3,853 matches
-
ținută pe ușa casei. Legea răzbunării e în floare la acest popor. Cel ce se crede ofensat sau i s-a omorât o rudă de aproape, jură răzbunare și urmărește pe dușman o viață până ce îl doboară, ori până ce e doborât. Au ca rânduială morală primirea de oaspeți, pe care îi apără de primejdie cu prețul propriei lor vieți. Ca să fie temeiul acestui act mai puternic, stăpâna casei apleacă la sânul său pe străin dându-i o picătură de lapte. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gură de rai dincolo de plai ies trei turme mari cu trei păcurari; unu-i moldovean unu-i ungurean și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean și cu cel vrâncean mări s-au vorbit și s-au sfătuit ca să mi-l doboare pe cel moldovan, că-i mai ortoman, are oi mai multe și mânzări cornute și cai învățați și câni mai bărbați. Dară cea mioară de doi ani la vară de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ce ai tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu bărbăție. Baciul ungurean și cu cel vrâncean vor să te doboare în apus de soare, umbrele când cresc neguri se opresc pe munți și pe ape, dorm oile toate... Mioară bârsană, de ești năzdrăvană și de-a fi să mor, tu spune-le lor, baciului vrâncean și lui ungurean ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sufletească, un fel de amurg de seară de vară, le stăpânea sufletul. Oamenii stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau cuviincioși, însă despre altceva era vorba. Într-adevăr, zvârlind o vorbă, ca o undiță, repede s-a prins cineva în nadă, ș-un vorbitor cu cojoc și-a făcut cu umerii loc printre oameni ș-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o grămadă leșurile celor căzuți în luptă în număr de 7.000. „Și mai sunt și mulți alții ale căror leșuri nu au fost strânse.” Pierderile au fost mari și pentru că mulți unguri au fost surprinși prin case, chefuind sau doborâți de somn, „tum somno, tum vino o ec cupatos”, cum scrie cronicarul ungur Thuroczi sau cum scrie Ureche „cându ei era fără de nici o grijă. Și fiindu și beți și negătiți de război”. În studiul lui E. Antoche, Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oprit pentru odihnă și pentru a lua masa. Soliman pașa era convins că Ștefan nu va îndrăzni să atace. Dar după ce au mâncat turcii, la ora a noua, a survenit atacul oastei moldovenești. Atacul este năprasnic, Ștefan și oamenii săi doboară tot ce întâlnesc în cale ajungând până la corturi, provocând panică în rândurile avangardei. Soliman nu și-a pierdut cumpătul și profitând de numărul mare de oșteni, l-a înfruntat pe Ștefan. Au căzut morți de o parte și de alta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întunecoasă sub zidurile cetății și, punând scările, pe când se pregătea să smulgă cetatea prin forța și unii dintre ghiauri intraseră în cetate, iar alții erau pe treptele scărilor, gazii, cu strigăte de rugă către Allah, au atacat pe acei umili, doborându-i cu săbiile și învălmășindu-i în foc pe cei dinăuntrul și pe cei din afara cetății. Dând astfel la iveală încercarea făcută de dușmanul umil împotriva împărăției padișahului, au luat în prinsoare pe cei mai mulți dintre cei care intraseră în cetate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au dispărut, vorba proverbului ”ca măgarul în ceață”. De fapt, acești terorițti nu erau în realitate, decât persoane care au fugit, atunci când se trăgea, fie de teama de a nu fi împușcați, așa cum s-a întâmplat cu actorul Horia Căciulescu, doborât dintr-n glonț slobozit dintr-o armă aparținând unui așa zis apărător al revoluției române. Ion Iliescu a fost, împreună cu emanații evenimentelor din decembrie 1989, creatorul unor diversiuni, pentru ca să vadă poporul român, la Televiziunea Română Liberă, cum s-a desfășurat revoluția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
confirmat astfel chiar de animalul emblematic. Lupta propriu-zisă, diferită de urmărire, se caracterizează prin folosirea armelor, în cazul colindelor influențate de tiparul luptei cu cerbul: „Cu leul s-alăturară,/ Din baltage-l băltăgea,/ Din măciucă-l măciuchea,/ Pân-ce leul dobora” (Țăndărei-Ialomița), sau prin luptă dreaptă: „de la Dumnezeu înțeleaptă”: „- Hai le lele voinicele/ Pecatile-s de-ale tăle,/ Te-au adus pe locuri rele,/ Să-mi tăvăli fânațăle/ Să-l tulburi izvoarăle/ Dar acuma tu ce vrei?/ Din lupte să ne luptăm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de copac tăiate în două și scobite: „Uite m-a trimes boieru cutare să fac un tron, c-a murit Chelbea și în alt loc nu e pomeneală d-așa copaci gros; d-aia eu îndrăznii de venii să-l dobor p-ăsta” (Chirculești - Ilfov). Lexemul tron denumește și astăzi sicriul în Moldova și alte zone românești. Indiciile tulburătoare despre moartea inițiatică a fecioarei unifică valoarea magică a copacului spirit cu recluziunea thanatică în planul sacru. Prin aparența lemnoasă și cufundarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
laptelui și afecțiunea instanței narative: Lăptița. Sora ei mijlocie are capacitatea de a crea armuri magice ce conferă invincibilitate împărăției: „...i-aș face straie dă i-aș îmbrăca toată oastea lui dă luptă și să fie puternici să nu-i doboare nimenea”, însă mezina dalbă aduce pe lume copii ai luminii: „. dacă ai lua-o dumneata de soție, ea ț-ar face doi feț’ logofeț’ cu păru de aur, în umerei - doi luceferei, în piept - soarele și-n spate - luna”. Metalul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un an și jumătate, când am fost în vizită la Zaragoza, la părintele Paul Budău, și anume renumitul ciuletone, adică o bucată mare de carne în sânge. Am făcut față cu greu la porția - enormă din farfurie, dar l-am „doborât” până la urmă. Așa prânz, mai rar. în localitate îi întâlnesc pe cei trei tineri italieni, cu care ma văd aproape zilnic de mai mult timp. Ne bucurăm să ne revedem și schimbăm adresele de poștă electronică; facem și câteva fotografii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
copiilor pentru reparații. Bunica și Mama torceau din caierele de cânepă și pregăteau firele destinate războiului de țesut. Copiii ne confecționam jucării din te miri ce, și toată casa se umplea de animale pe care le Însuflețeam și le transformam doborând toate legile firii. Tinda devenea casa poveștilor, care adesea ne smulgeau din farmecul jocului și ne vrăjeau cu faptele de arme ale bărbaților participanți la primul război mondial, abia terminat și la marele act al Unirii de la Alba Iulia, la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
puteri, de-a merge pe drumul ales chiar dacă e prevăzut cu obstacole, fără a se lăsa proptit de cei pe care îi consideră mai "puternici" ori mai utili în "carieră". De-a nu se lăsa nici flatat de laude nici doborât de neînțelegerea ori reaua voință care nu absentează în cazul unei înzestrări autentice. Capcanele în care ar putea să cadă? Sunt destule. Una ar fi moda, atracția către acea uniformă sufletească ce nu se potrivește tuturor, acel machiaj ce riscă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este și mie Mamă. De aceea În viața mea de toate zilele Îi cânt și o rog și uneori plâng, să nu mă lase fără ajutorul ei și a Fiului ei, că alt ajutor n-am. Uneori povara vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, Îmi dau noi puteri să Înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le Înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gândit la lumea de azi În care, uneori, parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
chiar cei bătrâni: Carabatescu, Ciocârdia, I. Duca. La Ploiești s-au arestat 150 de persoane, printre care femei și primarul Ionescu. Ște fan Popescu ne-a dat însă buna știre că Brăila rămâne zonă neutră și că acolo s-au doborât zece aeroplane germane pe când erau învinși în Delta Dunării. Comunicatul lor din Bukarester Tagblatt, care apărea zilnic în cele două limbi, germană și română, nu vorbea decât de o retragere pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe și, ca să terorizeze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
revoluția rusă ne condamna la o pasivitate nenorocită. După mai mulți ani, îl întâlnii la d. Iorga. Ieșind din cabinetul ministrului, ne salutarăm ca vechi cunoștințe, dar observai că umblă greu, împleticindu-se. Când se coborî în gang căzu jos, doborât de paralizie. Fu dus ime diat la Sanatoriul Elisabeta, unde, după puține zile, muri. Atunci însă, la Cernica, era în bună sănătate și, cum spuneam, în vederile noastre în privința victoriei finale, dar nu ne dete în urmă nici un semn de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
băiatului. George se mărea și câți îl cunoșteau spuneau cât este de bine-crescut, de gentil, cât seamănă cu tatăl său și [ce] mândru este de a fi nepotul marelui Brătianu. Ionel trebuie să se fi gândit mult la dânsul, căci, doborât la pat de cele două gloanțe ale lui Jalea și crezându-se pierdut, ne chemă pe toți frații și surorile și ceru să [se] telegrafieze la Iași ca să vină fiul său. A doua zi sosi un băiat lung și subțire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
defectuos ca direcțiune. Refuză categoric și conflictul era să devină neapla nabil de nu o potoleam eu, fără să o bănuiască nici fratele meu, nici Eliza, și împiedicai o plecare din Florica cu scân tei. Tot timpul, George asista mut, doborât într-un fotoliu, la strigătele și hotărârile ce lua și lăsa nevasta lui, care își arunca hai nele din dulap în geamantan și viceversa. Fusei trist impre sionată de această pasivitate așa de mare, încât părea morbidă. Trebuie însă să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce stare este, și mă doare, căci pe dânsul credeam că ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge să fie doborât. Nu credeam că gl An to nescu, chiar furios, ar putea fi atât de nepoliticos. E un semn rău. Trebuie îngrijit.“ Și am plecat, într-adevăr, foarte îngrijorată. Îi vorbisem și de arătarea pe bani a caselor Lupeascăi. „Avem nevoie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bucatele se pune sare. * Puterea nu stă în mușchi, ci în creier. * O mână întinsă poate fi ruptă. * Democrația americană este o dictatură a banului. * America nu are capacitatea de a înțelege că cei ce o susțin vor să o doboare. * Statuia Libertății a început să prindă igrasie. * Venețienii își usucă rufele în apă. * Bush și Iliescu au dus tratative în fâlfâirea steagului rusesc. * Când stăpânul nu-i acasă, vine președintele Ungariei în Harghita și Covasna. * Udemeriștii vor autonomie culturală cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
scriitoricești, faimoasele și nemiloasele „execuții“ iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și poate cu deosebire aspectul acesta fusese reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora, imperturbabil, adversarii de idei, sufocându-i cu baraje de argumente logice, nicăieri fisurate și imposibil de clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea Iorgulescu le ducea la capăt cu o extraordinară dexteritate tehnică, spre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că îi anunța moartea scriitorului-prieten : «Am fost amărât și sunt cu moartea lui Vlahuță », pe care, spune Ion Apetroaie, Vasile Voivulescu l-a asistat «ca medic în boala ce-i va aduce sfârșitul». Soarta țării, vârsta și boala, l-au doborât pe Vlahuță. Împreună cu ceilalți bârlădeni el editase Calendarul cultural. Cu banii din vânzarea lui s au tipărit Amintiri de copilărie. Plănuiau să scrie și o carte de citire pentru “omul de rând”. Nau mai apucat să o facă. Din ce în ce mai slăbit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
am suit fiecare într-o luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-am doborât dintr-un foc; apoi luntrașul, culegându-l de pe apă, i-a vârât oi trestie în gât și l-a așezat în mijlocul unui ochi, de-ai fi jurat că-i viu, iar noi ne-am pus la pândă în stuh, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
două direcții În diversificarea impactului asupra mediului, accentuând defrișarea pădurilor și degradarea pajiștilor. Curând, vehiculul a fost perfecționat: din greoi carul a devenit mai ușor, mai productiv și mai iute, grație câtorva piese metalice. Dar acestea au Însemnat alți copaci doborâți În scop siderurgic, alte săpături În căutarea minereului, alte deșeuri, transformarea drumurilor din pământ doar bătătorit În piatră, Într’un cuvânt, un nou aport de entropie, În mediu, căci În interiorul societății umane ea scădea mereu. Complexitatea crescândă a relațiilor sociale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]