4,405 matches
-
de la 23 august 1944 care proiectaseră una și câștigau cu totul altceva. Grigore Niculescu-Buzești, cel care fusese în fond liderul echipei de diplomați implicată în prepararea și declanșarea actului de la 23 august 1944, va mărturisi, cu deplină sinceritate, într-o epistolă adresată la 7 martie 1949 colegului său Gheorghe Barbul, cunoscutul colaborator, admirator și biograf al fostului Mareșal: „În răsturnarea politicii noastre din august 1944 s-au reflectat un element de alegere și unul de fatalitate. Alegerea nu a fost între
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
principele Carol către Alteța Sa Marele Vizir. Documentul fusese publicat în ziarul francez „La Gazette des Etrangers” care apărea la Viena. El însă a fost reprodus și în „Semănătorul” nr.43 din 5 martie 1872. Din ziarul „Semănătorul”, spune Th. Codrescu, epistola a fost reprodusă în „Uricarul”, vol. X, p.364 367. Iată parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul” de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit s ă-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Semănătorul” nr.43 din 5 martie 1872. Din ziarul „Semănătorul”, spune Th. Codrescu, epistola a fost reprodusă în „Uricarul”, vol. X, p.364 367. Iată parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul” de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit s ă-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de î naltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vo r fi pentru mine de un puternic
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
putem asigura că cu mare anevoință puteam să descifrez manuscrisele ce mi le da spre a le corecta în „Spicuitorul Moldo-românʺ, „Icoana lumeiʺ și Foiletonul Albinei româneșt iʺ, și aceasta pe la anii 1841-1843. Cine va avea ocazia să citească toate epistolele Logofătului C. Sturza inspirate răposatului Gh. Asaky pe la anul 1842 și transcrise caligrafic de Asaky, foarte cu greu i-ar veni să creadă că Asaki, care avea mii de afa ceri pe capul său, a putut pune atâta răbdare în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
său, a putut pune atâta răbdare în copierea caligrafică a atâtor corespondențe. Ce nu face omul numai ca să-și atragă mulțumirea celor puternici ai zilei! ʺ (Uricarul, voi. X p.321-322). Câte avea Asaki pe capul său rezultă dintr-o epistolă a fiicei sale adresată Mitropolitului Moldovei și Sucevei Iosif Naniesu, președintele Comitetului Solemnității/ inaugurării statuii lui Asaki la 14 octombrie 1890, la Iași, când evocând personalitatea acestuia: „De la 1812 până în ziua sa din urmă, noiembrie 1869, el n-a avut
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
astăzi. Astfel, deoarece textele pieselor lui Shakespeare depind de calitatea tipăririi lor în editurile elizabetane și iacobite, criticii literări au acordat o atenție crescîndă metodelor și tehnicilor acestor edituri. Rezultatele cercetărilor lui Charlton Hinman au fost uimitoare. În ciuda afirmațiilor din "Epistola cu dedicație" a ediției in-folio, așa-numita 'citire în șpalt' pare a fi fost superficială, incluzînd corecturi de suprafață și nu de substanță. Descoperirile lui Hinman au sugerat că procesul culegerii pieselor pentru a fi tipărite în ediția menționată a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să mă tot tem de-a fi prinsă. Firea-i știu, Tot ce-a vorbit i-am scris surorii mele; De-l ține cu-a lui sută de curteni, Cînd i-arătai ce tulburări... (Intra Oswald) Ei, Oswald! Ai scris epistola spre sora mea? OSWALD: Da, doamnă. GONERIL: Ia-ți niște oameni și, la drum, pe cal; Spune-i pe larg de ce-ndeosebi mă tem Și-adaugă și-atît din partea ta, Cît să-ntărești mai mult. Acum te du, Și-ntoarce-te
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
planuri, funcția critică nu-i mai este atribuită acum autorului, ci personajului însuși, adică pașnicului inginer de la pepiniera Fălticeni-Rădășeni. Din această postură, Bizu (modelul așa zicând "real" al personajului romanesc) formulează o serie de reproșuri la adresa romanului anterior într-o epistolă de care scriitorul-narator își amintește o dată cu reîntoarcerea obișnuită la Fălticeni, în vacanța de vară (călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mucuri de țigări fumate de Bizu pe vremea când era îndrăgostit, petalele hortensiilor albastre, cartea de la Socec, plină de notele sentimentale ale Dianei pe margine, un nasture de la palton și alte nimicuri de acest gen). Femeia îi arată și o epistolă de la Raicu, rivalul incomod, menită a o pune la adăpost de orice suspiciune, cum și "cenotaful iubirii defuncte", un loc gol destinat scrisorilor ce n-au mai venit. Tulburat până la lacrimi 55 de aceste dovezi confecționate, Bizu nu uită totuși
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acelei scrisori memorabile, publicate de I.E. Torouțiu în volumul al IV-lea din seria de Studii și documente literare, în care Maiorescu, la puțin timp după groaznicul "accident", încerca să menajeze susceptibilitatea poetului bolnav și să-i aline, cumva, suferința. Epistola maioresciană l-a emoționat profund pe criticul-scriitor (ar fi plâns, își amintește el, două ore în șir după ce a citit-o), din cauza unor motive subiective, care l-au făcut mai sensibil ca niciodată la tragedia vieții poetului. "Cea mai puternică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
În această etapă de criză a vieții lui resimte așadar Lovinescu "cea mai puternică emoție literară", mărturisită și în jurnal: "10 april. 1934. Lectură Eminescu Mite. Scrisoarea lui Maiorescu Em. Extraordinară impresie. Hotărârea de a romanța". Mai mult, criticul citește epistola într-un spațiu străin, la Brașov, în preajma sărbătorilor pascale, departe de biroul și de cărțile lui, de căminul din strada Câmpineanu unde avuseseră loc, atâția ani la rând, ședințele de cenaclu fapt ce va fi contribuit, suplimentar, la accentuarea "emoției
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de mai sus, n-ai cum să nu simți o imensă compasiune pentru suferința celui ce și-a sfârșit zilele ca un biet om, dar de trăit, a trăit eroic, murind cu condeiul în mână. Mai ales că, după lectura epistolei maioresciene, abia pe patul de spital, cu puțin înaintea morții, va plânge Lovinescu din nou, de emoție și de bucurie, din cauza unei alte scrisori una pe care Arghezi, cel mai mare poet român, i-o adresează lui, celui mai mare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care trebuiesc judecate în sine, și nu prin raportare la autori", afirmă criticul modernist, fără a mai ține cont de "teoriile" lui relativist-psihologizante. Intenția abandonării modelului melodramatic a fost așadar evidentă, după cum reiese și din următorul fragment, cules dintr-o epistolă din aceeași epocă: "Cât despre romanul meu, am ajuns la p. 300 și nu s-a isprăvit nici partea întâia; sunt foarte mulțumit de ce am scris, cu toate rezervele asupra a ceea ce voi scrie; adică asupra romanului propriu-zis. Căci până
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cu d. E. Lovinescu despre Bălăuca", în Vremea, an VIII, nr. 413, 10 nov. 1935. 203 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 244. Numai romanul îmi va da iar gustul realității", îi mărturisește el Hortensiei Papadat Bengescu într-o epistolă datată 2 august 1932, pentru ca, doar câțiva ani mai târziu (pe 12 mai 1935), să i se destăinuie iar: "Romanul meu [...] e ceva organic și predestinat (s.n.). Aș mai vrea să-i introduc alte pasagii, ca să-mi fac de lucru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am gasit numele lui Vasile G. Butză, la vremea aceea student al Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles 1. Asupra să plana atunci suspiciunea că l-ar fi înșelat pe novicele lui tovarăș, cel puțin așa a reieșit din epistolele mamei furioase și îndurerate, dispărând cu vreo 80 de franci, ce aparțineau lui Victor Eminescu; acuzația mamei se oprea și asupra lui Florian Becescu, poetul neurastenic al Piteștilor începutului de veac XX, dar în urma verificărilor Legației României de la Bruxelles, acesta
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
poetul neurastenic al Piteștilor începutului de veac XX, dar în urma verificărilor Legației României de la Bruxelles, acesta din urmă nu părea să fi fost implicat 2... Ofițer demisionar (locotenent) din armele speciale ale oștirii române așa semna într-o seama de epistole ce le adresa Legației României de la Bruxelles prin ultimii ani ai secolului al XIX-lea Vasile Butză, bucureștean de origine, și-a început studenția belgiană la Facultatea Tehnică a Universității din Liège (secțiunea artelor și manufacturilor). Pe 6 / 28 iunie
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
notifice Ministerul Lucrărilor Publice cu privire la progresele bursierului 10. În iunie reînnoia cererea de sprijin financiar suplimentar pentru plata taxelor, rugându-l pe Eugen Mavrodi să intervină de această dată pe langă Ministerul Instrucțiunii Publice; în decembrie revenea cu o nouă epistola, încercând să-l convingă pe Eugen Mavrodi să facă demersuri și pe langă Primarul Capitalei, Barbu Delavrancea 11. Repetarea acestor cereri ne face să credem că tânărul nostru student nu prea reușea să-i convingă pe destinatarii săi. Nu știm
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Aplicate a Universității Libere din Bruxelles, așa cum atestă certificatul eliberat de Rectorat pe 17 septembrie 190212. La câteva zile după emiterea certificatului de asiduitate, Vasile Butză, ce locuia atunci la nr. 9, pe Str. Belliard, scria Eforiei Instituțiunilor Brâncoveanu o epistola care, în inspirate întorsături de frază și subtile strategii discursive, făcea apel la "sentimentele umanitare" ale Eforilor, "implorându-i" să-i acorde o bursă (viitorul său depinzând de aceasta, cum textual afirmă în scrisoare!), pe o perioadă de un an
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
cheltuielile de deplasare în diferite orașe belgiene, mai precis într-o seama de fabrici din acele orașe, unde s-ar fi desfășurat câteva probe științifice obligatorii 16. Câteva zile mai târziu, pe 25 aprilie 1903, Vasile Butză trimitea o nouă epistola Ministrului României la Bruxelles, Eugen Mavrodi, rugându-l să intervină la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice pentru a i se acordă o bursă de 200 de lei lunar pe o perioadă de 9 luni (prin martie, studentul nostru mai trimisese
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
României la Bruxelles, Eugen Mavrodi, rugându-l să intervină la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice pentru a i se acordă o bursă de 200 de lei lunar pe o perioadă de 9 luni (prin martie, studentul nostru mai trimisese o epistola asemănătoare diplomatului român)17. Numai taxa anuală a anului IV era de 270 de lei, la care se adăugau încă 210 lei pentru examenele din iulie și din octombrie 1903. În final, tânărul îi sugera lui Eugen Mavrodi să evite
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Lucrărilor Publice, așadar, credea Butză, cel mai potrivit ar fi să fie transmisă cererea să ministrului Spiru Haret, care ar putea dispune să-i acorde o bursă din "fondul donațiunilor Casei Școalelor". Cam în aceeași perioadă, nu știm sigur, întrucat epistola găsită de noi în arhive nu era datata, dar în scrisoarea din 25 aprilie adresată lui Eugen Mavrodi, despre care am vorbit mai sus, se făcea referire la această corespondență, Vasile Butză îi scrisese lui Jules Bosman, secretarul Alteței Regale
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
25 Iunie st.n. Binevoiți, vă rog, Domnule Ministru, a primi expresiunea cea mai respectosă a recunoscinței mele. Vasile G. Butză 8, rue Mercelis, Ixelles 22 Eugen Mavrodi a intervenit pe langă Rector, cel puțin așa reieșea din draftul de epistola care urma să o trimită celui din urmă, redactat chiar pe scrisoarea primită de la Vasile Butză. În august, același an, Ministrul României mai transmitea Departamentului Cultelor și Instrucțiunii Publice un memoriu al personajului nostru, care solicită încă un ajutor pentru
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
acuzat, dacă instanța îl găsea vinovat, de dezertare... Între timp, soția sa isi dădea obștescul sfârșit, iar tânărul nostru era nevoit să se reîntoarcă la București, pentru a-i fi alături pe ultimul ei drum în această lume... Într-o epistola din noiembrie 1900, trimisă Ministrului României la Bruxelles din acea vreme, Eugen Mavrodi, Petre Zlătescu îi relata momentele grele prin care trecuse din primăvară până în toamnă. În finalul scrisorii, fără nici o legătură cu odiseea să belgiană, tânărul nostru personaj îi
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
a negocia mai ales cu D.C.F. austriece și germane"26. Dacă problema legată de afacerea comercială a lui Petre Zlătescu părea că și-a găsit un raspuns rapid, nu același lucru se putea spune despre celelalte două chestiuni evocate în epistola din 6 / 19 noiembrie 1900. Să le luăm pe rând; întâi Universitatea Nouă, unde tânărul nostru trecea în iulie 1900 ultimul examen ce conta pentru obținerea unui doctorat științific în drept. Întrucât Secretariatul Universității Noi consideră că nu fuseseră achitate
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
taxele neachitate către Universitatea Nouă venea din faptul că luase niște lecții particulare cu profesorul Lemaire, căruia îi plătise o sumă de bani, ce ar fi trebuit, în virtutea nu știm cărei înțelegeri, să împlinească o parte din obligații. În două epistole apărea această justificare a nefericitului Zlătescu, care-i mărturisea lui Eugen Mavrodi, în ultima lună a anului 1900, așa cum o făceau, sincer sau mai putin sincer, și alți studenți români în Belgia, desigur fiecare cu retorica specifică ori cu detaliile
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]