3,549 matches
-
zidurile mănăstirii, așteptând să le vină scări, după cum este scris în letopisețul lui Ion Neculce și în cronica tradusă de Alexandru Amiras, se poate deduce că zidul de vest nu se prăbușise încă. În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Aici au lucrat călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși. Tiparnița a funcționat aici o scurtă
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
după cum atestă o placă memorială amplasată pe clădirea Egumeniei. Lucrări importante de restaurare s-au efectuat în perioada 1964-1971, în urma cărora turnul clopotniță și-a recăpătat forma sa originară, cuhnea, zidurile incintei și bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal un merit deosebit l-a avut arhimandritul Mitrofan Băltuță (1927-1995), stareț timp de 25 ani al mănăstirii (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995). În perioada stăreției sale, s-au
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
s-au păstrat cel mai bine, remarcând aici "Arborele lui Iesei", "Judecata de apoi", "Scara lui Climax" și sfintele pictate în medalion. În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
lui Iesei", "Judecata de apoi", "Scara lui Climax" și sfintele pictate în medalion. În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra. Ei sunt pictați în costume de ceremonial, brodate cu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
au aureolele decorate în relief cu ornamente care diferă de la unul la altul. În pronaos se află două nișe, unde au fost înmormântate câte două persoane. În partea sudică a pronaosului se află nișa unde au fost înmormântați domnitorul Gheorghe Duca și fiica sa, Maria. Doamna Maria, fiica ctitorului, a fost îngropată acolo în anul 1672, pe lespedea sa funerară, mică și frumos sculptată, aflându-se următoarea inscripție în limba greacă: "„Aici se odihnește Doamna Maria, fiica lui Io Duca Voievod
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Gheorghe Duca și fiica sa, Maria. Doamna Maria, fiica ctitorului, a fost îngropată acolo în anul 1672, pe lespedea sa funerară, mică și frumos sculptată, aflându-se următoarea inscripție în limba greacă: "„Aici se odihnește Doamna Maria, fiica lui Io Duca Voievod, anul lui Hristos 1672 septembrie 13”". În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca Vodă cel Bătrân). Acesta a murit la 24 martie 1685 în orașul Liov (astăzi în Ucraina), unde fusese dus de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
sa funerară, mică și frumos sculptată, aflându-se următoarea inscripție în limba greacă: "„Aici se odihnește Doamna Maria, fiica lui Io Duca Voievod, anul lui Hristos 1672 septembrie 13”". În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca Vodă cel Bătrân). Acesta a murit la 24 martie 1685 în orașul Liov (astăzi în Ucraina), unde fusese dus de poloni. În anul 1693, fiul său, Constantin Duca, voievod al Moldovei (1693-1695, 1700-1703), i-a adus osemintele în țară
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
funerară, mică și frumos sculptată, aflându-se următoarea inscripție în limba greacă: "„Aici se odihnește Doamna Maria, fiica lui Io Duca Voievod, anul lui Hristos 1672 septembrie 13”". În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca Vodă cel Bătrân). Acesta a murit la 24 martie 1685 în orașul Liov (astăzi în Ucraina), unde fusese dus de poloni. În anul 1693, fiul său, Constantin Duca, voievod al Moldovei (1693-1695, 1700-1703), i-a adus osemintele în țară și
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca Vodă cel Bătrân). Acesta a murit la 24 martie 1685 în orașul Liov (astăzi în Ucraina), unde fusese dus de poloni. În anul 1693, fiul său, Constantin Duca, voievod al Moldovei (1693-1695, 1700-1703), i-a adus osemintele în țară și i le-a îngropat în nișa din peretele sudic al bisericii Mănăstirii Cetățuia. Peste mormânt nu a fost pusă însă o piatră funerară. Mult timp s-a exprimat
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
au fost înmormântați fratele domnitorului, Saul și fiul său, Ioniță. Inscripția de pe lespedea funerară nu a putut fi descifrată în totalitate, pe ea fiind scris în limba greacă următorul text: "„Aici se odihnește robul lui Dumnezeu ... frate al lui Io Duca Voievod ... a fiului său Ioniță cu Maria”". Biserica a fost înzestrată cu odoare de preț și veșminte scumpe, după cum relatează cronicarul Nicolae Costin. Multe dintre acestea s-au pierdut din cauza neglijenței egumenilor greci. S-a mai păstrat un Orar din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
neglijenței egumenilor greci. S-a mai păstrat un Orar din catifea roșie, decorat de Doamna Anastasia cu broderii lucrate cu fir de aur și argint, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest aurar l-a făcut Io Duca Voievod și doamna sa Anastasia și l-au dat sfintei mănăstiri Cetățuia în anul 7178 (=1670)”". De asemenea, în Sala Gotică, se mai expusă o Evanghelie în limba greacă, ferecată în argint, tipărită la Veneția în 1737, care a fost
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
să strămute cartea din Mănăstirea Cetățuia. În curtea bisericii, lângă turnul clopotniță, se află două clopote vechi așezate pe postamente de lemn. Pe unul este scrisă o inscripție în limba greacă în care se spune că a fost donat de Duca Vodă în anul 1669: "„Acest clopot s-a dăruit la venerata și sfânta mănăstire Cetățuia, a sfinților, vestiților, pretutindeni lăudaților și în frunte mergători Apostoli Petru și Pavel, de către preacucernicul și preastrălucitul Domn a toată Moldova și ctitor, domn domn
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
în anul 1669: "„Acest clopot s-a dăruit la venerata și sfânta mănăstire Cetățuia, a sfinților, vestiților, pretutindeni lăudaților și în frunte mergători Apostoli Petru și Pavel, de către preacucernicul și preastrălucitul Domn a toată Moldova și ctitor, domn domn Io Duca Voievod, spre veșnică pomenire. În anul 1669”". Cu privire la acest clopot, N.A. Bogdan relatează o legendă potrivit căreia acest clopot a denumit "Buciumul lui Duca-Vodă" deoarece avea un sunet deosebit de puternic. El se afla la un cioban bogat din Munții Dornei
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
stema Moldovei (un cap de bour, purtând o coroană pe coarne, și între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce) și în jurul ei o pisanie în limba slavonă cu următorul text: "„Herbul prealuminatului domn Io Duca Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, anul 7178 (=1670) luna iunie 10”". Această placă din piatră a fost distrusă "„premeditat și fără temei”" în 1948, ea fiind reconstituită apoi după reproducerile fotografice și amplasată la locul inițial
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
o placă de marmură cu următoarea inscripție: Pe latura de nord-est a incintei, la mică distanță de curtină ca să nu întrerupă drumul de strajă, se află o clădire fortificată cu un etaj, care a servit drept casă domnească pentru Gheorghe Duca. Palatul este construit din piatră, cu bolți de cărămidă și are ferestre și uși cu chenare de piatră profilată. Rolul său era pur defensiv, fără nicio preocupare pentru lux sau cel puțin de confort, pentru a servi ca loc de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
restaurată”". Pe lângă aceste construcții, în incinta mănăstirii, lângă turnul clopotniță, se mai află un postament de piatră cu un clopot vechi pe care se află o inscripție în limbile greacă și latină în care se arată că clopotul donat de Duca Vodă în anul 1669 a fost sfărâmat, fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816. Inscripțiile de pe acest clopot au fost reproduse mai sus. De asemenea, în apropiere de zidul vestic al mănăstirii, se află mormântul arhimandritului Mitrofan Băltuță
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine greco-italiană, și Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grijă de creșterea și educarea viitorului poet. După ce a învățat carte în casă cu învățatul dascăl grec Neofit Duca, a fost elev la Colegiul Sfântul Sava, având ca profesor pe I.H. Rădulescu; de altfel, acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale, cum făcuse și cu Gr. Alexandrescu. În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
în bătăliile cu suedezii. În Polonia a făcut cunoștință cu Langlois Franзois (gravor francez), care l-a găzduit pe Cantemir la Paris în perioada 1643 - ianuarie 16478. S-a căsătorit cu Ana (Anița) Bantăș, nepoata după mamă a Doamnei Anastasia Duca, soția lui Duca-vodă în anul 1668 (după Sever Zotta) sau în 1670 (după P. P .Panaitescu, op.cit). A avut ca urmași trei descendenți : Antioh Cantemir, Dimitrie Cantemir și Safta. A ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
cu mama ei vitregă. Diana s-a născut în familia Spencer. Din partea mamei, Diana avea strămoși de origine engleză, irlandeză, scoțiană, americană și armeană. Una dintre străbunicile ei din partea mamei era moștenitoarea Frances Work din New York. Ea era și descendenta Ducilor de Devonshire. Din partea tatălui său, era descendentă a Regelui Carol al II-lea al Angliei, prin patru fii ilegitimi: Ea a fost și descendanta Regelui Iacob al II-lea al Angliei, printr-o fiică ilegitimă, Henrietta FitzJames. Descendența este după cum
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
a Boemiei în Catedrala Sf. Vitus, într-o atmosferă de sărbătoare. În 1744, succesele militare ale Austriei îl exasperează pe Frederic al II-le al Prusiei. La începutul lunii ianuarie 1744, împăratul Carol Albert moare la reședința de vară a ducilor de Bavaria. Singurul fiu al acestuia, Maximilian, se grăbește să trateze cu Maria Tereza. În schimbul Bavariei, el se angajează să voteze pentru alegerea soțului ei ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Francisc Ștefan este ales împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
II. Deși fusese inițial operat de un chirurg parizian, Suveranul se stinge din viață în 1927 la 63 de ani. A fost înmormântat tot la Curtea de Argeș în necropola regală. În urma sa a rămas o preafrumoasă soție (de care I. G. Duca în Amintiri Politice spunea: "e o ființă de care trebuie să te sfiești, fiind strălucitoare la fizic ca și la moral, încât îți ia văzul, nimeni nu o poate întrece. De o frumusețe încântătoare, nu cred să fi fost în
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
În 899, Arnulf a murit bolnav, fiind succedat de Ludovic al IV-lea , ultimul carolingian de pe tronul Franciei răsăritene. Fiind minor, starea de nesiguranță în regat s-a accentuat, iar lipsa unui rege puternic capabil să reprime tendințele autonomiste ale ducilor locali a avut efecte negative. În locul lui Ludovic, de problemele statului se ocupau regență formată din Leopold, markgraful Bavariei și episcopul Adalberon de Augsburg și consilieri din timpul domniei lui Arnulf. Bavaria nu a mai reprezentat domeniul de baza al
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Franciei occidentale, Ludovic IV. Otto a dus o politică de forță , alternând-o cu politică alianțelor matrimoniale și optând să intervină în disputele dinastice dintre Carolingieni și Robertini de la apus de Rin. Nu a reușit să-i aducă definitiv pe duci sub ascultare, continuând să se revolte. Otto a dus campanii în Italia. S-a preocupat de întărirea granițelor stăpânirii sale și de extinderea acestora, prin crearea unor mărci în teritoriile slave din răsărit și prin extinderea creștinismului printre triburile păgâne
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de papalitate și în urmă instituirii teocrației papale. Situația era marcată și de tulburările din Germania, provocate de disputele succesorale, de autoritatea regală șubredă, conflictele dintre principii teritoriali, laici și ecleziastici în dispută lor pentru coroana regală a Salienilor, că ducii din Saxonia. Luptele izbucnite după moartă lui Henric al III-lea în 1054 au sfâșiat imperiul timp de un deceniu, până când Henric IV a devenit major în 1065. Henric V, ultimul rege din dinastia Saliana, a murit în 1125, iar
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
-se în potentați teritoriali. Unii dintre principi erau prelați, că cei trei arhiepiscopi renani de Trier, Mainz și Koln, care se numărau printre cei mai puternici membri ai ordinului ecleziastic și al grupului marilor principi imperiali. Alții erau laici, ca ducii de Braunschweig și Bavaria, contele palatin al Rinului, markgrafii de Brandenburg, Meissen și Baden sau landgrafii de Thuringia și Hessen. Cel mai prestigios era regele Boemiei, posesor al Styriei, Carinthiei , Carnioliei și Austriei. Orașele deveniseră și ele o forță colectivă
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]