2,928 matches
-
fără acest sacrificiu Franța ar fi răpusă de facțiuni interne sau invadată de un inamic străin". Nu am nicio obiecție aici la acest argument, care poate fi adevărat sau fals în realitate, dar care nu conține la nivel teoretic nicio erezie economică. Erezia începe atunci când se vrea a se reprezenta sacrificiul ca fiind un avantaj deoarece aduce profit cuiva. Însă, fie m-am înșelat, fie autorul propunerii nici nu va fi coborât de la tribună că se va găsi cineva care se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sacrificiu Franța ar fi răpusă de facțiuni interne sau invadată de un inamic străin". Nu am nicio obiecție aici la acest argument, care poate fi adevărat sau fals în realitate, dar care nu conține la nivel teoretic nicio erezie economică. Erezia începe atunci când se vrea a se reprezenta sacrificiul ca fiind un avantaj deoarece aduce profit cuiva. Însă, fie m-am înșelat, fie autorul propunerii nici nu va fi coborât de la tribună că se va găsi cineva care se va grăbi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
timpul în care aceasta s-a întâmplat). Motive fundamentale comune Să vedem acum câteva motive de bază comune acestor mărturii: 1) se subliniază elementul de noutate al prezenței fraților minori în peisajul eclezial; rolul lor este văzut adesea în legătură cu problema ereziei, căreia ei se opun; 2) inițiativa originii lor este văzută ca instituțională, adică este atribuită direct papalității și, așa cum s-a spus, însuși numele de Francisc este ignorat de multe ori; 3) în ciuda evidențierii noutății lor, frații minori sunt încadrați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și în Renania. Paroh de Argenteuil, a intrat ulterior printre canonicii regulari de la Oignies (Dieceza de Namur), unde a fost directorul spiritual al Mariei de Oignies, iar după moartea ei (în 1213), biograf și panegirist. A participat la lupta împotriva ereziilor catară și valdeză predicând „cruciada împotriva albigenzilor” (1208-1228) în Germania, Belgia și Franța. De asemenea, a știut să trezească entuziasmul mulțimilor în favoarea celei de-a cincea cruciade (1217-1221), promovată de papa Inocențiu al III-lea și continuată apoi sub Honoriu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trupul său a fost înmormântat cu cinste în Lombardia, în orașul Assisi... 2. În Toscana, în Assisi, oraș situat lângă Perugia, s-a celebrat canonizarea fericitului mărturisitor Francisc, părintele fraților minori. Un frate al acestui Ordin, care a predicat niște erezii la Paris, a fost prins și dus la închisoare. (p. 922) D) Din Viața papei Grigore al IX-lea Autorul (anonim), care scrie în jurul anului 1240, pare a fi «Ioannes de Campania subdiaconus et notarius noster...»; probabil este renumitul notar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Regula lor și considerând-o evanghelică și catolică, l-au consultat în această privință pe domnul papă Honoriu. Acesta a confirmat că frații sunt fii speciali ai Bisericii Romane și adevărați catolici; și, astfel, i-a eliberat de suspiciunea de erezie. 5. În Germania, apoi, au fost trimiși... Ioan din Penna cu circa șaizeci de frați sau poate chiar mai mulți. Aceștia, intrând în regiunile Germaniei și necunoscând limba, întrebați fiind dacă voiau adăpost, găzduire și alte lucruri de acest fel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să administrați pocăințe și să-i iertați pe cei care, fiind excomunicați, nu pot să ajungă cu ușurință la Scaunul Apostolic. De asemenea, vă este permis să pronunțați sentințe de excomunicare împotriva acelora care, în acea regiune, ar trece la erezie. Interzicem fiecărui creștin să vă alunge cu forța din acea țară. Vouă, pe de altă parte, vă poruncim, în virtutea sfintei ascultări, să nu îndrăzniți să abuzați de această facultate, ci, ca niște lucrători onești ai lui Isus Cristos, să vă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să vorbească lumina și a pune vorbirii, cum zice tot el, o lumină. Această lumină nu poate fi, În planul profan al filologiei, decît latinitatea. Starea adamiană a limbii este aceea din preajma limbii de origine. Iată cum am putea explica erezia lingvistică a lui Heliade. Întoarcerea la izvoarele latine este o Întoarcere la starea de plenitudine și puritate a spiritului din preajma Omnipotenței. În Sfînta cetate, care după unii comentatori ar fi o Încheiere a poemului Anatolidei, Heliade dezleagă din nou fantezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ideea. În Epistola către Voltaire se plînge că dialectul nostru, nefixat În legi stricte, Îi scoate peri albi, cu sugestia că dacă ar fi altfel, dacă legislația limbii române ar fi mai severă, operele bune ar putea apărea mai ușor. Erezie estetică clasicistă, Încredere fanatică În gramatică, Îngrijorare (de Înțeles) În fața anarhiei limbajului: „Avem un dialect bun, ușor și Înmlădios; În el fieșce cuvînt nu e ca la voi legat, cu un articol semeț, cu un pronume ciudat, Pronume-articole lungi care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont o pune În legătură cu erezia Catharilor și dogma „Bisericii Amorului” (L’Amour et l’Occident), descoperind astfel În amorul-pasiune o sursă religioasă. Barthes crede că mecanica vasalității (obiectul iubit aservește total subiectul Îndrăgostit) se bazează pe un sentiment puternic de futilitate. Dependența nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a treia: preîntîmpinarea (intimidarea) criticii și, În fine, faza a patra: aceea ce cuprinde considerații despre stil. Pann e, cu toată inima, pentru stilul luminat și firesc. Acela pe care trebuie să-l priceapă toți. Scrisul gorgonat Îi pare o erezie: „Multor, am băgat de seamă, cîntarea cînd o privesc Și o văd Îngorgonată le place de-nnebunesc, Neștiind că meșteșugul nu stă-n scrisul gorgonat, Ci În buna potrivire și În stilul luminat. Eu dar de multe gorgoane am fugit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
secolului al IV-lea pentru a ajunge la întreaga lor amploare în Armorica și în Aquitania în primii ani ai secolului al V-lea. Dificultățile religioase. Biserica abia născută a Galiilor este confruntată în secolul al IV-lea cu o erezie care perturbă ansamblul lumii romane, *arianismul. Originea acestuia se întoarce în timp la un preot din Alexandria, Arius, care neagă principiul trinității și afirmă inferioritatea lui Hristos prin raportare la Dumnezeu-Tatăl. Conciliul de la Niceea (Turcia) în 325 condamnă doctrina sa
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alungați în afara orașelor și a satelor; exclușii din societatea creștină care sînt evreii, numeroși și bine integrați în activitățile economice; rebelii din această societate creștină, așa cum se definește ea începînd cu reforma gregoriană: în consecință, în vremea aceea mișună ereticii. Erezia *catară sau a albigenzilor, venită dinspre Orient prin Italia de nord, se răspîndește în secolul al XII-lea în toată Franța de sud. Negustori, meșteșugari și burghezi; leproși, evrei și eretici: fiecare, în felul său, marchează limitele societății feudale. DOCUMENT
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Henric al II-lea, în 1547. Către 1550, în ciuda acestei represiuni, aproape toate provinciile sînt atinse, mai ales Normandia, Poitou, Languedoc, iar marii seniori trec la calvinism. La 2 iunie 1559, prin edictul de la Ecouen, regele hotărăște să lichideze erezia, trimițînd în toate provinciile comisari, pentru a înteți represiunea, dar în zilele de 27 și 28 mai, primul sinod național al Bisericii reformate (sau Calvinistă) se ține clandestin la Paris. Cu o lună mai tîrziu, pe 30 iunie, Henric al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să se întărească, mai ales datorită tuturor nobililor reduși la inacțiune prin pacea de la Cateau-Cambrésis, și mai cu seamă ea îl face pe François de Guise să înțeleagă că gruparea catolică nu poate conta pe puterea regală pentru a extirpa erezia și că, deci, el trebuie să se ocupe personal de aceasta. Carol al IX-lea devine major în 1564, dar mama sa păstrează în realitate puterea în aceeași măsură. Coligny încearcă să profite de ascendentul pe care l-a căpătat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a da în arendă. Arenda este un procedeu de administrare prin care autoritatea folosește o persoană în scopul exercitării unui drept sau încasării unui venit, persoană care mijlocește plata unei sume forfetare. În Evul Mediu, magistraturile regale erau arendate. Arianism. Erezie fondată pe afirmarea inegalității persoanelor divine în concepția trinitară: Dumnezeu Tatăl este superior Fiului Cristos, pe care L-a zămislit. Condamnată în conciliul de la Niceea în 325, această erezie a alimentat disputele religioase ale secolului al IV-lea. Intervenția împăraților
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unei sume forfetare. În Evul Mediu, magistraturile regale erau arendate. Arianism. Erezie fondată pe afirmarea inegalității persoanelor divine în concepția trinitară: Dumnezeu Tatăl este superior Fiului Cristos, pe care L-a zămislit. Condamnată în conciliul de la Niceea în 325, această erezie a alimentat disputele religioase ale secolului al IV-lea. Intervenția împăraților în aceste conflicte a pus, între altele, problema relațiilor dintre Biserică și Stat. Arte liberale. Ansamblu de materii care constituie învățămîntul clasic în Evul Mediu, adică șapte "arte" repartizate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o pună la dispoziția patronului la angajare și pe care acesta i-o restitua la concediere. Datorită ei, poliția putea urmări migrațiile muncitorilor, putea frîna furturile de muncitori dintre întreprinderi, putea urmări indivizii considerați periculoși. Catarism. Mai mult decît o erezie sau deviere de la religia creștină, catarismul este o altă religie, derivată din maniheismul oriental, conform căruia lumea este guvernată de două principii egale, Binele și Răul. Catarismul s-a răspîndit în secolul al XII-lea în Italia de Nord și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
publicațiile alarmate de "regionalismul" nostru făcea concesia, ca să nu fie prea rea cu noi, că literatura moldovenească e mai... melancolică și mai romantică decât cea muntenească, căzând astfel și ea, fără să-și dea seamă, în regionalism - și în oarecare erezii istoricoliterare. Iar o altă publicație, egal de alarmată de același "regionalism", recenza din întîmplare, în același număr în care se alarma, articolul unui scriitor francez care, "regionalist", se vede, și el, constata că spiritul francez de la nordul Loirei e romantic
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
monahismului”, iar asceții primelor veacuri erau floarea vieții creștine. Pe aceștia i-a numit Clement Alexandrinul „aleși între aleși”. Sfântul Epictect, ca ascet, era unul dintre preoții necăsătoriți. Din lucrarea Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii, despre ereziarhi ca Arie, Donatus, Manes, conține elemente evident adăugate, care aparțin secolului al IV-lea și sunt legate de primul Sinod ecumenic de la Niceea. Paragrafele finale ale textului hagiografic prezintă un ingenios amestec dintre ideile și frazele din Pătimire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
opera, după ce a filtrat prin personalitate sa tot ceea ce a acumulat printr-o lectură vastă și după ce a meditat, cu sufletul purificat, învățătura Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții. Misionarismul Sfântului Niceta nu s-a desfășurat în împrejurări tocmai prielnice. Erezia lui Arie avea numeroși susținători în bazinul dunărean, iar învățătura greșită a lui Macedonie era la fel de primejdioasă. La aceste două mari erazii se mai adăugau și alte curente eretice (sabelianismul, monarhianismul, ebionitismul, maniheismul, marcionismul etc.) moștenite din secolele II-III, care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iar învățătura greșită a lui Macedonie era la fel de primejdioasă. La aceste două mari erazii se mai adăugau și alte curente eretice (sabelianismul, monarhianismul, ebionitismul, maniheismul, marcionismul etc.) moștenite din secolele II-III, care încă nu se stinseseră. Atitudinea Sfântului Niceta față de erezii se întemeia pe legătura sa strânsă cu Sfânta Scriptură, și cu Sfinții Părinți participanți la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325. Cu toate că Sfântul Niceta nu ne-a lăsat nici un comentar scris la Sfânta Scriptură, așa cum au lăsat Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Aur, Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin și alții, el a prețuit tot atât de mult ca ei Vechiul și Noul Testament. Exegeza textelor scripturistice făcută de Sfântul Niceta este pur ortodoxă, fiind alease citatele cele mai potrivite pentru argumentarea adevărurilor de credință împotriva ereziilor sau pentru edificarea credincioșilor săi. Practic, învățătura pe care o preda catehumenilor săi, era prezentată ca un rezumat al întregii Scripturi. Alături de cuvântul biblic, Tradiția apostolică este al doilea izvor de inspirație al adevărurilor de credință cu caracter de obligativitate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a dezvoltat în mod deosebit în secolele IV și V. Sfinții Părinți din această perioadă de timp au adâncit și îmbogățit sensul termenului oikumene, propovăduind credința creștină în spațiul geografic cunoscut atunci și apărând-o în fața atacurilor venite din partea unor erezii, schisme și filosofii necreștine. În opera teologică apărută în acest timp, termenii de ecumenicitate și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se impunea cu o oarecare greutate în întreg spațiul creștin, Sfinții Părinți s-au străduit cu mare perseverență ca hotărârile sinodale să fie cunoscute, adâncite și respectate pretutindeni. În timpul lucrărilor Sinoadelor ecumenice s-a precizat „ortodoxia”credinței în opoziție cu ereziile, astfel încât, atunci când se vorbește despre ecumenicitatea Bisericii din secolele IV-V, trebuie să se înțeleagă „ecumenicitatea ortodoxă”. La întărirea și afirmarea ecumenicității patristice din secolele IV-V, au contribuit și alți factori precum: activitatea științifică și teologică a școlilor catehetice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]