6,346 matches
-
o sală luminată de surse pe care nu le vedeam, în interiorul căreia lumina și întunericul se îmbinau în niște colțuri ce erau ascunse privirii. Era construită în aceeași formă ca și celelalte încăperi în care am fost până acum, de dom. Pe pereții acestuia se aflau șapte portrete ale unor oameni pe care nu i-am recunoscut. În stânga și în dreapta se aflau canapele ușor prăfuite și fotolii ce păreau foarte confortabile. Deasupra lor, înghesuite printre tablouri se aflau hărți. Unele vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui cerc. Tuneluri porneau aproape în toate direcțiile. Toate erau luminate de aceleași becuri pentru câțiva metri, apoi se cufundau din nou în întuneric. Lângă intrarea fiecărui tunel se aflau plăcuțe din metal, prăfuite, și întrerupătoare. Încăperea avea acoperișul unui dom, era imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de om. Ne puteam da seama de faptul că era artificială din cauză că era în întregime acoperită cu blocuri de piatră finisate și cu plăci de beton. Tunelurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste noi. Încăperea în care ne aflam avea un stil clasic, spartan, dar totuși futurist și trainic. Era incredibil... Eram aproape optzeci de oameni în acea imensă încăpere, și alții erau pe drum. Eram răsfirați și răspândiți pe toată suprafața domului, fiecare fiind preocupat și atras de alt lucru, și păream totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totuși ca niște furnici într-o cameră. Incinta nu era chiar așa de mare, dar asta era impresia. Hei, băieți, nu vi se pare ciudat că becurile mai merg și că toate instalațiile sunt în perfectă stare de funcționare? Acustica domului era și ea surprinzătoare. Colegul meu a vorbit normal, fără să ridice vocea, dar spusele lui le-au auzit toți. Tunelurile astea au fost construite înainte de epoca scurtă a imperiului, spusei eu. Au fost construite la cererea lui Felix Amadeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu cei Patru Piloni. Gâfâiam deja! Vedeam în apropiere o ramă care semăna cu cea a unei uși. Era distorsionată și lucrată în grabă. Trecut de ea, mi-am încetinit pasul. Ne găseam într-o cavernă imensă, în formă de dom, cu pereții cenușii de piatră prelucrați într-o anumită măsură. Peste tot se găseau cutii și saci plini aruncați fără noimă. Astea trebuiau să fie proviziile duse pe Perir! Podeaua pe care stăteau ele zvârlite era făcută din marmură maronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat bine făcut, puțin încărunțit, dar cu ochii albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo! Urcați rapid! zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se pare, în orice direcție pe sub oraș. În dreapta lor, se găsea tubul de alimentare, dar ei erau atenți în stânga, unde trebuiau să găsească un tunel care se despărțea de cel pe care mergeau ei acum. Trebuiau să ajungă înapoi în domul principal prin care intraseră în colegiu. Nu aveau interes să meargă tot înainte pentru că nu doreau să ajungă în depozitul de alimente al colegiului, din mijlocul orașului. Din dom, trebuiau să ia un alt tunel spre dreapta care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cel pe care mergeau ei acum. Trebuiau să ajungă înapoi în domul principal prin care intraseră în colegiu. Nu aveau interes să meargă tot înainte pentru că nu doreau să ajungă în depozitul de alimente al colegiului, din mijlocul orașului. Din dom, trebuiau să ia un alt tunel spre dreapta care să-i ducă sub o canalizare, iar de acolo, în zonele locuite ale orașului. Sperau că vor ieși în preajma Gării Minore. Abia acum intrau în întuneric. Pășeau și mai atent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o ia prin coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam nevoit să mă agăț de doi saci de provizii, să-i arunc în vagon și apoi să urc și eu. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de marmur negru se uită crunt și drept. Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cânt frumos și dulce - adormitor sunând. Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare ca furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ea tot crește, Se pare ca furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pământul se sbate cu necaz - Că orice-i viu în lume acum încremenește. Se sgudue tot domul de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger-, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... Din inimă-i pământul la morți să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire răzbind prin pânza fină Răsfrâng o dureroasă lumină din lumină; Zidirea cea pustie de jale pare plină Și chipul morții pare că-n orice colț îl vezi. De când căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lungul drum de întoarcere care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone pe strada Borgo și intră în piața din fața Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pacienți și toți erau la curent cu povestea asta. Toți o plăceau pe Luz. În timp ce se-ntorcea pe hol se gândea la Luz, care era În patul lui. Înainte ca el să se-ntoarcă pe front s-au dus la Dom și s-au rugat. Locul era Întunecat și tăcut și mai erau și alți oameni care se rugau. Ar fi vrut să se căsătorească, dar n-aveau timp să facă invitațiile și nici n-aveau certificatele de naștere. Se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dreptul Încântător. — În după-amiaza asta, le spuse Walter, vom merge Într-un sat În care se ține un târg pentru sărbătorirea a o sută de ani de când a fost construită una dintre stupele din sat, acele altare În formă de dom pe care le-ați văzut deja. O să fie o piață mare de produse alimentare, multe jocuri și concursuri, jocuri de noroc, deși, vă avertizez, nimeni nu câștigă niciodată. Iar copiii școlii din sat vor ține o serbare. Fiecare clasă repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Închis la culoare și argintiu la tâmple. Fața lui le era bizar de familiară. —Harry! zbieră Marlena. Splendoarea dureroasă, spunea Harry pe un ton visător. Privea În depărtare, unde i se Înfățișa o panoramă de mai mult de două mii de domuri și turle. Vederea acestei splendori stoice - și se Întoarse cu fața spre cameră - Îmi amintește de curajoșii mei prieteni. După ce vor fi găsiți, și știu că asta va fi curând, Îi voi aduce aici, În gloriosul Bagan, să ne bucurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vorbit. Cred că asta este una dintre cauzele pentru care simt repulsie față de religie.“ „Tot ce vreau e să-și asume responsabilitatea. Apoi, dacă vor să fie reabilitați, n-au decât“ Yoshiaki Mitsuru (54 de ani) L-am vizitat pe domul Yoshiaki pe data de 15 iunie 1996, chiar în ziua când se comemora sfârșitul războiului. Era o după-amiază incredibil de toridă, la Tokio se întregistrau 380C. Washinomiya, prefectura Saitama, este la o distanță apreciabilă față de capitală (sincer să fiu, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o privire prin împrejurimi. Când colo, ce să vezi! Nu era nici măcar o cofetărie. Tot căutând un loc unde să mă așez, m-am învârtit prin jurul stației, sub soarele arzător. Treptat, gândul a început să-mi zbare aiurea. După spusele domului Yoshiaki, orașul a devenit ceva mai animat față de altădată. Oricum, aerul era curat. Și razele revigorante. Norii erau conturați perfect. Îmi era dor de un peisaj ca acesta și aveam impresia că-l mai văzusem undeva. Mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o familie caldă și prietenoasă. Pe lângă tenis îi mai place să schieze și să se joace pe calculator. În afară de întâmplarea nefericită cu sarinul de la metrou, a dus o viață de familie liniștită. Dacă veți citi, veți înțelege că, după atac, domul Yoshiakia fost grav bolnav și că în prezent încă suferă din cauza sarinului. Dar încearcă din răsputeri să vadă, pe cât posibil, partea bună a lucrurilor. Am discutat cam două ore și și-a păstrat tot timpul aerul optimist. „Ne-am căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
propria minte. - Sau poate că planul n-a fost bun chiar de la început. Și asta e posibil (râde). Trebuie s-o iei ca atare. Afacerile din Japonia sunt, mai mult sau mai puțin, cam la fel. - Nimeni nu construiește un dom pentru a-l demola imediat după. Probabil că nu ar merge până acolo. - Nu s-a plâns nimeni de metodele acestea inutile? Unii da, alții nu, erau tot felul de oameni. Pentru o perioadă am lucrat în Grupul Științelor, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu, am simțit că parcă mă umflu așa, deodată, depărtându-mi ușor mâinile pe lângă corp, ca să arăt așa mai plin de mine de vreme ce, iacătă, cineva își dăduse seama că nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]