4,738 matches
-
pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau în jurul unei bucăți de pâine parcă invitându-te să-i culegi cu mâna. Și așa și făceam. De aici poate că i s-a tras feciorului mai mare pasiunea de totdeauna pentru pescuit. La mijlocul lui august
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pereche de tineri dormind îmbrățișați pe plajă, mă simt indiscret. Îmi vine să întorc capul, cu toate că ei nu se sinchisesc de nimeni. Au acea nepăsare minunată pe care nu mai pot decât s-o invidiez. La douăzeci de ani, te distrează această remarcă a octogenarului Talleyrand: "În fond, viața ar fi suportabilă dacă n-ar fi petrecerile". Ți se pare o glumă. La vârsta mea, nu-ți mai vine să râzi, auzind-o. De fapt, tocmai ceea ce mă încîntă la mare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi pe un submarin. Toate "nivelele" vaporului au nume luate din mitologie. Ceea ce nu mă miră. În toată Grecia legendele sunt puse la lucru, să aducă bani. A trecut vremea când zeii hoinăreau, de capul lor, pe la Troia, ori se distrau pe seama muritorilor. Deasupra noastră e "Poseidon". Apoi, "Apolo". Urmează "nivelul" la care se găsește recepția. Mai sus e "Venus". Ultimul "nivel", de unde se iese pe puntea superioară, se cheamă "Hera". Ne învîrtim într-un mic Olimp plutitor, cu muzică simfonică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Trebuie să recunoaștem că am avut noroc. În fiecare zi, merg unde merge cârdul, disciplinat, fără să reușesc, totuși, să mă integrez în atmosfera croazierei. Blestemata mea singurătate, mai rea decât "răul de mare", mă împiedică și aici să mă distrez, să mă bucur. Și mai descopăr o dată că a fi singur "în societate" e mai greu de suportat decât a fi singur singur. Ulici de abia a venit, căci s-a îmbarcat la Constanța, unde a organizat "escala", dar s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Restaurantul (Durgil Park), un restaurant renumit, și-a păstrat o jumătate de veac specificul și chiar ofertele culinare, dând o imagine despre ceea ce se cheamă aici "New England". Americanul din dreapta mea, un tânăr cu barbă și în pantaloni scurți, se distrează copios văzând că n-am nici o dexteritate în "disecarea" homarilor, dar n-o face cu răutate, ci cu simpatie. Ospătărița care ne servește se apropie de mine și-mi arată cum se scoate perfect din crustă carnea albă, gustoasă. A
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
simți încolțiți. Le vedea disperarea din ochi. Îi fu clară postura. Se aflau la mâna lui. Îi freca precum voia. Iar asta îi stârnea o uriașă producă o imensă satisfacție. Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
creștea mereu. De cealaltă, de cea adevărată, nu se pomenea. Lică nu era confidențial și, de altfel, lucrul nu i se părea de un interes deosebit. întorsese spatele urâtei și atâta tot. De cum umblase fata bine în picioare, Lică se distrase tirînd-o de mână după el. Așa cum zbura el peste lot, era totuși singuratec. Deși apropiat, nu era prietenos. Cu bărbații făcea afaceri și nu se putea lega prea mult. Femeile îi erau devotate, dar el nu le lua în serios
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înțelege, pe alta mulțumit că are cine să-1 audă. Era destul de delicat de felul lui, dar avea totuși un vocabular picant și istorioare la fel. își aducea uneori aminte să se abțină, dar alteori ecoul ce pornea din Sia îl distra. Dacă însă la vreo vorbă prea slobodă izbucnea în vreun ris gros și stupid, o palmă o aducea la cuviință. Lică era și marele dispensator de bucurii felurite. îi plăceau grădinile, așa că duminica toate umbrarele și bolțile îl cunoșteau. Deprinse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică, și Maxențiu amesteeîndu-se, Ada trebuia să facă diplomație pentru ca ordinele prințului să nu irite la grajduri pe domnul maestru de călărie. Toată intriga asta plăcea, de altfel, Adei. Odată ce lucrurile nu se desfășurase cu repeziciune și simplicitate, șiretlicurile o distrau. Fantoșa prințului n-avea nici o putere efectivă, dar putea muri, și dincolo, cel viu era mereu reticent și dubios. Ceea ce însă convenea minunat Adei era că putea să mintă în voie. Toate întrebările lui Maxențiu cereau și dobândeau minciuni. El
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să fie vreo chichiță, dar nu se obosea în cercetări. Bine construit pentru plutire, se lăsa purtat de apă, în firul ei. Lăsa să lupte pentru el cine trebuia și cariera lui se făcea fără osteneală. 198 199 Ca să se distreze, Lică făcea vizite de fiorului lui Whip. Se încurcase acum eu două rânduri de hmiie: "Neplătite n-o să rămână ele!" își zicea cu o înjurătură. Ocupația asta era foarte bine inspirată. Lucra pentru scopurile prințesei Ada. Își lucra viitoarea siluetă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inițiatori! Mult succes, vă doresc! TORȚA Acest final carbonizat, aceste rămășițe aproape încenușate, parțial fumegânde, mai erau,în urmă cu numai patru-cinci ore, somtuoasa discotecă în care, zi de zi și noapte de noapte, se adunau, și petreceau, și se distrau, și se curveau, și se bețivăneau odraslele celor mai bogați oameni din municipiu, ale patronilor, ale conducătorilor politici și administrativi, ale notabilităților judiciare, polițienești, jandarmeriei, pompieriei și mogulilor gunoieri. Era, cum zic, locul,în care, toți aceiaîși puneau în evidență
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dreaptă, corectă și imparțială poate fi lumea, la un moment dat.Căci, a făcut, pentru o scurtă perioadă de timp, din acel neânsemnat țânțar, un ditamai armăsar, care, pe mulți i-a îngrozit. Numai pe micii săi autori i-au distrat copios. I-am întâlnit, la câteva zile duă asta, și i-am întrebat, dintr-o curiozitate scriitoricească: ce-ați făcut, măi, pârdalnicilor? Ce să facem, aproape nimic. Doar, că, ne-am distrat nițel, punând la încercare puterea de judecată a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îngrozit. Numai pe micii săi autori i-au distrat copios. I-am întâlnit, la câteva zile duă asta, și i-am întrebat, dintr-o curiozitate scriitoricească: ce-ați făcut, măi, pârdalnicilor? Ce să facem, aproape nimic. Doar, că, ne-am distrat nițel, punând la încercare puterea de judecată a lumii. Și? Ne-am convins. Anume? Că, noi, ăștia,îi suntem superiori. Din toate punctele de vedere. În primul rand, prin ingeniozitate, prin idee și prin curajul de a-i pune, puterea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zile senine! Doar urări, sunt pentru mine Și cadouri minunate, Promit să mă joc cu toate Și în parc vom merge apoi Să ne dăm, doi câte doi, În uriașul carusel Ce învârte tot de fel. Toată ziua ne-om distra Fiindcă așa e ziua mea, Voie bună, bucurie, Nu doar astăzi o să fie! Voi sunteți prietenii mei, Încă suntem mititei, Dar vom crește împreună Zi de zi, lună de lună, Vom face năzdrăvănii Cât suntem voioși, copii!
De ziua mea by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83648_a_84973]
-
din Lima care are cancer. Pe urmă m-au dus În camera mea, care e foarte frumoasă. Mămica stă la hotel, dar vine foarte devreme și stă toată ziua cu mine, iar seara se duce la cinema ca să se mai distreze puțin. Eu Încerc să mă fac bine cît mai repede ca să se termine odată cu toate necazurile astea și ea să se liniștească. Mămica e tare palidă și nu se fardează de loc. E foarte tristă și cînd se desparte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Aveau să se Întoarcă abia atunci cînd se va produce miracolul. Între timp Julius stătea cîteva ore pe zi cu domnișoara Julia, dar ea nu-l pedepsea niciodată bătîndu-l la palmă. Se petrecea ceva neobișnuit, fiindcă el, cum era foarte distrat, se aștepta tot timpul să fie bătut la palmă și totuși domnișoara Julia nu-l pedepsea; dimpotrivă, părea puțin speriată și Îl privea ca și cum i-ar fi fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl invitau În fiecare zi să joace golf la un club din afara orașului. Asta era Într-adevăr o destindere totală pentru nervi. Tocmai ceea ce le trebuia. Aveau nevoie de distracții, ca să poată uita. Erau triști. Nu era ușor să te distrezi, dar domnul Juan Lucas și prietenii lui făceau tot ce puteau ca să se simtă cît mai bine. Aici nu-i cunoștea nimeni, nu era ca la Lima și puteau să iasă seara și să mănînce la restaurant. Și apoi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era ca la Lima și puteau să iasă seara și să mănînce la restaurant. Și apoi nu era nevoie să se Îmbrace În negru, ar fi fost atît de deprimant... Vilma Înțelegea desigur cît de multă nevoie aveau să se distreze, să iasă În lume, să schimbe atmosfera, pentru a Încerca să uite. Domnul Juan Lucas Îl Învăța pe Santiaguito să joace golf și băiatul prindea foarte ușor. Se Înțelegea acum din ce În ce mai bine cu unchiul său. Bobby stătea tot timpul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ciclul al doilea, n-o să mai poarte pantaloni scurți, s-a făcut măricel. Se apropiau de aeroport și Carlos vorbea necontenit cu gîndul să nu-i lase timp lui Julius să-și răscolească amintirile, era vesel Carlos, te-ai distrat destul la Chosica, acum aveau să mai treacă vreo două luni și pe urmă la școală, așa e viața, toți copiii cresc, toți se Întorc... Toți se Întorc acolo unde s-au născut, cîntă Carlos, țuguindu-și buzele, parcă beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sumă frumușică și cu asta gata. Dar ea stăruia să-i fie milă măcar azi, ba chiar spusese că era vina lui Santiaguito. — Ascultă, Susan, băiatul a Început să iasă cu fete; e firesc să vrea și el să se distreze... În Lima, la vîrsta lui, nu-i ușor de găsit așa ceva... Metisa e drăguță și uite așa stau lucrurile... — Da, darling, dar ea nu-i vinovată. De unde ai scos-o și pe asta, Susan? Dar, darling, a Încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine ca să poată striga cum se cuvine la luptele eu tauri cînd cred că a sosit momentul potrivit. Se bea și În rîndurile din spate, unde o lume pestriță, de toate vîrstele și toate păturile sociale, se uită cum se distrează tineretul din față și așteaptă să Înceapă corrida ca să mai tacă dracului odată și să termine cu fanfaronada asta. Și corrida va Începe Îndată, fiindcă uite că apare Domnul Președinte al Republicii, unii vor zice că a fost primit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repede! Meșterul le porunci să treacă din nou la lucru, dar numai vreo doi, trei Îl ascultară și se alăturară celor care Încă nu stătuseră la masă. Ceilalți voiau să stea mai departe la taclale cu Julius și să se distreze ascultîndu-l cum vorbește. Îl Învățară o grămadă de Înjurături ca premiu pentru că se urcase cu găleata pînă sus. Acum nu-l mai tratau ca pe o domnișoară și Începură să-și spună păsul deschis față de el. — Taică-tu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi privea pe toți și nu era lipsă de respect față de omul legii și polițistul nu știa cum să procedeze, ba părea că e gata să se supere, ba părea că e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se distrau copios, În orice caz el n-o să se clintească de acolo, pentru ca nimeni să nu poată crede că ceda teren În fața ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gustul băuturii, Îl interesa mai mult să se uite la grăsanul de Bello, care se Întorsese Într-o rînă, mînca Într-o parte bietul istoric, nu voia să-i vadă pe cei patru băiețandri care așezați la altă masă, se distrau pe seama lui și izbucniseră În rîs de mai multe ori pînă atunci, era furios foc pe ei. Ei, dimpotrivă, erau fericiți; erau cam chercheliți toți patru și se vedea că sînt studenți: doi studiau ca să devină niște Juan Lucas, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hîrtia transformată În fluture, Își prefăcu tava În plasă și sări zîmbitor și servil, nu zbuti să prindă fluturele, se Întoarse disperat spre Bello, tocmai Îi cădea pe frunte, nu-și dădu seama, se Întoarse fericit, domnii pot sa se distreze mai departe, domnii sunt foarte spirituali. Juan Lucas le trimise Încă un rînd de whisky. — Mulțumesc unchiule. — E un om minunat unchiul ăsta al tău. — Nu știu de ce, dar mi-ar plăcea să fiu ca el. Cum vin toreadorii, unehiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]