12,296 matches
-
Ce să vă spun? Sunt detectiv particular autorizat - și nu chiar de ieri-alaltăieri. Sunt un lup singuratic, necăsătorit, cam între două vârste și deloc bogat. Am fost la închisoare și nu numai o dată. Nu mă ocup de probleme legate de divorțuri. Îmi place băutura, îmi plac și femeile, și șahul, și încă vreo câteva lucruri. Poliția nu mă iubește prea mult, dar sunt vreo doi sticleți cu care mă înțeleg binișor. Sunt de prin partea locului, născut la Santa Rosa, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu-l mutileze, Chandler face o nereușită echilibristică între premisele total nefericite ale cărții și comportamentul indus de aceste premise. Conversția dintre Marlowe și Linda Loring este stridentă, artificială până în cele mai mărunte detalii. Abia căsătoriți, ei vorbesc deja despre divorț. Marlowe e, pe de o parte, stânjenit că trebuie să locuiască într-o casă cu piscină, iar pe de altă parte, nu ezită să-l numească pe servitorul Augustino, cu superioritatea ciocoiului, „Tino”. Întregul demers al lui Chandler e, de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și posesoare ale unor caractere total diferite. E posibil ca, din dificultatea de a găsi un răspuns convenabil la această șaradă, Marlowe să nu vadă altă soluție decât reîntoarcerea la Linda. O va face, dar de pe alte poziții: probabilul lor divorț va însemna regăsirea în termenii stabiliți de Marlowe. Vor continua să se iubească peste lumi, dincolo de resentimentele și tensiunile create de diferențele de clasă socială. Fuseserăm preveniți de câteva ori că Marlowe este un „romantic”. Nu avem, așadar, de ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
femeii era susținută într-o oarecare măsură de legitimitate. În interiorul familiei, violența era considerată un comportament legitim al soțului sau tatălui și, ca urmare, uneori, tolerată chiar de femeile asupra cărora era îndreptată și, implicit, de comunitate. Excepționalitatea cazurilor de divorț a indus o acceptare crescută a soției față de comportamentele violente ale soțului. Pe de altă parte, având în vedere că ordinea socială se bazează pe principiul nonintervenției comunității în problemele de familie, deși dezaproba anumite cazuri de violență domestică, opinia
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
împotriva femeii și, implicit, și în prevenire. „Implicarea sa este manifestată mai ales în cazurile extrem de grave, precum omorul și vătămarea corporală gravă. Actele violente nu sunt sancționate cu severitate când victima este soție sau parteneră de viață.” (Macovei, 1999) Divorțul reprezintă ultimul mecanism eficient de apărare împotriva violenței domestice. Regimul socialist a practicat o politică de încurajare și menținere a familiei. Procedura de divorț, deși modernă din punctul de vedere al drepturilor femeii, era extrem de anevoioasă. Consecința nedorită a acestei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
violente nu sunt sancționate cu severitate când victima este soție sau parteneră de viață.” (Macovei, 1999) Divorțul reprezintă ultimul mecanism eficient de apărare împotriva violenței domestice. Regimul socialist a practicat o politică de încurajare și menținere a familiei. Procedura de divorț, deși modernă din punctul de vedere al drepturilor femeii, era extrem de anevoioasă. Consecința nedorită a acestei proceduri era menținerea artificială a uniunii conjugale pentru o familie în care conflictul nu putea fi eliminat, ajungându-se astfel la perpetuarea violenței. Deși
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
acordul ambelor părți, care este mult mai rapidă, acceptată doar în cazul cuplurilor fără copii și în situația în care căsnicia nu a durat mai mult de un an. S-a constatat că, în multe situații, victimele violenței recurg la divorț doar atunci când situația devine insuportabilă. Cele mai frecvente cauze pentru care nu se recurge la divorț sunt: a) Teama de agravare a violenței partenerului în cazul în care victima deschide proces de divorț. b) Teama de dificultățile materiale care ar
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în situația în care căsnicia nu a durat mai mult de un an. S-a constatat că, în multe situații, victimele violenței recurg la divorț doar atunci când situația devine insuportabilă. Cele mai frecvente cauze pentru care nu se recurge la divorț sunt: a) Teama de agravare a violenței partenerului în cazul în care victima deschide proces de divorț. b) Teama de dificultățile materiale care ar surveni după divorț. c) Riscul pierderii locuinței sau obligația de a plăti sume mari de bani
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în multe situații, victimele violenței recurg la divorț doar atunci când situația devine insuportabilă. Cele mai frecvente cauze pentru care nu se recurge la divorț sunt: a) Teama de agravare a violenței partenerului în cazul în care victima deschide proces de divorț. b) Teama de dificultățile materiale care ar surveni după divorț. c) Riscul pierderii locuinței sau obligația de a plăti sume mari de bani pentru compensarea părții partenerului din proprietatea comună. Una dintre sugestiile puternic susținute cu privire la procedura de divorț pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
situația devine insuportabilă. Cele mai frecvente cauze pentru care nu se recurge la divorț sunt: a) Teama de agravare a violenței partenerului în cazul în care victima deschide proces de divorț. b) Teama de dificultățile materiale care ar surveni după divorț. c) Riscul pierderii locuinței sau obligația de a plăti sume mari de bani pentru compensarea părții partenerului din proprietatea comună. Una dintre sugestiile puternic susținute cu privire la procedura de divorț pentru cazurile de violență domestică se referă la simplificarea și urgentarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de divorț. b) Teama de dificultățile materiale care ar surveni după divorț. c) Riscul pierderii locuinței sau obligația de a plăti sume mari de bani pentru compensarea părții partenerului din proprietatea comună. Una dintre sugestiile puternic susținute cu privire la procedura de divorț pentru cazurile de violență domestică se referă la simplificarea și urgentarea soluționării cazului. Instanța ar trebui să poată emite ordin de evacuare a agresorului din locuința comună odată ce divorțul este pe rol, și nu doar după încheierea procesului (cum se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
din proprietatea comună. Una dintre sugestiile puternic susținute cu privire la procedura de divorț pentru cazurile de violență domestică se referă la simplificarea și urgentarea soluționării cazului. Instanța ar trebui să poată emite ordin de evacuare a agresorului din locuința comună odată ce divorțul este pe rol, și nu doar după încheierea procesului (cum se procedează în prezent) sau, mai rău, ca urmare a unui de partaj (Semenescu et al., 1998). Unii avocați recomandă înlocuirea termenului de „divorț prin vina părților” cu termenul „divorț
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a agresorului din locuința comună odată ce divorțul este pe rol, și nu doar după încheierea procesului (cum se procedează în prezent) sau, mai rău, ca urmare a unui de partaj (Semenescu et al., 1998). Unii avocați recomandă înlocuirea termenului de „divorț prin vina părților” cu termenul „divorț fără vinovăția părților”, care este mai rapid și poate fi reglementat de reguli procedurale simple, oferind o modalitate mai umană de încheiere a unor relații maritale (Macovei, 1999). În același sens, este necesară revizuirea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
divorțul este pe rol, și nu doar după încheierea procesului (cum se procedează în prezent) sau, mai rău, ca urmare a unui de partaj (Semenescu et al., 1998). Unii avocați recomandă înlocuirea termenului de „divorț prin vina părților” cu termenul „divorț fără vinovăția părților”, care este mai rapid și poate fi reglementat de reguli procedurale simple, oferind o modalitate mai umană de încheiere a unor relații maritale (Macovei, 1999). În același sens, este necesară revizuirea drastică a reglementărilor privind plata unor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sexuale; părinții consumatori de droguri și alcool abuzează emoțional copilul. Acești părinți sunt preocupați de propria lor lume, de nevoile și problemele personale, fiind incapabili să aibă grijă de ei înșiși, incapabili de autocontrol, lucru pe care copiii îl observă; divorțul - sunt menționate patru aspecte legate de divorț care pot fi identificate ca abuz emoțional : când copilul dezvoltă o anxietate cronică de separare și sentimentul de vină că a ținut parte unui părinte; când copilul a fost folosit (conștient sau inconștient
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
abuzează emoțional copilul. Acești părinți sunt preocupați de propria lor lume, de nevoile și problemele personale, fiind incapabili să aibă grijă de ei înșiși, incapabili de autocontrol, lucru pe care copiii îl observă; divorțul - sunt menționate patru aspecte legate de divorț care pot fi identificate ca abuz emoțional : când copilul dezvoltă o anxietate cronică de separare și sentimentul de vină că a ținut parte unui părinte; când copilul a fost folosit (conștient sau inconștient) de părinți pentru trimiterea de mesaje, spionare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de educație; părinți sub 20 de ani. Factori sociali: rețea inexistentă de prieteni sau rude; consumatori de droguri sau de alcool; victime ale abuzurilor sexuale sau ale violenței domestice; stresuri mari, recente în familie (moartea unui părinte, pierderea slujbei, sarcină, divorț); mai mulți copii mici (în special sub 6 ani); traiul în comun, în spații aglomerate, fără intimitate; părinți care au în îngrijire copii care nu sunt ai lor (copii vitregi, nepoți etc.). Factori legați de personalitate: stimă de sine scăzută
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
economie de piață și oportunități multiple o multitudine de fenomene negative, ca sărăcia cronică, polarizarea socială și riscurile majore pentru copiii ce provin din familii numeroase. Mare parte a copiilor care trăiesc în familii aflate în dificultate (monoparentale, afectate de divorț, de violență domestică, de șomaj) se află în risc de excludere socială. Studiile realizate de ECHP (2001) arată că atât gospodăriile cu doi adulți și mai mult de trei copii, cât și cele cu un singur părinte și cel puțin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ci este considerat o alternativă la modelul clasic, tradițional. Astfel, terminologia științifică marchează într-un fel normalizarea fenomenului, deoarece această conduită familială este tot mai întâlnită în societățile actuale. Familia monoparentală poate fi rezultatul unor experiențe diferite, ca, de exemplu: - divorțul cuplurilor; - decesul unuia dintre părinți; - apariția unui copil în urma unei experiențe sexuale juvenile care nu se rezolvă printr-o „căsătorie de reparație”; - decizia sau opțiunea voluntară a unor femei de a avea un copil în afara căsătoriei legale (uniune consensuală, o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pentru că au tendința să se autoreproducă, în speță copiii proveniți din aceste familii au șanse mari de a repeta experiența în calitate de adulți, reproducând și extinzând un lanț întreg de probleme sociale (Stănciulescu, 2002). Astfel, monoparentalitatea, în special cea rezultată în urma divorțului, este corelată cu o diminuare a activității educative, cu o eficiență mai redusă a eforturilor educative din cauza faptului că mama este suprasolicitată din toate punctele de vedere (material, emoțional, relațional). În cele mai multe cazuri, copilul este încredințat mamei, căreia îi revine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
manifesta dezinteres, un posibil conflict de rol dominat de problemele create de separare și de propriile trăiri afective. Teza carențelor educative a fost susținută cu argumente privind dezvoltarea psihoafectivă a copiilor și integrarea lor socială. Copiii care au trăit experiența divorțului pot fi marcați de o serie de probleme psihologice, relaționale, reacția lor fiind diferită în funcție de mai mulți factori: vârstă, sex, timpul trecut de la ruptura intervenită între părinți, calitatea relației trecute și prezente cu fiecare dintre părinți, raporturile cu frații și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în funcție de mai mulți factori: vârstă, sex, timpul trecut de la ruptura intervenită între părinți, calitatea relației trecute și prezente cu fiecare dintre părinți, raporturile cu frații și surorile, suportul acestor rețele de sociabilitate, apelul la specialiști ș.a. Dacă psihologii prezintă consecințele divorțului asupra stării psihice a părinților și asupra dezvoltării cognitive și/sau afective a copilului, sociologii, asistenții sociali vorbesc despre problemele familiilor monoparentale, victime ale „noii sărăcii”. Studiile în domeniul sărăciei arată că printre grupurile cele mai vulnerabile sunt familiile monoparentale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
observa direct scăderea randamentului școlar și relația cu diferitele probleme, evenimente din familia copilului. Problemele cu care se confruntă familia românească în perioada de tranziție nu sunt puține la număr, ceea ce face ca intervenția specialiștilor să fie mai complexă. Sărăcia, divorțul părinților, alcoolismul, violența domestică, șomajul, bolile cronice sau diferitele accidente fizice sunt numai câteva dintre problemele cu care se confruntă familia. Astfel, asistentul social trebuie să se concentreze nu numai asupra copilului, ci și asupra familiei din care acesta face
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cu alcoolismul bărbaților”. În continuare, 29,4% consideră că „este rezultatul răspunsurilor obraznice (talk back)”, 18,3% din cauza faptului că nu sunt obediente și 24,2% din cauza diferitelor greșeli ale mamelor lor (Segal, 1999, p. 223). Putem atunci discuta despre divorț ? În general, în societățile și culturile asiatice, acesta nu este neapărat o „practică generală”. „[...Ă când apar problemele maritale, intervențiile din afară sunt puternic descurajate, pentru că pot produce rușine, dezonoare familiei. În multe culturi asiatice, suferința și perseverența sunt percepute
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cuplu, termenul uzitat frecvent în trecut era cel de violență maritală. Datorită schimbărilor în ceea ce privește structura familiei moderne din ultima decadă, termenul acesta devine prea restrictiv, deoarece exclude violența dintre parteneri în cazurile în care relația maritală s-a desfăcut prin divorț sau în cazurile de concubinaj ori uniune consensuală. Vom defini, de aceea, violența domestică la nivelul relațiilor dintre adulți heterosexuali, care coabitează sau au coabitat în trecut într-o relație de tip conjugal. Deși mai largă în privința ariei de referință
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]