3,349 matches
-
au ajuns până acolo încît gardienii care vroiau să fie avansați veneau și-mi povesteau greutățile lor, necazurile, se plângeau că nu le ajungea leafa, că aveau copii mulți. Unul, cam gângav, mi-a promis chiar că mă ajută să evadez dacă, mai întîi, îl sprijin eu să fie avansat, dar cum bănuiam în el un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai târziu mi-a părut rău. Directorul a ieșit la pensie și în locul lui a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fund’’ căci deși verificările, investigațiile și patrulările s-au intenșificat nu s-a mai putut afla date noi. După câtva timp, organele de urmărire au fost seșizate despre apariția în com. Niculițel a lui Andrei Lșefterache, cunoscut ca infractor recidivist, evadat din Penitenciarul Tulcea, unde își executa o pedeapsă de 10 ani pentru furturi și tâlhării. Organizându-se urmărirea lui, acesta nu sa oprit la somație, ba chiar a deschis focul asupra oamenilor legii, aceștia fiind nevoiți să tragă asupra lui
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
leagă cu cătușele de pat. La întoarcerea subofițerului, criminalul șimulând somnul, spune că nu știe nimic despre pistol și nici dacă a intrat cineva în salon. În intenția sa era să se folosească de pistol în caz că va avea poșibilitatea să evadeze. La interogatoriu, ce a urmat arestării, criminalul Balan Victor a declarat și recunoscut fapta comisă, și astfel, am aflat cum a ajuns în regiunea Galați la familia Rugină Vasile și Constantina. Balan Victor și Rugină Vasile erau cunoștințe vechi. Neavând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
publicului, în curând nu au pregetat să apară bancomate afișând pe ecran o copiliță animată care te salută voios, nevinovat și subțirel, întinzându-ți dulce bancnotele retrase și mulțumindu-ți printr-o plecăciune tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate face rău, de la care nimeni nu așteaptă nimic serios, pe care toată lumea vrea s-o alinte și s-o cocoloșească. De curând, moda
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
conștiința că eu însumi sunt implicat pe deplin în acest tablou. Nu, nu ca simplu privitor, ceva tainic îmi dă certitudinea că nici nu pot fi, în vreun fel sau altul, în afara acestei pânze... Dimpotrivă... ...tic-... Dacă aș încerca să evadez din ea, să mă smulg acestei realități, cel mai mic efort de detașare ar fi fatal, în primul rând, tabloului, dar efectul ar fi același și pentru propria-mi persoană ...-tac,... Căci abia acum înțeleg: eu sunt totul pentru el
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a ieșit pentru cons tatarea avariilor la mașina femeii. Când au trecut pe lângă mine am avut clar senzația că sunt invizibilă. Cel puțin pentru câteva secunde, nici șoferul autobuzului nu a părut să mă mai vadă. Un roi de licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe bune. Adică erai chiar tu și mă întrebai unde sunt sau unde dracu’ sunt. Și pe urmă s-au întors polițis tul, femeia
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
agăță de cărucior, trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de frenezie. Unde oare era Basie? De ce oare evadase el? În ciuda zvonurilor că războiul se terminase, pe Jim Îl surprindea că Basie părăsise Langhua și se expunea tuturor primejdiilor din regiunea aceea. Stewardul de cabine era prea precaut, nu era niciodată primul care să Încerce un lucru nou sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Umbra ce se dovedește a fi ascunsă sub înfățișarea unui corp viu este sfâșiată între forța care o ține legată de viață și de pasiunile ei, de aparențele vizibilului - într-o lume a formelor - și forța care o îndeamnă să evadeze, să se îndepărteze de temnița în care o țin închisă aceste pasiuni și aceste forme, să se elibereze de tirania lor. O eliberare încurajată, sprijinită de rugile celor ce continuă să trăiască. Astfel, în viziunea budistă, fantoma are rolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
rolurile pentru a exprima ambivalența vizibil/invizibil, materialitate/imaterialitate. Într-adevăr, războinicul „în armură strălucitoare” nu e altul decât „spectrul lui Atsumori intrat în casă”. Spectrul căruia Emma, stăpân peste regatul morților, îi îngăduise, la porunca zeului din Kamo, să evadeze pentru câteva clipe. Fiul se va apropia atunci de fantoma tatălui, îl va prinde de mânecă și va vărsa pe ea șiroaie de lacrimi, lacrimile unei bucurii aproape de nesuportat. Iar textul spune: și dacă stau să mă gândesc, ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Deși le vedem, unde sunt ele de fapt?”. Acest altundeva căruia îi aparțin nu este altceva decât tărâmul morții: „Deși sunt aici, deși sunt de față, unde sălășluiesc în realitate aceste figuri ale lui Giacometti, dacă nu în moarte? De unde evadează la fiecare chemare a privirilor noastre, ca să se apropie de noi”. Astfel, ca și actorul lui Kantor, statuile lui Giacometti sosesc din lumea morților; totodată însă, printr-un soi de neîntreruptă și ciudată circulație între această lume și aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua oară -, Echilibristul, corp-statuie, corp „dăltuit”, „monumental”, revarsă asupra noastră lumina pe care o revărsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
schimbă și „identitatea” fantomelor: ele nu vor mai fi doar fantomele unor oameni morți, ci și ale oamenilor vii ori nenăscuți încă. Într-adevăr, din clipa în care fantoma nu mai are un sălaș al ei, un mormânt de unde să evadeze, frontiera dintre vii și morți se șterge, iar spațiul și timpul se lasă invadate de fantomalul acestor voci fără trup pe care n-am vrea să le mai auzim, pe care refuzăm să le mai auzim. Numai că acest teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
una brună”? Aș mai face o catrenă, Poate chiar o trilogie: Fie, comandore, fie Poți să-mi dai chiar și-o șatenă. Nemaiîncăpând în poză, Doar în cele patru rânduri, El n-a stat prea mult pe gânduri Și a evadat în proză. Savurându-i proza scurtă, N-am putut să zic nici „pâs”: M-au cuprins dureri de burtă, Căci era să mor de râs.
La Mihai Bujeni?? by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84176_a_85501]
-
al treilea, supranumit „vagonul de animale“, unde stăteau Îngrămădiți suflătorii ochelariști ai orchestrei. Totul se petrecea atât de iute, că n-aveai timp să te plictisești, dar când au sosit la Philadelphia, aproape de sfârșitul vacanței, a fost o binecuvântare să evadeze din atmosfera grea, de flori și machiaj gras, iar mânjii și-au scos corsetele cu dureri abdominale și gemete de ușurare. De cum s-a spart gașca, Amory a pornit grăbit spre Minneapolis, fiindcă Isabelle Borgé, verișoarea lui Sally Weatherby, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
citind cu nesaț romane populare și cufundându-se adânc În rutină ca să scape de acea oroare. Iar acest prelat ceva mai Înțelept, ceva mai pur, nu fusese (Amory o știa) mult mai În vârstă decât el. Acum Amory era singur - evadase dintr-un țarc mic Într-un gigantic labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează din țarc și caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici incurabili, care, În ciuda eforturilor proprii, n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
an, o nevastă iubitoare, o casă și un domeniu în stil mare. Ce-ar putea fi oare în spatele acestora de acum? Intenționa să descopere, dar în felul lui; nu așteptând aici fiindcă așa-i spunea cineva. Și, dacă era să evadeze vreodată, acum era momentul. Trucul prin care scăpase de gărzi nu putea fi repetat. Craig se concentră fizic și psihic. Se făcu că se chinuie să se ridice într-un genunchi. Apoi îngenunchie acolo, clătinând din cap, ca și când era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-l pe Craig ca unul dintre ucigașii de la manifestație, nu-i datorăm nimic. Urmă o întrerupere. - O radiogramă, domnule Președinte, de la închisoarea Kaggat. Jefferson Dayles citi mesajul lung cu buzele strânse, apoi i-l înmână fără o vorbă lui Kay. - Evadați! strigă ea. Întreaga bandă! Rămase foarte calmă. Ei, actriță scumpă cu față perfidă, stai acolo și pretinzi că ești atât de deprimată încât nu mai contează nimic decât ca el să fie salvat. Dar de ce ne-a spus? De ce... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
veni ca un oftat, din spate. Jur că asta nu adaugă nici o iotă la pericolul în care vă aflați. Dacă te gândești că organizația noastră a fost cea care a pus acele mașini și avioane la dispoziția voastră când ați evadat de la închisoare, ai înțelege că... - Ce? el se opri, protestând. Ascultă, acele mașini si avioane ne-au fost date de un prieten al... - Un particular care să dea patru mașini și două avioane? Nu fi prost. - Dar... El se întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care coborau - chinuitoare deoarece sugerau alte etaje, mai jos. De pe creierul lui începu să se ridice apăsarea convingerii că el și Peters și ceilalți n-au nici o șansă de scăpare. Aici, în această lume subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o agitație bruscă și anormală, o strălucire difuzându-se în întreaga lui ființă. Șterse cu privirea camera mașinilor, întrebător. Mintea i se concentră pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cale de scăpare, fără să faceți nimic pentru a ne ajuta? Văzu că... soția lui încuviințează rece, din cap. Ochii ei erau strălucitori și înțelegători. - Ești în lumina reflectoarelor, Lesley. Trebuie să te descurci chiar mai bine decât atunci când ai evadat din închisoare. Trebuie să te salți aproape literalmente de guler, și să devii un supraom. Vezi, ești în ultima fază a schimbării tale finale. Indiferent la ce nivel vei reuși acum să te ridici, acesta va rămâne definitiv. Nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
1871) la Torino. 3 Mai târziu, după război, Virginia Duțescu va face ani grei de pușcărie politică, în închisoarea de la Mislea, fără nicio altă vină decât aceea că se căsătorise cu instructorul de zbor Constantin Abeles, care a reușit să evadeze cu avionul din lagărul comunist, fugind în Turcia. 4 Cum sovieticii nu țineau cont de faptul că erau avioane sanitare, și le bombardau, ulterior vor fi vopsite în culori de camuflaj. 4A Iată câteva imagini ale războiului consemnate chiar de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
venea din Rusia. În timpul războiului se așezase la Brăila, unde deschisese o spălătorie, dar, descoperit de către poliția rusească, a fost ridicat într-o noapte și trimis în Rusia. Printr-o fericită întâmplare, pe când era transportat în Siberia, s-a putut evada, a trecut cu o luntre în Norvegia, de unde a revenit în România. Intrarea lui Costică Dobrogeanu în România a fost începutul adevăratei activități socialiste. Deocamdată acțiunea se mărginea în cercurile studenților, fiindcă lumea lucrătorilor era cu totul neaccesibilă propagandei. Epoca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]