3,552 matches
-
literar care a caracterizat deceniul amintit. Prima sintagmă reprezintă o raportare la un eveniment istoric care influențează și destinul scriitorilor. E o perioadă în care se afirmă tinerii, dar devine una de tăcere a marilor scriitori din interbelic, una de ezitări și reconfigurări ale spațiului literar. Războiul influențează și el viziunea despre existență. Dar, așa cum de altfel s-a remarcat 40, punerea acestei generații sub semnul vicisitudinilor istoriei are și un caracter restrictiv, pe de o parte, sintagma nu reprezintă o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fragil, gata să se lase distrus, fracturat, recompus la cea mai mică schimbare de perspectivă. Universul literar al deceniului al V-lea se caracterizează poate cel mai bine prin acestă metaforă. Deceniul al V-lea e unul al schimbărilor, al ezitărilor, al transformărilor, atât pe plan politic, cât și pe plan cultural, artistic. Evoluția literaturii din această perioadă nu a putut să nu reflecte sau să nu se lase influențată de transformările politice. Evenimentele se succed rapid fără ca omul, în general
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sub pseudonimul Ion Călimară, Geo Dumitrescu, folosind arma în care excela, ironia fină sau mai îngroșată, ridiculizarea, publică o serie de articole în care prinde în acele ascuțite ale "Insectar"-ului său câteva din vietățile nocive ale momentului"73. Și ezitările în redactare continuă. Emil Manu menționează, pe bună dreptate, că într-o notiță a redacției se anunță suspendarea revistei pe timpul verii, adăugând că terminarea vacanței nu va aduce și reluarea aparițiilor Albatrosului pentru că acesta este interzis de cenzură. Se motivează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
restituit cu ștampila "cenzurat"", iar "în noiembrie 1941, grupul "Albatros" apelează la revista liberală de stânga, Gândul nostru, să le găzduiască articolele și poemele, dar după un singur număr și această revistă este suprimată."80. Textul este reluat cu aceleași ezitări și în alte studii, inclusiv în reeditarea cărții din 200081. Geo Dumitrescu, se mai observă, semnează aici cu pseudonimul Felix Anadam și "în afara articolelor îndreptate net împotriva direcției oficiale, publică poemul Declin"82. Or acest poem (ca și cel intitulat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
timpului și zbaterea între limitele acestuia revin și aici obsesiv. Eul poetic se proiectează în ipostaza unei "păsări salbatice a Timpului" pe care neantul poate să o zdrobească (dorul de dispariție este mai mult decât un simplu reflex bacovian, pentru că ezitările, aspirație către un ținut al eternității, dar și tentația disoluției creează impresia unei trăiri autentice). Regele Fără-Timp reprezintă tocmai reușita distanțării de civilizația supusă degradării temporale, dar izolarea într-un tărâm al veșniciei echivalează cu moartea, cu durerea și cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elemente de către postmoderniști 228, decât cultului romantic al Evului Mediu. Nostalgia, care însoțește motivul amintirii, este și ea prezentă. Construcțiile sunt inedite, demitizante, refuzând să închege o poezie elegiacă, deși sonoritățile amintesc de tonurile simboliste. Deicticele conturează un spațiu-timp al ezitărilor ("Astăzi, mâine (sau poate niciodată)", "Odată o să-mi ceri mai mult", Poem final), al pendulării continue între dorință și realizare, între vis personal și ideal colectiv sau între eros și thanatos ("Dar n-o să ne putem iubi atâta, draga mea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
credibil", se introduc astfel justificări ale elementelor ieșite din comun ("e un cap detașabil"). Jocul verbal se realizează între modalizatorii care afirmă certitudinea absolută (în încercarea de a transpune irealul, de fapt, universul interior, în real) și cei care afirmă ezitarea, de fapt, incertitudinea, posibilitatea. Astfel se prezintă "bila adversarului/ care are întotdeauna un punct negru" (s.n.), există o întărire a acestor adevăruri pe care eul poetic le transpune artistic: "dar nu-i de ajuns/ să ciocnești bila celuilalt". Eșecul e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic, perpetuă căutare a ideii, a sentimentului care se încheagă și care trebuie să-și găsească materialul lexical care să-l reflecte suficient de fidel încât cititorul-spectator să devină și coautor și să se identifice cu căutătorul. Poetica incertitudinilor, a ezitărilor își găsește definiția, reflectarea fidelă într-un poem ca Dar eu spun mereu. Căutătorul de ideal înțelege că adevărul absolut se situează la limita înțelegerii umane, poate fi intuit, dar nu cunoscut. E un discurs despre imposibilitatea de a reda
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și eu ziceam dacă, tu spuneai poate,/ și el zicea cât de cât". Structurile disjunctive (" Și-apoi/ a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat,/ ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva...") conturează și ele acest univers al ezitării. Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de seamă,/ căutând...". Modul în care scriitorii aceștia văd lumea și modul în care se raportează la ea, sugerează și felul în care concep realizarea poemului. Textul poetic ca și demersul căutătorului de ideal este unul care se încheagă din ezitări, din încercări de a surprinde în cuvântul banal, uzat, sensul dorit și care se poate desprinde de învelișul acesta fonetic restrictiv. E un continuu dialog cu lumea de care se distanțează ironic, marcând relația de opoziție prin titluri sau prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este refăcută abia pe final, în rest textul este o lamentație a eului, lamentație care apelează la imaginarul tradițional redispunându-l într-un model propriu, caracteristic pentru Tonegaru. Disjuncția cu care se deschide textul "proscris sau fermecat de sirene" indică aceeași ezitare, indecizie care-și pune pecetea asupra acestei poezii. Ambiguitățile fac parte din structura lirică și par a avea menirea de a crea un univers al iluziilor, care se desprinde de real și se învăluie în mister. Disjuncția pare a fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din atmosfera romantică autentică. Discursul păstrează elementele imaginarului chiar și o serie de elemente de retorică, exclamații, de exemplu: "O, Doamnă, spuneam Lunii, primește negura sufletului acesta/ ce trece legănându-se pe raze ca pe o punte". E aici o ezitare în descoperirea drumului, o oscilare între exprimarea sentimentelor și teama de ridicol, implicare afectivă, trăire puternică și refuzare a ei, totul se succede de la o structură la alta. Steaua magilor e una care îi marghează existența, e probabil însemnul creației
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru acest prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem, băieți!..." Aventură în cer parodiază poezia aspirațiilor, a cuceririi spațiului cosmic. Regăsim jocul dintre certitudine și imaginație. Ezitările nasc ironii, " Omul care păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele cerului", textul e voit prozaic. Distanțarea de poezia marilor căutări se face prin amănuntele strecurate cu inocență, accesul la cunoaștere, la tărâmul misterelor se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin comentarii. De altfel, textul se constituie pe o anumită schemă dramatică - replicile (uneori patetice sau doar banale, standardizate) de spus pe scenă (ca într-o melodramă ieftină) și indicațiile regizorale: "Te-am întrebat de ce ai râs (acum un an!)". Ezitările exprimă nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a oamenilor care se cramponează de existența unor adevăruri absolute. Conștiința că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exprimă nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a oamenilor care se cramponează de existența unor adevăruri absolute. Conștiința că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin ezitări, ambiguizări. Textul dă impresia că este compus din replici date cuiva, frânturi dintr-un posibil dialog, " Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune: "Când o să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reia în contrapunct versul inițial, aplicându-i apoi tenta ironică, dezarmantă și depreciativă. Dintr-o ironie la adresa lumii, textul se transformă într-unul voit autoironic, pentru că se sugerează că e creat sub imperiul bahic. În consecință, se justifică astfel incertitudinile, ezitările, modul aparent haotic, cel puțin de asamblare a lui: "[nu știu] nici cum trei [stele] au rămas pe-o etichetă;/ scrie: JAMAICA virgulă COGNAC IMPORTAT/ și pe poză o creolă zâmbește cochetă". E o modalitate de a ridica kitschul la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a apropia poemul de cântec, oferindu-se o percepție sinestezică a semnificațiilor, în cazul poeziei contemporane asemenea structuri repetitive capătă funcții diferite. Ele proliferează adesea pentru a crea imaginea unui text pe cale de a se face, ca și cum procesul creator cu ezitările, cu reluările sale s-ar substitui el însuși poemului a cărui variantă finală, definitivă, lipsește, rămânând așadar necunoscută. Repetițiile acestea obsedante au și menirea de a lăsa impresia de incomunicabilitate, deoarece cu cât o frază revine mai des, cu atât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
caracteristică strict a generației amintite, dar reprezentanții ei o fac programatic, textele lor au tendința de a se transforma în arte poetice, autoreferențialitatea devenind și ea o trăsătură a unei poezii care reflectă o criză a umanității. Există totuși o ezitare constantă între tranzitivitatea și reflexivitatea acestor texte, ezitare pe care a remarcat-o și critica literară, jocul verbal axându-se pe luciditatea creatorului care nu poate uita și nu se poate iluziona că ceea ce face este altceva decât literatură, adică
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o fac programatic, textele lor au tendința de a se transforma în arte poetice, autoreferențialitatea devenind și ea o trăsătură a unei poezii care reflectă o criză a umanității. Există totuși o ezitare constantă între tranzitivitatea și reflexivitatea acestor texte, ezitare pe care a remarcat-o și critica literară, jocul verbal axându-se pe luciditatea creatorului care nu poate uita și nu se poate iluziona că ceea ce face este altceva decât literatură, adică lume secundă, construită din cuvinte, și, în consecință
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. E o poezie care oscilează între afirmarea unor certitudini (banale, scandaloase, provocatoare sau, chiar, absurde) și ezitarea în conturarea unui univers care, deși pare arhicunoscut, se fluidizează și devine tot mai greu de delimitat, undeva la granița dintre real și imaginar, dintre cotidian și oniric. O permanentă trecere de la tranzitivitate spre reflexivitate în cazul acestor texte, așa cum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-l urăști pe omul care-ți face bine, care te apreciază, astfel se explică poate malițiozitatea cu care-și tratează colegii de breaslă", Liliana Corobca, Ion Caraion și literatura Satanei în Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination, dar ezitările cu privire la intențiile, reacțiile, modul de a gândi și de a acționa se mențin: "E atât de monstruos, nedrept și incredibil că-ți vine să te îndoiești. Și dacă nu-i adevărat? Unde-i nota în care Caraion anunța "autoritățile" despre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la ora 3 d.m.»”2) Ceea ce li se întîmplă ulterior naratorilor diferă. Primul adoarme cu „lampa uitată aprinsă pe masă”, somn agitat, în care visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau de pe „podul de fier” fac figură de inițiați: împreună cu oaspetele, presimt o dramatică schimbare de paradigmă. „Deodată, lumina fu stinsă și umbra lui Karl Marx apăru în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lumea bună” la „Consum”, „artiștii”, „băutorii de pradă” - la „Tic-Tac”, membrii corpului didactic, avocații - „La Filip”, la „Atta”, în crîșmele de pe Lecea etc. Poezia lui Bacovia e dintre cele cu multe „găuri”: fraze neterminate, întreruperi abrupte. Ele sînt fie rețineri, ezitări, fie efecte „tehnice”, căci - spunea odată Macedonski - „pauza...cîntă ca o poemă, vibrează ca o orchestră wagneriană”. Aceasta nu-i o opinie singulară. Recent, un compozitor notoriu declara că „liniștea este sunetul sacru”. Sînt, într adevăr, oameni pe care tăcerea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
americani 423. Propunerea Rusiei referitoare la crearea unui sistem comun european de apărare antirachetă a fost făcută cunoscută de ministrul rus de Externe, Igor Ivanov, care a susținut, la Moscova, o conferință de presă în cadrul căreia, anunța că, după îndelungate ezitări, Washington-ul a acceptat să examineze posibilitatea creării unui sistem global de control privind reducerea rachetelor 424. Eforturile diplomatice ale Rusiei au atins punctul culminant la summitul G8 de la Okinawa (iulie 2000), în timpul căruia, președintele rus a adus în discuție
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza politică de anvergură, a existat o perioadă de mari ezitări, mers înainte și mers înapoi, de mare instabilitate. Consecințele directe ale revoluției sunt separarea spațiului public de cel privat, separarea societății civile de cea politică, iar aceste rupturi cauzează excluderea femeilor din viața Cetății, din spațiul politic și cel al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]