KorAP: Find »[drukola/base=dozare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...264 >

6,600 matches

Corola-website/Law/227715_a_229044

Confirmarea cazului: La pacienții cu ARR pozitiv este necesară efectuarea a 1 din cele 4 teste dinamice de confirmare/excludere 3. Stabilirea subtipului prin: ● efectuare CT (pentru stabilirea subtipului și excluderea formațiunilor tumorale mari care pot reprezenta carcinoame adrenocorticale) ● AVS: dozare venoasă adrenală bilaterală la pacienții cu indicație în vederea diferențierii între boala adrenală uni și bilaterală și stabilirea conduitei terapeutice (efectuarea adrenalectomiei laparoscopice sau tratament medicamentos) ● se sugerează efectuarea de teste genetice în vederea depistării aldosteronismului glucocorticoid remediabil la pacienții cu AP

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
e mai puțin specifică). ARR nu este lipsit de rezultate fals positive sau fals negative. El trebuie privit doar ca un test de screening și trebuie repetat dacă rezultatele inițiale sunt neconcludente sau dificil de interpretat din cauza condițiilor inadecvate de dozare (ex. menținerea unor medicamente listate în tab.2). TABEL 2. Medicamente care au efect minim asupra nivelului plasmatic de aldosteron și pot fi folosite pentru a controla HT în timpul diagnosticului și testelor de confirmare pentru AP Medicament Clasa Doza curentă

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
dacă pe CT se identifică nodul hipodens 1 cm și cu vârsta 40 de ani (datorită frecvenței mai mari a adenoamelor nefuncționale) - dacă pe CT aspectul descris este de mase micronodulare bilaterale dar cu posibilitatea APA crescută (un nodul dominant) Dozarea venoasă adrenală nereusită: Când ambele vene adrenale nu sunt corect cateterizate, medicul poate (1) să repete AVS ; (2) să trateze pacientul cu un antagonist MR ; (3) să ia în considerare chirurgia bazată pe rezultatele altor investigații (de ex: CT adrenal

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
Programului Național de Osteoporoză) - Radiografii schelet - EKG - Ecografie renală - DEXA - Localizare: ● ecografie paratiroide ● CT cervicomediastinal ● Scintigrafie cu Tc sestamibi (pentru standard maxim) 2. Diagnostic etiologic Localizarea preoperatorie a țesutului paratiroidian anormal Dacă diagnosticul HPP este cel mai adesea facil (când dozările calcemiei și ale PTH sunt disponibile și reproductibile), localizarea preoperatorie este adesea dificilă, mai ales în hiperplazie, limitată de sensibilitatea relativ redusă a mijloacelor imagistice. Până la introducerea scanării cu sestamibi se considera ca cea mai sensibilă explorarea intraoperatorie facută de

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
frecventă, aceștia putându-se prezenta cu fibrilație atrială și agravarea afectării cardiace preexistente. Diagnostic paraclinic Este esențial ca orice suspiciune clinică de tireotoxicoză să fie confirmată sau infirmată de teste biochimice, înainte de instituirea tratamentului. Cel mai important test biochimic este dozarea TSH-ului. Primul pas în diagnosticul hipertiroidismului este dozarea TSH folosind un test cu sensibilitate ● În cazul pacienților cu suspiciune de hipertiroidism, decelarea unei valori subnormale a TSH impune dozarea FT4 (recomandare B) În cazul pacienților cu valoare subnormală a

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
agravarea afectării cardiace preexistente. Diagnostic paraclinic Este esențial ca orice suspiciune clinică de tireotoxicoză să fie confirmată sau infirmată de teste biochimice, înainte de instituirea tratamentului. Cel mai important test biochimic este dozarea TSH-ului. Primul pas în diagnosticul hipertiroidismului este dozarea TSH folosind un test cu sensibilitate ● În cazul pacienților cu suspiciune de hipertiroidism, decelarea unei valori subnormale a TSH impune dozarea FT4 (recomandare B) În cazul pacienților cu valoare subnormală a TSH și valoare normală a FT4 este necesară dozarea

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
biochimice, înainte de instituirea tratamentului. Cel mai important test biochimic este dozarea TSH-ului. Primul pas în diagnosticul hipertiroidismului este dozarea TSH folosind un test cu sensibilitate ● În cazul pacienților cu suspiciune de hipertiroidism, decelarea unei valori subnormale a TSH impune dozarea FT4 (recomandare B) În cazul pacienților cu valoare subnormală a TSH și valoare normală a FT4 este necesară dozarea T3 pentru a identifica situațiile de tireotoxicoza -T3 (recomandare B) Coexistența hipertiroidismului cu o afecțiune extratiroidiană poate avea ca rezultat un

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
dozarea TSH folosind un test cu sensibilitate ● În cazul pacienților cu suspiciune de hipertiroidism, decelarea unei valori subnormale a TSH impune dozarea FT4 (recomandare B) În cazul pacienților cu valoare subnormală a TSH și valoare normală a FT4 este necesară dozarea T3 pentru a identifica situațiile de tireotoxicoza -T3 (recomandare B) Coexistența hipertiroidismului cu o afecțiune extratiroidiană poate avea ca rezultat un FT3 "aparent normal" (recomandare B) Este importantă identificarea cazurilor de tiroidită deoarece tratamentul standard cu antitiroidiene/ radioiod este ineficient

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
B) Coexistența hipertiroidismului cu o afecțiune extratiroidiană poate avea ca rezultat un FT3 "aparent normal" (recomandare B) Este importantă identificarea cazurilor de tiroidită deoarece tratamentul standard cu antitiroidiene/ radioiod este ineficient și contraindicat în această formă de hipertiroidism (recomandare B) ● Dozarea anticorpilor anti receptor de TSH și a anticorpilor anti tiroidperoxidază nu este necesară de rutină pentru a determina cauza hipertiroidismului dacă aceasta este indicată de anumite semne clinice dar poate fi utilă în anumite cazuri (recomandare B), în special dacă

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
terapeutică (recomandare B) Pacienții cu hipertiroidism confirmat trebuie evaluați în unități de specialitate pentru stabilirea diagnosticului și planului terapeutic optim (recomandare B) O atenție deosebită trebuie acordată diagnosticului de hipertiroidism în cazul pacienților aflați în tratament cu amiodarona, fiind necesară dozarea TSH, FT4 și FT3 (recomandare B) Tratament Pacienții care au un diagnostic confirmat biochimic de hipertiroidism (TSH standardul de referință) trebuie, în general, să înceapă tratamentul cu antitiroidiene (carbimazol, metimazol); acesta nu este esențial pentru pacienții cu afectare ușoară dacă

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
contraindicate. ● Gradul creșterii nivelurilor serice ale FT4 și FT3 furnizeaza indicii despre severitatea hipertiroidismului și trebuie interpretate în corelație cu semnele și simptomele clinice pentru stabilirea terapiei de primă intenție (recomandare B) Urmărirea răspunsului la tratament a) Terapia cu thionamide. Dozarea regulată a FT4 și TSH este esențială pentru ajustarea dozelor astfel încât să se obțină controlul bolii și evitarea hipotiroidismului iatrogen. Nu este suficientă doar dozarea TSH deoarece TSH-ul poate rămâne supresat timp de săptămâni-luni astfel încât doza de antitiroidiene trebuie

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
stabilirea terapiei de primă intenție (recomandare B) Urmărirea răspunsului la tratament a) Terapia cu thionamide. Dozarea regulată a FT4 și TSH este esențială pentru ajustarea dozelor astfel încât să se obțină controlul bolii și evitarea hipotiroidismului iatrogen. Nu este suficientă doar dozarea TSH deoarece TSH-ul poate rămâne supresat timp de săptămâni-luni astfel încât doza de antitiroidiene trebuie titrată în funcție de FT4 (sau FT3 în cazurile de T3-toxicoza). Testele de laborator trebuie repetate la interval de 4-6 săptămâni în primele luni de la inițierea tratamentului

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
primesc inițial doar thionamide în primele 4-6 săptămâni (ex. carbimazol 40 mg/zi). Tiroxina (ex. 100 ug/zi) este adaugată când nivelul FT4 s-a normalizat, în timp ce se continuă tratamentul cu aceeași doză de antitiroidiene. După 4-6 săptămâni este necesară dozarea TSH și FT4 și ajustarea dozei de tiroxina. FT4 și TSH vor fi dozate după alte 4-6 săptămâni; dacă FT4 este în intervalul de referință și TSH nu este crescut, se mențin aceleași doze iar testarea ulterioară se va face

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
radioiod se face după următoarele criterii: Gușa multinodulară cu zone autonome mici, nodul autonom tiroidian, boala Graves cu gușa mică / medie, complianță scazută la antitiroidiene de sinteză, contraindicații chirurgicale majore (patologie cardiacă severă, vârstnici) sau preferința pacientului pentru această metodă. ● Dozarea serică a FT4 și TSH trebuie efectuată tuturor pacienților care au primit radioiod. În majoritatea cazurilor valoarea FT4 este markerul de ales pentru ghidarea terapiei (recomandare B). ● Testele funcționale tiroidiene trebuie repetate la fiecare 4-6 săptămâni pentru cel puțin 6

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
Toți pacienții care au primit radioiodoterapie pentru hipertiroidism sau tratament chirurgical (tiroidectomie subtotală) necesită urmărire pentru tot restul vieții, pentru a identifica apariția hipotiroidismului. Aceasta se realizează cel mai eficient testând funcția tiroidiană (TSH și FT4) la fiecare 12 luni. Dozarea TSH-ului seric este metoda cea mai sensibilă și specifică pentru a indica hipotiroidismul. Urmărirea poate de asemenea indica recurența hipertiroidismului; aceasta este rară în cazul pacienților care au primit radioiod, dar relativ frecventă în cazul pacienților cu tiroidectomie subtotală

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
mult de 0.3- 0.5, o viteză de creștere în primul an ameliorată cu cel puțin 3 cm/an sau un SDS al vitezei de creștere de peste 1. Monitorizarea biochimica. Singura măsurătoare recomandată pentru monitorizarea eficienței și siguranței este dozarea IGF-I. Evaluarea răspunsului pozitiv la tratament. La majoritatea copiilor cu SJI ameliorarea SDS pentru înălțime reprezintă un bun indicator al răspunsului pozitiv pe termen scurt. Rezultatele tratamentului cu GH la copiii cu SJI. Creșterea medie a înălțimii finale datorată

ORDIN nr. 1.324 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/227715_a_229044]
Corola-website/Law/229223_a_230552

necesară și poate fi înlocuită cu doze de substituție. Levotiroxina (LT4) este medicamentul de elecție; nu se recomandă triiodotironina în tratamentul de lungă durată al cancerului tiroidian. Doza inițială de LT4 administrată trebuie să supreseze TSH ≤ 0,1 mUI/l. Dozarea TSH se face la cel mult 3 luni după inițierea tratamentului supresiv și se ajustează cu 25 æg/zi până la atingerea dozei supresive menționate, cu monitorizarea TSH seric la interval de 3 luni. Ulterior, controlul se face la 6-12 luni

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN DIFERENŢIAT DERIVAT DIN EPITELIUL FOLICULAR" - Anexa 5. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229223_a_230552]
fizică se face prin palparea sistematică a lanțurilor ganglionare. Identificarea ecografică a unui ganglion cu diametrul ≥ 5 mm sugerează puncția FNAB și detectarea tiroglobulinei în fluidul aspirat. 3. Tiroglobulina serică Este un marker specific pentru prezența țesutului tiroidian. Metoda de dozare optimă este IRMA (limita de sensibilitate La subiecții în remisiune totală (după tiroidectomie și radioiodoterapie) nivelul Tg trebuie să fie nedetectabil. Reapariția Tg dozabile este semn de recidivă. Tg serică rămâne detectabilă câteva luni după tiroidectomie sau radioiodoterapie. De aceea

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN DIFERENŢIAT DERIVAT DIN EPITELIUL FOLICULAR" - Anexa 5. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229223_a_230552]
Corola-website/Law/229219_a_230548

vitamina D serică scăzută - boala celiacă: anticorpi antigliadină, antitransglutaminază pozitivi - mielom multiplu: electroforeza proteinelor serice, proteina Bence-Jones în urină - metastaze osoase: scintigrafie osoasă 4) Investigații speciale ale metabolismului osos (pentru Instituțiile coordonatoare ale Programului Național de Osteoporoză și clinicile universitare): - dozarea 25-hidroxivitaminei D (Concentrațiile optime pentru pacienții români vor fi stabilite de Instituția coordonatoare a Programului Național de Osteoporoză) - markeri biochimici ai metabolismului osos: C sau N-telopeptid, osteocalcină, fosfataza alcalină osoasă - utili pentru aprecierea responsivității la tratamentul farmacologic. 5) Evaluarea riscului

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI DE POSTMENOPAUZĂ" - Anexa 1. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229219_a_230548]
Corola-website/Law/229221_a_230550

privind corecția autonomiei funcționale tiroidiene și a volumului gușii. Rezultatele terapeutice sunt evidente după o perioadă de 6 luni. Monitorizarea terapiei Controale la 6-12 luni cu urmărire: ● clinică (palpare, circumferința gâtului, puls, greutate); ● ecografie tiroidiană (volumetrie); ● a funcției tiroidiene prin dozări hormonale (TSH, FT4, eventual FT3). Monoterapia cu L-T4 sau terapia combinată au ca scop asigurarea unei concentrații serice de TSH la limita inferioară a normalului (0,3-0,8 mU/l). Prognostic ● Rezultatele terapiei cu iod la copii și adulți tineri

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID DIAGNOSTIC, TERAPEUTIC ŞI DE MONITORIZARE AL AFECŢIUNILOR PRODUSE PRIN DEFICIT IODAT (IDD)" - Anexa 3. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229221_a_230550]
Corola-website/Law/229228_a_230557

afecțiuni discordante cu vârsta (osteoporoză, hipertensiune arterială) ● copiii supraponderali cu hipotrofie staturală ● pacienții cu masă suprarenaliană de tip incidentalom ● pacienți cu simptome și semne clinice multiple și progresive ca evolutivitate care ar putea fi sugestive pentru excesul de glucocorticoizi B. Dozări hormonale în ser sau/și urină: precizează diagnosticul pozitiv. 1. cortizol liber urinar (cel puțin două recoltări diferite), bazat pe anticorpi specifici sau prin HPLC. Se realizează din urină/24 ore conservată la rece (dar fără congelare). 2. 17-hidroxicorticosteroizi urinari

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN BOALA CUSHING" - Anexa 10. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229228_a_230557]
prin HPLC. Se realizează din urină/24 ore conservată la rece (dar fără congelare). 2. 17-hidroxicorticosteroizi urinari, prin metoda Porter Silber - indică metaboliții cortizolului, dar și ai unor mineralocorticoizi. 3. testul de supresie overnight cu 1 mg de dexametazonă, cu dozare de cortizol seric. 4. testul de supresie cu 2 mg de dexametazonă/zi, 48 ore (în anumite situații), cu dozare cortizol seric și/sau cortizol liber urinar sau 17 hidroxicorticoizi urinari 5. cortizolul seric nocturn (la miezul nopții), cu cateter

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN BOALA CUSHING" - Anexa 10. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229228_a_230557]
Silber - indică metaboliții cortizolului, dar și ai unor mineralocorticoizi. 3. testul de supresie overnight cu 1 mg de dexametazonă, cu dozare de cortizol seric. 4. testul de supresie cu 2 mg de dexametazonă/zi, 48 ore (în anumite situații), cu dozare cortizol seric și/sau cortizol liber urinar sau 17 hidroxicorticoizi urinari 5. cortizolul seric nocturn (la miezul nopții), cu cateter intravenos pus seara și pacient spitalizat minimum 48 ore 6. cortizol salivar la miezul nopții (cel puțin două recoltări diferite

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN BOALA CUSHING" - Anexa 10. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229228_a_230557]
și ajung la un tablou florid, situație în care complicațiile majore sunt frecvente. Diagnosticul pozitiv al sindromului Cushing se bazează pe evidențierea secreției excesive și autonome de cortizol (probe hormonale efectuate în testele menționate). Testarea inițială presupune efectuarea uneia din dozările hormonale nr. 1 - 5 (de la Criterii de diagnostic). Cortizolul liber urinar în urina de 24 ore, în cel puțin 2 recoltări diferite (sau 17-hidroxicorticosteroizii). Testul de supresie overnight cu 1 mg de dexametazonă presupune administrarea dexametazonei 1 mg în intervalul

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN BOALA CUSHING" - Anexa 10. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229228_a_230557]
5 (de la Criterii de diagnostic). Cortizolul liber urinar în urina de 24 ore, în cel puțin 2 recoltări diferite (sau 17-hidroxicorticosteroizii). Testul de supresie overnight cu 1 mg de dexametazonă presupune administrarea dexametazonei 1 mg în intervalul orar 23-24, cu dozarea cortizolului seric a doua dimineață, între orele 8 și 9. O valoare a cortizolului seric mai mare de 5 æg/dl (140 nmol/l) caracterizează sindromul Cushing. Testul de supresie cu 2mg de dexametazonă /zi (0,5 mg la fiecare

GHID din 18 octombrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea endocrinologie*) - "GHID PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN BOALA CUSHING" - Anexa 10. In: EUR-Lex (2010) [Corola-website/Law/229228_a_230557]