2,936 matches
-
același autor, și emigrarea a luat un nou avînt, deși mult mai redus decît cel din anii antebelici, atingînd În 1921 cifra de peste 5.000, pentru ca În anul ce urmează emigrarea să scadă la circa 1.000. Mulți din noii emigranți [fapt demn de reținut, n.n.] au fost recrutați din cei care se repatriaseră În 1920 și 1921 și care, nemaigăsindu-și rost În România, s-au Înapoiat În America, de această dată - aproape În toate cazurile -, pentru totdeauna”. Aceeași subliniere
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1921 și care, nemaigăsindu-și rost În România, s-au Înapoiat În America, de această dată - aproape În toate cazurile -, pentru totdeauna”. Aceeași subliniere a făcut-o și Radu Toma, care constata că, potrivit recensămîntului din 1920, peste jumătate dintre emigranții români ajunși În SUA aveau cetățenie americană sau urmau să o obțină. „Se poate trage, astfel, concluzia că Începutul anului 1920 marchează momentul În care stabilirea În SUA a grupului a Început să capete preponderență, imigrația pierzîndu-și trăsătura fundamentală anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ori a eluda punctele de vedere menționate, considerăm că al doilea val de emigrare a Început după 1918 și a durat pînă la Încheierea ultimului război mondial. În intervalul acesta, desigur, au intervenit unele modificări, care au În vedere numărul emigranților, mentalitatea lor, organizarea, deci consolidarea unei comunități românești distincte, dar realitățile caracteristice României nu s-au schimbat În așa măsură Încît să influențeze motivația și ritmul emigrării. În anii războiului, numărul emigranților a scăzut, cum era și de așteptat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
intervenit unele modificări, care au În vedere numărul emigranților, mentalitatea lor, organizarea, deci consolidarea unei comunități românești distincte, dar realitățile caracteristice României nu s-au schimbat În așa măsură Încît să influențeze motivația și ritmul emigrării. În anii războiului, numărul emigranților a scăzut, cum era și de așteptat, dar caracterul general al emigrației nu a diferit de cel de dinainte de 1939. O abordare detaliată a acestui val de emigrare va impune, probabil, unele subdiviziuni cronologice, reclamate de rațiuni ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și altele similare s-au aflat la baza cauzelor politice ale emigrărilor”. Cu toate opreliștile impuse de Moscova și Însușite Întocmai de București, „după al Doilea Război Mondial România se situează pe locul cinci printre țările est-europene” ca număr de emigranți, cu „un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală În SUA originară din zonă”. Chiar și așa stînd lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
modul specific În care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la Începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat că Alexandru Nemoianu se referă, atunci cînd vorbește despre emigranții de la Începutul secolului XX, la cei din provinciile aflate sub stăpînire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact situația În care se aflau, nu avea decît Întîmplătoare puncte comune cu emigranții de la Începutul secolului, care nu știau ce Îi aștepta, ce vor face și nici nu intenționau, În cele mai multe cazuri, să rămînă În America, putîndu-se Întoarce, dacă voiau, În provinciile de unde plecaseră sau În țara conaționalilor lor. CÎnd această țară a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
gîndurile de mai sus, conchidea, În iunie 1985: „Chiar dacă lucrul nu e sortit să se Întîmple, din punctul de vedere al autorităților orice drum În străinătate este o plecare definitivă În germene, iar cel care Îl solicită se deosebește de emigrant numai prin faptul că Își tăinuiește intențiile ultime”. Prin urmare, Înainte de 1990, oricine pleca din țară era privit de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, În asemenea condiții, era Întru cîtva similară cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aparține românilor americani. Sau, dacă au și ei o vină, aceea este neînsemnată, determinată de circumstanțe emoționale și, mai ales, de reacțiile românilor. Revenind la subiectul pe care Îl discutam, merită a fi cunoscută opinia după care „cifrele record de emigranți români Înregistrate după 1990 arată că plecarea masivă din România nu este un caz Închis. Diferă doar cauzele. Dacă Înainte singura problemă a celor care se hotărau să plece era cum să facă să iasă din țară, eforturile celor de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un caz Închis. Diferă doar cauzele. Dacă Înainte singura problemă a celor care se hotărau să plece era cum să facă să iasă din țară, eforturile celor de astăzi sînt Îndreptate spre străpungerea barierei pe care Vestul o pune În fața emigranților. Iar pentru cei cărora li se refuză pînă și viza de turist granița este la fel de materială și plină de riscuri ca și pentru cei care au privit spre ea timp de 45 de ani”. De aceea, emigrarea românilor În America
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai cunoscute estimări, În Statele Unite ale Americii pînă În 1917-1918 se aflau circa 180.000-200.000 de români, emigrați În majoritate din Transilvania”. Într-un context diferit, discutînd chiar problema emigrării transilvănene În Lumea Nouă, același autor concluziona că „numărul emigranților români proveniți din aceste părți ajunge pînă În 1918 la o cifră de peste 200.000”. Un alt istoric, mai prudent, considera că „nu știm cu exactitate cîți români au venit În America la Începutul veacului al XX-lea [...]. Oricum, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
crescut. Astăzi, probabil, s-a ajuns la o reechilibrare a unui proces care părea la un moment dat greu controlabil. Ceea ce a surprins și Îngrijorat, desigur, nu a fost numărul celor care au traversat Atlanticul, ci calitatea și valoarea noilor emigranți, atît de necesari României, Într-un moment critic al redresării ei postcomuniste. Alexandru Nemoianu ne informa că „la ultimul recensămînt făcut În Statele Unite, În anul 1990, 365.544 dintre locuitori au declarat că sînt de origine română”. Putem presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a ceea ce ocolim, uneori, să numim Încă o națiune, au rezultat, ca grup etnic, În urma unei emigrări care nu a fost motivată de o afinitate culturală, etnică sau spirituală. Ei nu se pot compara, din acest punct de vedere, cu emigranții proveniți din spații de limbă și cultură engleză. Faptul acesta Însă, privit din altă perspectivă, a contribuit la prezervarea unei comunități etnice care, altfel, s-ar fi topit În oceanul vorbitorilor de limbă engleză și, mai ales, În acela al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1982, Alexandru Nemoianu s-a trezit dintr-o dată În „altă lume”, unde „Începea (fără ca eu să Îmi dau seama) procesul esențial prin care trece orice nou venit În Lumea Nouă, de reconciliere Între imaginea despre America adusă În sacul de emigrant și realitatea americană. Un proces a cărui rezolvare, În fond, dă măsura «succesului» ori «insuccesului» În țara «nouă»”. Destăinuirea unei asemenea experințe personale, care nu e una indiferentă și nici strict jurnalieră, este foarte importantă pentru reconstituirea exilului românesc, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Destăinuirea unei asemenea experințe personale, care nu e una indiferentă și nici strict jurnalieră, este foarte importantă pentru reconstituirea exilului românesc, În general, și pentru evoluția acestuia Într-un interstițiu În care degradarea supraviețuirii În România devenise mai evidentă. Drama emigrantului român, care se confunda cu aceea a exilatului, nu era determinată numaidecît ori În primul rînd de grija zilei de mîine, ci de imposibilitatea și apoi de refuzul de a suporta o servitute ideologică, mistificantă. Între perspectiva de a renunța
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Paris. Pe lîngă sus-menționatele organizații care i-au grupat pe exilați, În Franța au luat naștere și o serie de asociații cu caracter umanitar, dat fiind că Parisul a devenit, curînd după 1945 un adevărat centru de triere al emigranților Înspre alte zone ale lumii. De aceea, nevoia de ajutor financiar, material și juridic pentru cei proaspăt sosiți În Franța a fost suplinită de intervenția unor organizații precum Caroman. Aceasta a luat naștere În 1947, la inițiativa foștilor reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea În Statele Unite În 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p. 1; C.R. Pascu, „Cum sînt tratati imigrantii”, America, 3 februarie 1916, p. 1; „Imigrarea româneasca În America de la Unire Încoace”, America, 15 mai 1922, p. 1; Ion Ciocîrlan, „Evoluția populației indigene si a migrațiunilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori, normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin din rândurile stângii. Cu alte cuvinte, refugiații, exilații, emigranții care n-au încetat să denunțe totalitarismul vor rămâne la fel de necunoscuți ca mai înainte, sacrificați pe altarul istoriei care dă dreptate celor puternici și șireți”), venirea lui Paul Goma la Paris, atacul asupra Monicăi Lovinescu, manifestațiile de stradă, conferința disidenților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
de etnie română, în toamna anului 1935696. Oficiosul georgist atrăgea atenția asupra faptului că, în condițiile în care în sudul țării avea loc un intens proces de emigrare a populației de etnie turcă, statul român a permis acapararea pământurilor acestor emigranți de către un număr restrâns de "capitaliști". Aceștia și-au format proprietăți întinse, al căror rol național era nul, în timp ce, prin colonizarea unor aromâni, s-ar fi putut transforma radical caracterul etnic al provinciei. Astfel, georgiștii constatau că guvernul ignora soluția
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții sau telegrame de solidaritate. Drama exilaților care "par să fi prins rădăcini în nefericirea lor"56, patriotismul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țara de ocupația sovietică, îi numește "ONULITĂȚI"64, pentru că invariabil: "De cum faci apel la serviciile sale, ONU onulifică problemele"65. Gravitatea unor astfel de constatări este magistral infuzată de umor prin remarca unei prostituate care nu înțelesese nimic din conversația emigranților:"am stat la masă cu niște tipi grozavi. Străini, mi se pare, Onulieni, dacă am reținut eu bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
britanici, În mare parte conservatori și bigoți, dar harnici și perseverenți au creat o nouă civilizație și au făurit o nouă națiune, luptând pentru drepturile și independența lor cu jertfa sângelui, și Învățând treptat să fie concilianți cu noii veniți, emigranții europeni, cât și asiatici, realizând În ultimele decenii un adevărat „model” de societate performantă multietnică și multiculturală. S-au mai scurs câțiva ani În care verișoara mea și-a modificat statutul matrimonial, prin căsătoria cu un profesor de la Universitatea „Victoria
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de zahăr, cresc animale, practică vânătoarea și pescuitul, societate stratificată, anemistă, suferind În urma ocupațiilor străine influența islamică (secolul al XVII-lea) și apoi creștină (colonizarea olandeză, secolul al XIX-lea) 551. Javarezii (circa 80 de milioane), populație din insula Java (emigranți În Sumatra, Borneo, Celebes și În Noua Guinee Occidentală, În Malaysia Surinam, Noua Caledonie), alcătuiesc grupul cel mai numeros din țară, trei sferturi dintre ei fiind țărani, cultivatori de orez, porumb, manioc, tutun, pescari, meșteșugari (țesături fine, obiecte de aur și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ca o surpriză, conturându-se net din caierul nesfârșit de lumini Întins de-a lungul neliniștii arhipelagului. Jakarta este situată În centrul celei mai mari insule a arhipelagului indonezian, Java, regiune deosebit de fertilă, amalgam de culturi și etnii, patria multor emigranți chinezi, indieni, englezi, dar și a unor triburi vechi malay și dyak, ceea ce Îi dau un farmec aparte. Avionul aterizează pe modernul Aeroport Internațional Kemajoran, cu trafic de mare și spectaculoasă capitală. Drumul spre principala metropolă indoneziană Îl facem cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
minieri care extrăgeau cositorul din jungla malaeziană, bântuită de malarie, situată la confluența râurilor Kelang 675 și Gombak, s-a transformat treptat, În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Într-o așezare stabilă, populată de coloniști britanici, malaezieni, emigranți chinezi 676 și indieni, Kuala Lumpur (Gura mocirloasă a râului), În centrul statului Selangor. Poziția sa strategică a contribuit la dezvoltarea rapidă ca un centru comercial și de extracție a cositorului, devenind capitala statului Selangor, a Federației 675 Principalul râu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]