4,906 matches
-
Fred: Pentru Ladima însă, "Emy", așa cum o numește în scrisori, este o copilă ce întruchipează puritatea și frumusețea ideale: sau: " George Demetru Ladima se autoprezintă prin scrisorile lui ori e surprins în diverse viziuni. Fred Vasilescu este un om serios, distins, timid, un tip: Îl consideră singurul căruia ar putea să i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
importanță națională, a fost prezent și Președintele României, Primul Ministru și Presedintele Camerei Deputaților și membri ai Guvernului, autorități centrale și locale. La final, Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei la vremea aceea, a oferit distinselor oficialități câte o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Varlaam - Mitropolitul Moldovei, iar ierarhii care au slujit la Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea Secu au primit câte un engolpion cu icoana Sfântului Ierarh Varlaam, precum și o icoană a acestui sfânt. Odată cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și putem mulțumi călugărilor care au grijă să ducă mai departe și să păstreze tradițiile creștinilor români. Mulțumim din suflet celor ce se străduiesc să ne amintească mereu de viața dusă pe acest pământ. Elena Baciu 20 septembrie 1977 Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și avînd sub ochi tot dansul de culori, mașini și mișcare ce se desfășura În piața din fața parcului, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e unul oarecare. În el trăiesc toți inventatorii din Țara lui Verde Împărat, din toate timpurile. E, deci, Inventatorul tuturor timpurilor. Acum, însă, zace prăbușit într-un scaun din fața planșetei și plânge. Mă uit la el: e un tip înalt, distins, cu părul blond ca grâul copt, are ochii de un albastru adânc, care seamănă cu niște lacuri acum, pentru că sunt plini de lacrimi. Poartă ochelari. Îi ține atârnați de gât. Este Inventator pentru că născocește adică inventează tot felul de chestii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și export, de lumea finanțelor la scară mare pentru care calculele pe care eu le făceam la birou erau ultima consecință și acel plicticos punct terminus. Dar numărul cărților din acea cameră și aspectul lor contrazicea această părere. Erau legături distinse, cu tipărituri aurii și ediții noi cu apărători de praf elegante, cu titluri care erau greu de citit. "Sütterlin", mi-am spus în sinea mea. Dar am văzut, de asemenea, broșuri tipărite în culori care contrastau puternic, cu literele fără
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mici porțiuni de carne. Fiecare înfinge în acea cupă sabia și săgețile sale, sagara și javelotul său. Această ceremonie este insoțită de mari blăstămuri; apoi cei ce au făcut jurământul beau vinul și dau de băut și persoanelor celor mai distinse din urma lor (IV, 70). Sciții cînd mor, rudele cele mai de aproape ale mortului pun corpul mortului îmbălsămat pe un car și îi preumblă la toți prietenii lor. Fiecare din Sciții la care se duce corpul, dă o masă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
găsea într-o sală foarte mare, în care, sub o imensă fereastră, era pusă masa pentru trei persoane. Se mai uită o dată pentru a putea evalua înălțimea ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un pat tare, cu ochii fixați într-un îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient de superioritate. Inconștient. Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
m-aș fi îmbolnăvit. întreaga mea viață profesională a fost un atac grandios, bolnav împotriva umanității din mine. Totuși e o realizare să-mi dau seama acum că sînt pur și simplu un om rănit, să moarte. Există ceva mai distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cunoscută, dar nu știam de unde s-o iau. Când am intrat, a deschis ochii și s-a uitat o clipă la mine, apoi i-a închis din nou și nu s-a mai clintit. „Dânsul e domnul Naum, e un distins poet, sunt sigur că ați auzit de el“, a socotit necesar să mă prezinte domnul Sima. „Naum și mai cum ?“, a întrebat unul din tineri, n-am să-l descriu, am să spun doar că era mărunt și îndesat și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lângă vitrină. Nu știu cât am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și devenite vorbe, păreau banale și mărunte : umblasem pe străzi, mă întâlnisem cu Maria și cu Ioachim, găsisem un creion metalic și nu mai știu ce, dorisem conștient altceva, mă oprisem în fața unui bazin, privisem prin geamul unei braserii, un distins boșorog îmi aruncase un ban, zvârlisem banul după el, mă odihnisem într-un parc, rupsesem o floare pentru ea („E acolo, pe 122 scaun“), mă gândisem la niște întâlniri mai vechi, și ce-i cu asta ? Asemenea lucruri i se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
găsea într-o sală foarte mare, în care, sub o imensă fereastră, era pusă masa pentru trei persoane. Se mai uită o dată pentru a putea evalua înălțimea ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un pat tare, cu ochii fixați într-un îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prea scurtă. Venus se afla la o distanță imensă. Se pregătea să realizeze un examen mai amănunțit al temniței, când, încă o dată, remarcă femeia. De astă dată, își fixă atenția asupra ei. Prima impresie fugitivă fusese aceea a unei persoane distinse. Privind-o mai bine, verifică justețea acestei observații. Nu era mare, dar portul său trăda un sentiment inconștient de superioritate. Inconștient. Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bărbat care-I întrebă calm: - Doriți să cumpărați o armă? Fara tresări și se întoarse. Îl năpădi furia pentru că își văzu planul ratat prin sosirea vânzătorului. Dar acest sentiment îi dispăru cu încetul când constată că vânzătorul e un bărbat "distins, cu părul cărunt, mai bătrân decât el. Era un amănunt deconcertant. Fara avea un respect imens, aproape instinctiv, pentru bătrânețe. În cele din urmă, spuse șovăind: - Da, da, o armă. - În ce scop? întrebă cu voce calmă vânzătorul. Fara nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vorbi în același moment. - Asta-i tot, domnule Clark, spuse el mult prea tare. Acum era sigur. La cei douăzeci și cinci de ani ai săi, Împărăteasa Innelda nu trecea drept cea mai frumoasă femeie din lume. Dar, privindu-i fața prelungă, distinsă și ochii verzi, rememora chipul împăraților și împărăteselor din dinastia Johes. Glasul ei, când vorbi din nou, adoptă tonul oficial, familiar oricui asistase vreodată la ceremoniile de aniversare - totuși atât de diferit acum, când i se adresa lui: - Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de o clipă, dar, mai nou, intervenise încă ceva: în plină lumină, culorile îi dispăreau, ca și cum ar fi fost spectator la un film alb-negru. — Ăsta e chiar un efect artistic, nu vi se pare? glumi Omar. Doctorița era o femeie distinsă, cu ochi albaștri, pătrunzători și cu o carnație foarte albă, de blondă fără retușuri. Și rândul de perle pe care îl purta împrejurul gâtului era veritabil, întărind impresia de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă crezi, râse maiorul. Ești prea tânăr pentru ca frăgezimea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meu, și oferă în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă un amănunt lipsit de importanță dat fiindcă doar aspectul pitoresc ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fie? Nu-ți pierde capul, draga mea... Știu, un noroc nebănuit! Ai să vezi în sfârșit California, pădurile de portocali din Andaluzia, cerul de la Madrid, soarele acela roșu despre care ai citit atât... Te și văd, draga mea... O doamnă distinsă, într-un costum de voiaj elegant. Ai să-ți comanzi cărți de vizită și, neapărat, lingerie de mătase naturală..." Se întoarse în hol îmbujorată. Flutura un carnețel pe care îl confecționase singură. Foile știrbe, decupate în trepte ca un repertoar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]