KorAP: Find »[drukola/base=dogmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...152 >

3,782 matches

Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406

este Revelația sau Hristos cel mântuitor trăit în cursul generațiilor în mod corespunzător. Traditio est Christum vere tradere et in Christo vere vivere. Cu alte cuvinte, Tradiția rezidă în cunoașterea persoanei lui Hristos și a actelor sale mântuitoare sau a dogmelor în înțelesul lor adevărat, și în aplicarea lor practică prin mărturisire, rugăciune, Taine, viață creștină după voia și pilda lui Hristos. Tradiția este continuarea lui Hristos prin har și prin viața născută din har, sau prin Duhul Sfânt și prin

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
despre Dumnezeu și despre lucrarea Lui de mântuire în Hristos". Învățătura nu se desparte de credința sau de mărturisirea ei; ea nu este "teoretică", ci "practic-mântuitoare", raportându-se la Hristos ca persoană activă și la actele Lui mântuitoare. Învățătura este dogmă, în înțelesul de condiție absolută pentru existența veșnică a credincioșilor sau de convingere neclintită a acestora că nu se pot mântui în afara lui Hristos. • Învățătura crezută și mărturisită e baza unui cult sau a rugăciunilor de cerere, de mulțumire și

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
pentru existența veșnică a credincioșilor sau de convingere neclintită a acestora că nu se pot mântui în afara lui Hristos. • Învățătura crezută și mărturisită e baza unui cult sau a rugăciunilor de cerere, de mulțumire și de laudă a lui Dumnezeu. Dogmele nu rămân nefructificate în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular pe această nedespărțire a dogmelor de cult sau viceversa. Toate imnele Ecclesiei sunt mărturisiri ale dogmelor mântuitoare, urmate de rugăciune și de concluzii referitoare la

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
crezută și mărturisită e baza unui cult sau a rugăciunilor de cerere, de mulțumire și de laudă a lui Dumnezeu. Dogmele nu rămân nefructificate în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular pe această nedespărțire a dogmelor de cult sau viceversa. Toate imnele Ecclesiei sunt mărturisiri ale dogmelor mântuitoare, urmate de rugăciune și de concluzii referitoare la datoria unei vieți duhovnicești; ele reprezintă teologie, cult și spiritualitate în același timp. • "Prin mărturisirea credinței în puterile și în

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
cerere, de mulțumire și de laudă a lui Dumnezeu. Dogmele nu rămân nefructificate în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular pe această nedespărțire a dogmelor de cult sau viceversa. Toate imnele Ecclesiei sunt mărturisiri ale dogmelor mântuitoare, urmate de rugăciune și de concluzii referitoare la datoria unei vieți duhovnicești; ele reprezintă teologie, cult și spiritualitate în același timp. • "Prin mărturisirea credinței în puterile și în actele mântuitoare ale lui Hristos, lucrătoare și azi, și prin rugăciunea

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
5. Comprehensiunea rolului preeminent al Ecclesiei constituie un exemplu semnificativ al raportului dintre virtualizare și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu" dispune de nenumărate oportunități latente pe care nu le actualizează decât în cazuri extreme, reprezentând "scăderi" "explicitarea dogmei e pentru Răsărit un semn de împuținare la care Biserica e silită de eretici să recurgă" în Occident, Ecclesia este o organizație exterioară, juridică și socială, bine definită și exprimată în activitatea ei. În percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei fără de prihană este expresia acestei teologii naturaliste 11. În schimb, Tradiția răsăriteană vede în Sfânta Fecioară podoaba întregii făpturi, "termenul cel mai înalt al unei pregătiri de a reprimi pe Dumnezeu, care se urmează în generații

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
Ecumenice devenise ardentă în cadrul unora dintre ierarhii Bisericii Române, autorității sinodale substituindu-se autoritatea lui Harnack. În aceste condiții excepționale, replica elitei intelectuale creștine nu a întârziat să se producă, prin promovarea acestei reviste teologice, izvorâte din "râvna pentru păstrarea dogmei și a rânduielii dată nouă de Părinți". De aceea, calitatea fundamentală a acestei elite, manifestată la nivelul practicii sale, era aceea de a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii fie ei

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
Har chemare căutare este o certitudine că și cunoașterea își are sediul în mistică. De aici, deosebirea fundamentală între tipul antropologic autonom, supus controlului logic al conceptelor, raționamentelor și tipul antropologic religios, dominat de logica Adevărului Revelat, Unic, vehiculat de dogma creștină. În cadrul acestei dezbateri privind valoarea cunoașterii în plan religios se remarcă și Petre Țuțea, un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
relaționarea dintre Dumnezeu și om, o comuniune de natură nupțială. Ultima unire este taina Sofiei lui Dumnezeu, partea ascunsă a planului Său privind destinul veșnic al omului. Tradiția ortodoxă nu a operat niciodată disocierea între teologie și mistică, adică între dogma mărturisită de Ecclesie și trăirea personală a tainelor divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
neliniștile spiritului uman la nivelul a doi poli fundamentali: credința și știința neesențială. Existența divină nu poate fi cunoscută decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la Adevărul Unic și atotcuprinzător (Dumnezeu), filosoful român propune gândirea dogmatic-teologală. Dogma nu reprezintă o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
Adevărul Unic și atotcuprinzător (Dumnezeu), filosoful român propune gândirea dogmatic-teologală. Dogma nu reprezintă o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării universului prin rațiune, iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării universului prin rațiune, iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și fapta creștină. Rațiunea nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și fapta creștină. Rațiunea nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios și nici nu îl poate cuprinde în totalitatea lui. Erezia

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
care a restaurat unul dintre principiile majore ale existenței: nihil sine Deo. Partea a IV-a Breviar teologic Libertatea ca posibilitate de alegere Există în percepția mentalului colectiv ideea unei libertăți absolute în ceea ce privește modul total de acțiune, idee ce contravine dogmei creștine, căci libertatea își are și ea limitele ei firești. S-ar putea invoca faptul că ființa umană posedă liberul arbitru, adică dispune de posibilitatea de a alege între bine și rău, între imanență și transcendență, totul reducându-se la

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
de la 24 ianuarie, 8 și 23 februarie? Evident, nu. Sinodul, deci, poate să greșească. Mai mult, Sinodul a greșit". 26 Ibidem: "Din moment ce Adevărul pravoslavnic este obiectiv, de îndată ce există un precis cadru indicatoriu pentru orice nouă situație bisericească cadru format din dogme, canoane și Predanie trebuie să admitem că mai degrabă e deținător al adevărului un laic care respectă acest cadru decât un episcop sau o adunare de arhierei care nu îl respectă". 27 Sandu Tudor, Sfântul Munte al Athosului ne socotește

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
tuturor ereziilor (în traducerea lui Teodor M. Popescu, Enciclica patriarhilor ortodocși de la 1848. Studiu introductiv, text și traducere, în "Biserica Ortodoxă Română", an LIII, nr. 11-12/1935, pp. 545-688) care, vorbind despre infailibilitatea în materie de învățătură, zice: Iar nestricarea dogmei și curăția rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler și popor bisericesc, strâns unit în dragoste reciprocă și care este, cu alt nume, însuși Trupul Domnului Hristos, Biserica credincioșilor". Unde se deschid ghilimelele

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
cărui îndepărtare se roagă Sfântul Efrem Sirul rănește, parcă tot mai adânc, pe întâi-stătătorii Bisericii românești. Puși să vegheze la păstrarea Învățăturii, ei caută, cu întorsuri de gând și de cuvânt, să strămute Scripturile, să mute ființa adevărului. Paznici ai dogmei și ai rânduielii, ei schimbă minciuna în adevăr; încearcă predaniile cu boldul înnoirilor fără de cale. În numele Bisericii, dar peste dogmele și rânduielile Ei, teologia oficială încearcă să înjghebeze o pseudo-ecumenicitate creștină pe tărâmul practic". 2 George Racoveanu, Sobor a toată lumea

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
păstrarea Învățăturii, ei caută, cu întorsuri de gând și de cuvânt, să strămute Scripturile, să mute ființa adevărului. Paznici ai dogmei și ai rânduielii, ei schimbă minciuna în adevăr; încearcă predaniile cu boldul înnoirilor fără de cale. În numele Bisericii, dar peste dogmele și rânduielile Ei, teologia oficială încearcă să înjghebeze o pseudo-ecumenicitate creștină pe tărâmul practic". 2 George Racoveanu, Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate, în "Predania", anul I, nr. 3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
și simțurile, care la psihologi depășește cele cinci simțuri spre exemplu: simțul vital, simțul cinetic, bunul simț, care la Descartes este sinonim cu rațiunea, simțul intim, simțul echilibrului și altele (Goblot)". 7 Cf. Petre Țuțea, Omul. Tratat de antropologie creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis, adică între cunoașterea rațională și credință. Desigur, are precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis, adică între cunoașterea rațională și credință. Desigur, are precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar

Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]