne disprețuiau”, dar... măcar Își dădeau această „osteneală”, incluzându-ne Într-un fel sau altul În calculele lor. Ei bine, azi, se pare, rod al acestor „disensiuni” penibile, uneori grotești și infantile, care au apărut În lumea noastră - când nu sunt opera
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politicieni care „ne conduc” În timp ce se sfârtecă Între ei cu zâmbetul pe buze sau schimbând alianțele cum alții Își schimbă lenjeria de corp, neuitând să-și aprovizioneze conturile substanțiale În bancă sau să ia masa cu unii „simpatici mafioți”, ei, „disprețuiți” În continuare de noi, e drept cu mai puțină vlagă ca Înainte, ei, spre stupefacția noastră indignată, nu numai că „nu ne disprețuiesc”, dar, auzi domnule, nici nu ne mai bagă În seamă! Da, literatul român a ajuns să constate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
neuitând să-și aprovizioneze conturile substanțiale În bancă sau să ia masa cu unii „simpatici mafioți”, ei, „disprețuiți” În continuare de noi, e drept cu mai puțină vlagă ca Înainte, ei, spre stupefacția noastră indignată, nu numai că „nu ne disprețuiesc”, dar, auzi domnule, nici nu ne mai bagă În seamă! Da, literatul român a ajuns să constate că lumea se poate Învârti foarte bine și fără el! De aici, profunda noastră jignire, care În termeni „sociali” se exprimă prin nostalgia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreau să par bombastic sau excesiv romantic, dar, printr-o ratare de acest gen, se cheltuiesc deplorabil și forțele native și potențiale ale unei comunități, ale unei națiuni. Noi, Românii - pentru a eșua Încă o dată Într-o riscantă generalizare! -, ne disprețuim adesea talentele, părându-ni-se, printr-un reflex primitiv, probabil, că „sânul națiuni” va fi prodigios În a naște alte și alte „forme și energii” de același calibru sau, mai știi, dintr-un dispreț, cu siguranță primitiv, că nu „vârfurile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dialectică Între cele două entități, individ și masă (nu sunt primul care o observă!Ă, o relație În care nu lipsesc antagonismele destructive: nu rareori, un individ care a prins conștiință de sine și de destinul său Își neglijează sau disprețuiește masa, comunitatea din care a purces, o denigrează sau o părăsește la propriu; la fel, adeseori comunitatea care-i naște, Într-un procent statistic misterios, care se schimbă fantastic de la o epocă sau alta, deoarece există momente În care geniile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și majore ale Gândului și Formelor sociale. Repetăm până la sațietate aceste lucruri și ne cerem scuze, dar o facem din cel puțin două motive: Unu, ni se pare că tineretul, o bună parte a lui, nu le cunoaște sau le disprețuiește „leneș” În efortul lui de a se adapta iute și eficient, de a se instala În prerogativele lumii civilizate actuale, o lume ce pare mai puțin interesată de valorile trecutului și mai mult de „eficiență” și așa-zisa „comunicare” - „comunicare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai social! Nebun, deoarece eram, În anume nopți, mai ales, și nu rareori rupt fiind de matricea mea națională, În străinătate, mi se părea că „mă aflu În luptă” cu toată lumea, mă rog - cu cei care „contează”! Și aproape Îi „disprețuiam” pe cei care mă Înțelegeau, mă acceptau așa „cum eram”, mi se părea că, dacă nu sunt „nebuni” ca mine, sunt oricum slabi, perdanți. Frica de viață, de oamenii organizați, de societate este imensă! Agravată de propriile noastre principii atunci când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevoie de spirite apropiate, complice, Înțelegătoare ale artei și poziției mele sociale și politice, Într-un moment În care bănuiam că izolarea și marginalizarea mea vor fi de durată: nu numai „din vina” oficialității comuniste „ofuscate” de a-i fi „disprețuit” favorurile oferite - favoruri mai degrabă „onorifice”, singurul meu venit În afara cărților mele era salariul de redactor de la revistă! -, dar și din nepăsarea, lașitatea și invidia unor colegi, nu dintre cei mai puțin Înzestrați. (Am mai scris-o, cred, de curând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față de „viața care le era datoare!”, organizîndu-i și apoi... trimițându-i să distrugă și să omoare! Iar dacă noi și omenirea vrem ca pe viitor să ne ferim de asemenea apariții de coșmar social, de absurd existențial, trebuie, În loc să-i disprețuim pe „proști”, să le dăm o anume considerație și, dacă nu respect, oricum o atenție pe măsură. Am rămas mereu uimit, În ceea ce mă privește, de disprețul cu care e privit „prostul” În literatură, chiar și sau mai ales În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
societății, dar și ale omului, ale „omului statistic”, mai ales, capacitatea de a face o medie a Înclinărilor, limitelor și aspirațiilor sale. Într-adevăr, prostia, prostia majoră și insistentă a intelectualului zilelor noastre, Român sau european, este de a-l disprețui pe cel care a obținut puterea - financiarul și, mai ales, omul politic. Într-atât Încât se poate spune că marea enigmă a vremurilor noastre, a secolului trecut, dar și a celui care abia Începe, este omul politic! De fapt, dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să „le” folosim adecvat: violența doar contra „dușmanului”, altfel el se numește sadism și e... inutil! Bine, o altă, superioară departajare este aceea de a deosebi adevăratul inamic de cel fals sau, cum ar zice Nietzsche, de a nu-l disprețui pe adevăratul, „bunul inamic”, care cel mai adesea ne Învață mai bine decât un prieten leneș și mediocru de ce trebuie să ne ferim și care ne sunt realele valori: pur și simplu printr-o „metodă” pe care chimia și medicina
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bătrînului Churchill: „Capitalismul este cea mai proastă organizare socială și economică; dar... n-avem alta!...” Da, dacă nu ești foarte bogat sau foarte celebru, azi a fi „bătrân” nu este o „sinecură”! Evident, au și „ei” unele avantaje, nu de disprețuit; În primul rând asistența medicală și cu medicamente, care le prelungește viața și le atenuează suferințele. O Întreagă industrie li se adresează; care le creează și „ideologia” aptă de a suporta acest „rău” de neocolit și, În primul rând, printr-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În forma ei „prescurtată”, o amânare a declicului final ce trădează, Încă o dată, o psihologie infantilă, „răsfățată” de un imaginar care respinge realitatea și orice cauzalitate. Vrând a prelungi peste margini viața, cu orice metode, Înseamnă de fapt a o disprețui, a o contempla, cum spuneam, sub unghiul strict temporal și material. Înseamnă, de fapt, o recunoaștere a „eșecului”, a neputinței de a o fi apreciat și „exploatat” à fond, de a o fi trăit „cu adevărat”: nu În privilegiile ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din socialul de vârf, că acea nefericită selectare a mea, dintr-o masă, de către forțele noi și barbare ale comunității naționale, În plină pubertate și formare individuală și psihologică, nu era un „necaz” ce trebuia ascuns sau „calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era El Însuși, Măria sa Norocul - doar că era un noroc „al meu”, particular și, dacă-mi este Îngăduit - princiar! Eram un ales cu condiția - cu condiția de a Înțelege bine, În profunzime, „semnalul său”; care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față”, ba, Întorcându-mă la nici un an În țară, părea cumva că „regret” actul meu sau, cum se răspândise zvonul, că sunt dispus a „repara totul”. Acest zvon m-a și apărat, poate, contra autorității furibunde de a-i fi disprețuit privilegiile; dar și cărțile și celebritatea mea reală. Cu siguranță a fost vorba de un „impuls”, unul dintre acelea pe care nu le putem explica prea bine niciodată deși avem Întotdeauna o recuzită bogată de explicații ce par mai mult
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putere, de la U. Scriitorilor, dar nu închis, și eu însumi i-am publicat un ciclu de poezii la România literară luptând cu cei de la c.c., care nu înțelegeau de „ce-l apăr pe Beniuc”. Nu-l apăram, dimpotrivă, îl disprețuiam, nu uitam ticălosul său „denunț literar”, în Pe muchie de cuțit, unde îl încondeiază pe marele poet și filozof Lucian Blaga, care l-a primit în casă și i-a acordat amiciția, ca pe un fascist în ideologie, fapt ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foloseau, acest drept, cum puteau. Mulți occidentali și chiar mulți emigranți români își închipuiau starea populației sub tiranie ca o masă de indivizi triști și revoltați, purtând în cârcă o bandă de profitori și călăi pe care-i urăsc și disprețuiesc din răsputeri. Poate acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Franța, în Parisul ocupat de nemți, și asta, probabil, pentru că ocupația a durat doar câțiva ani. Dar când lumea se „așterne” la o dominație de decenii, oamenii lasă, vrând-nevrând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deplin, profund, acord. O poză socială, dar și o „poză intimă” ce, cu vârsta, devine un fel de infirmitate, ca o nevindecabilă boală de piele. Avem în față, atunci, acei „adulți imaturi”, iute detectați mai ales de perspicacitatea feminină și disprețuiți pe măsură, deși acești indivizi nu sunt altceva decât „caractere” care s-au oprit la un moment dat al evoluției morale, psihologice, inși incapabili să se „adapteze” unei alte vârste, maturității sau chiar și senectuții. E adevărat că din acești
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ea este a pământului și a sângelui, ca și a Tradiției luptătoare din care ne-am ivit. Iar a catastrofiza, a absolutiza forțele răului, cele militare și politice în cazul de care vorbim, înseamnă și a minimaliza sau chiar a disprețui capacitatea omului de a se ridica și de a înfrunta Răul, chiar și în forme ale luptei care nu se potrivesc cu anumite clișee de gândire sau cu anumite forme preexistente în istorie. „Nu felul, forma în care luptăm este
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din centru, mi l-a prezentat pe „secretarul lui particular” - Gelu Voican, viitorul organizator și, se pare, executant al condamnării la moarte al urâtului tiran, iată cum se nasc procurorii istoriei dintre literații mărunți, aviz viitorilor tirani, aviz celor care disprețuiesc excesiv „inutilitatea și ineficiența” literaturii!...Ă În aceeași seară, după terminarea plenarei, M.R.P., cum i se spunea între familiari, m-a sunat și mi-a cerut sfatul în legătură cu „noul profil al revistei pe care aveam să o facem împreună”. Nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]