3,571 matches
-
unor nobili din Hoghiz, unde a lucrat in tinerete. Mama sa a mai avut doi frați, Gheorghe Blaga și Bucur Blaga, după cărora si-a botezat și cei doi băieți mai mici, pe domnul Bucur și fratele Gheorghe. Gheorghe Blaga emigrase definitv in America, iar Bucur Blaga a murit de tanăr, lăsand in urma sa doua fete, verișoarele Ana Blaga căs. Blaga (1908-1992) și Maria Blaga căs. Barta(1914-2003). Gheorghe Blaga l-a sprijint mai apoi material pe domnul Bucur in
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
cercurile literare evreiești - mai ales ca membră a grupului de scriitori ebraici „Patah” - din orașul ei Kaunas, care devenise (provizoriu) capitala Lituaniei independente. În anul 1935, cu ajutorul unei căsătorii fictive cu poetul evreu lituanian Shimele Gans (Shimon Gan), ea a emigrat în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic și s-a stabilit la Tel Aviv unde s-a alăturat cercului literar „Yahdav” al poeților Natan Alterman și Avraham Shlonski, la încurajarea acestuia din urmă. În acelaș an a apăruse în
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
părinții și cu sora lui mai mică (azi Clara Hen, profesoară de botanică la Universitatea Ebraică din Ierusalim), a reușit să se refugieze în Italia vecină la 8 iunie 1938. De acolo au izbutit, după o lună și jumătate, să emigreze cu toții în Palestina, aflată atunci sub autoritate mandatară britanică. Familia s-a așezat la Tel Aviv, în schimb Yehoshua, care a emigrat pe baza unui certificat de studii, s-a înscris la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În primăvara anului 1942
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
refugieze în Italia vecină la 8 iunie 1938. De acolo au izbutit, după o lună și jumătate, să emigreze cu toții în Palestina, aflată atunci sub autoritate mandatară britanică. Familia s-a așezat la Tel Aviv, în schimb Yehoshua, care a emigrat pe baza unui certificat de studii, s-a înscris la Universitatea Ebraică din Ierusalim. În primăvara anului 1942 a absolvit cu titlul de master în limba și literatura arabă ca materie principală, iar ca materie secundară - în studii biblice și
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
includ romane, nuvele și biografia prietenului său Franklin Pierce. s-a născut la 4 iulie 1804 în Salem, Massachusetts; locul nașterii sale este ocrotit și deschis publicului. William Hathorne, stră-stră-stră-bunicul autorului, un puritan, a fost primul din familie care a emigrat din Anglia, locuind mai întâi în Dorchester, Massachusetts, înainte de a se muta în Salem. Acolo, el a devenit un membru important al Coloniei Massachusetts Bay și a ocupat multe poziții politice, inclusiv cea de magistrat și judecător, având o reputație
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
al Sfinxului din opera Oedip de George Enescu, la premiera românească a operei. A efectuat turnee în străinătate și a realizat înregistrări pentru Radiodifuziunea Română. Pentru meritele sale i s-a acordat titlul de Artist al poporului. În 1974 a emigrat în Germania, unde și-a continuat activitatea în cor și ca solistă la Saarbrücken, până în anul 1988.
Zenaida Pally () [Corola-website/Science/314461_a_315790]
-
(1902-1975) a fost un diplomat est-german. Născut la Berlin în 1902, a devenit membru în Partidul Comunist German (KPD) în 1919. În perioada interbelică a fost membru în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) iar în 1935 a emigrat în URSS. După o disensiune, a fost reabilitat în 1941 și făcut parte din Comitetul Național Germania Liberă, unul din instrumentele de luptă și propagandă antinazistă ale URSS-ului. În 1945 a revenit în Germania cu grupul Walter Ulbricht și
Otto Winzer () [Corola-website/Science/314475_a_315804]
-
și unde a fost coleg de trupă o perioadă cu Josef Kappl), a supergrupului Proșu și Negresiv TM, Harry Coradini Band. A colaborat temporar și cu formațiile Mondial, Columna (cu care a fost în Norvegia în 1980) și Supermarket. A emigrat în 1985 în Germania, dar de pe la începutul anilor 2000 locuiește din nou în România. Într-un top din 2001 al celor mai buni vocaliști rock din România a fost clasat pe locul 8.
Harry Coradini () [Corola-website/Science/318428_a_319757]
-
drepturi politice în timpul dominației otomane, dar ei erau considerați totuși cetățeni de rang inferior. Majoritatea grecilor erau numiți de către turci "rayas", un nume folosit pentru cea mai mare parte a supușilor otomanilor. Între timp, intelectualii și umaniștii greci care au emigrat mai înainte de cucerirea otomane sau în timpul stăpânirii turcești, așa precum au fost Demetrius Chalcondyles sau Leonardos Philaras, au depus o activitate intensă pentru eliberarea patriei lor. Grecia a rămas însă sub stăpânire otomană pentru mai multe secole. În secolele al
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
s-a mutat imediat la Fyresdal, unde s-au născut Vidkun și frații săi mai mici. Numele de familie derivă de la "Quislinus", un nume latinizat inventat de strămoșul Lauritz Ibsen Quislin (1634-1703), de la numele satului Kvislemark din Iutlanda, Danemarca, de unde emigrase el. Cu doi frați și o soră, tânărul Quisling era „timid și tăcut, dar și loial și săritor, mereu prietenos, din când în când zâmbind cald”. Scrisori personale, găsite ulterior de istorici, indică și o relație caldă și iubitoare în
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
decembrie Voltaj concertează din nou la Sala Polivalentă, de data aceasta cu ocazia Festivalului „Trofeul Top ’86”, organizatorii oferind formației Premiul Teatrului Tănase. Însă după acest spectacol, Adrian Ilie se retrage complet din activitatea muzicală iar doi ani mai târziu emigrează în Statele Unite. Astfel, liderul grupului Voltaj devine Doru Istudor, care preia și rolul de compozitor. În ianuarie 1987 este cooptat Cristi „Porta” Marinescu, iar o lună mai târziu, formația are un nou vocalist, în persoana lui Bogdan Cristea. În vara
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
Urmează o perioadă destul de confuză, în care se lucrează la piese noi („30 de arginți” și „B.L.S.”), au loc câteva concerte și se încearcă fără succes semnarea unui contract de disc. În martie 1992 liderul Doru Istudor părăsește formația și emigrează în Anglia. După numai trei luni de la plecarea lui „M.S.”, Voltaj își întrerupe activitatea. În 1995 formația se reînființează cu acordul dar fără Doru Istudor. Postul de vocalist este ocupat de Tavi Colen. Un an mai târziu, este lansat primul
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
un material discografic - „Dreptul de a candida”. Pe fondul unei infrastructuri a industriei muzicale care începea susținerea unor genuri mult mai comerciale în detrimentul (hard) rock-ului, grupul nu reușește să lanseze vreun album. În 1999, folosind vocea lui Bogdan Blaga (emigrat în Los Angeles), Istudor înregistrează cu Harap-Alb „Scatiul”, hitul trupei de la începutul anilor ’80, compus de Gabi Nacu. Piesa va fi inclusă pe compilația "Cântece interzise/Cenzurat", lansată de "Jurnalul Național" în 5 noiembrie 2007. Ultima formulă Harap-Alb, verificată în
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
contrabas) și Adrian Ciceu (baterie). Turneu în RDG cu freetetul lui Richard Oschanitzky (1969). Participă la cele trei ediții ale Festivalului de jazz de la Ploiești (1969, 1970, 1971). Participă la Festivalul de jazz de la Sibiu din 1975 cu formație proprie. Emigrează în Germania Federală în 1975.
Ștefan Berindei () [Corola-website/Science/318460_a_319789]
-
se leagă într-un fel sau altul de Popoviciu. În anul 2003, singurul an în care a fost inclus în „Top 300 Capital”, avea o avere estimată la cel puțin 100 de milioane de dolari. Imediat după Revoluție, Popoviciu a emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la New Jersey, însă după un timp a revenit în țară pentru a dezvolta afaceri. Tot după Revoluție, a înființat compania ComputerLand, împreună cu celălalt ginere al lui Ion Dincă, Nicolae Badea, acționar la Clubul
Gabriel Popoviciu () [Corola-website/Science/318463_a_319792]
-
dar din cauza sărăciei a întrerupt studiile și a lucrat într-o ccoperativă de pantofărie. În anul 1924 a fost arestat de autoritățile comuniste sovietice din cauza activității sale în mișcarea de tineret sionist socialist Hashomer Hatzair, dar, primind permisul de a emigra, a părăsit URSS și s-a stabilit potrivit aspirațiilor sale, în Palestina (Eretz Israel), aflată atunci sub regimul mandatului britanic. Avea vârsta de 19 ani când s-a alăturat kibutzului Afikim (numit pe atunci Kibutzul Hashomer Hatzair URSS, în inițiale
Mordechai Zeira () [Corola-website/Science/318497_a_319826]
-
membru al Academiei Naționale de Științe a Israelului. A fost laureat al Premiului Israel (2005) și al Premiului Wolf (2012). . Bekenstein s-a născut la Mexico City în familia lui Josef Bekenstein și Esther, refugiați evrei din Polonia care au emigrat în Mexic. A învățat într-o școală religioasă , dar din copilărie s-a interesat de știință, mai ales de chimie și matematică. Captivat de trimiterea primului satelit în spațiul cosmic în 1957, a efectuat din copilărie experiențe de lansări de
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
apoi a făcut studii de doctorat la Universitatea Princeton, unde l-a avut ca mentor pe fizicianul John Archibald Wheeler,cercetătorul "găurilor negre". S-a perfecționat apoi pentru post doctorat la Universitatea din Austin, Texas. În anul 1974 Bekenstein a emigrat în Israel, fiind angajat la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. După 1990 a lucrat ca profesor și cercetător la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Bekenstein a murit subit de atac de cord în august 2015 în cursul unei vizite ca
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
(n. 15 martie 1809 - 24 februarie 1876) a fost președintele Liberiei de două ori (1848-1856 și 1872-1876). S-a născut în Norfolk, Virginia, USA, Roberts a emigrat în Liberia în 1829 în tinerețe. Și-a deschis un magazin în Monrovia, după care a intrat în politică. Când Liberia a devenit stat independent în 1847, Roberts a fost ales primul președinte al țării, și a îndeplinit această funcție
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
El i-a dat lui Roberts acces la biblioteca sa personală, sursă principală a educației băiatului. Roberts s-a căsătorit cu o femeie de 18 ani pe nume Sarah în 1828. Ei aveau un copil nou-născut cu ei când au emigrat în Liberia. Atât Sarah cât și copilul au murit în primul an după emigrare. Roberts s-a recăsătorit cu Jane Rose Waring, fiica lui Harriet Graves și Colston Waring din Norfolk și Petersburg, Virginia, care emigrase și ea în colonie
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
cu ei când au emigrat în Liberia. Atât Sarah cât și copilul au murit în primul an după emigrare. Roberts s-a recăsătorit cu Jane Rose Waring, fiica lui Harriet Graves și Colston Waring din Norfolk și Petersburg, Virginia, care emigrase și ea în colonie. După ce a aflat de planurile Societății Americane pentru Colonizare de a coloniza coasta africană de la Capul Mesurado de lângă Monrovia de astăzi, familia Roberts a hotărât să se alăture unei expediții. Restricțiile puse asupra negrilor liberi de
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
William Colson of Petersburg au înființat o afacere care se ocupa cu exportul de produse pe bază de palmier, santal african și fildeș în Statele Unite, precum și cu importul de bunuri americane într-un magazin din Monrovia. În 1835, Colson a emigrat în Liberia, dar a murit la scurt timp după sosire. Afacerea a înflorit, iar familia Roberts au devenit membri marcanți ai comunității locale. În acest timp, fratele lui Joseph, John Wright Roberts, a devenit preot metodist, și avea ulterior să
Joseph Jenkins Roberts () [Corola-website/Science/320480_a_321809]
-
peste mai puțin de șase săptămâni, în luna aprilie. Primul copil al lor, June, s-a născut pe 15 februarie 1962. Pe 24 mai 1962, Oswald și Marina au apelat la Ambasada SUA pentru documente care să le permită să emigreze în SUA, iar pe 1 iunie, Ambasada i-a dat lui Oswald un împrumut pentru repatriere în valoare de 435,71 dolari. Oswald, Marina și bebelușul lor au plecat în Statele Unite, de unde nu au beneficiat de atenția presei, spre dezamăgirea
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
forțele germane, încercând să îi sprijine pe emigranții ruși în lupta lor împotriva comunismului. La sfârșitul războiului, sovieticii ocupă estul Danemarcei, iar situația emigranților ruși din Danemarca se înrăutățește. Temându-se să nu fie asasinată de sovietici, Olga hotărăște să emigreze în Canada. La 2 iunie 1948, Olga și Nikolai Kulikovski pleacă în Canada, împreună cu fiii lor, Tihon și Guri, soțiile acestora, Agnete și Ruth, precum și cei doi copii ai lui Guri și Ruth, Xenia și Leonid. Familia se stabilește la
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]