3,141 matches
-
Nu vezi? Au vrut să ne fure banii nunții. Cine? De unde vrei să știu, mintosule?! Urcă în mașina care o aștepta, cu portiera deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu fân, al hoților, cărora, banii acelei nunți, le-au scăpat printre degete, ca o mână de cenușă, spulberată de un viscol. Săriți, mă omoară! Se revărsau zorile. Dimineața se vestea a fi reconfortantă. Potrivit de răcăroasă, revigorantă, pentru pâlcurile de oameni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
preparată la putină, de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
putea fi? — O șalupă. Dar pare puțin probabil. Să vii în șalupă înseamnă să te expui la atacuri de pe mal. Și să-i cauți pe yubani pe toate aceste râuri și igarapés e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân... — Eu continui să cred că e vorba de un avion. — Atunci, eu continui să cred că e o prostie, insistă misionarul. O să înnebunim făcând presupuneri bazate pe visul unui băiețel drogat... Nu mi se pare serios, sincer vorbind. De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
insipid, lipsit de culoare sau scop sau sens, tern și monoton ca o apă de ploaie la o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul cu fîn, mai bine alegi să treci ca vodă prin lobodă, ca lumina prin ocean, ca pruncul prin leagăn... mai bine alegi să fii atent și miraculos, entuziasmat și alert, intens și însorit, să simți și să vrei mereu altceva, mereu mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mei au deschis focul din toate părțile. Și? Banditu (și ăsta!) a intrat în casă. Era rănit, dar a scăpat, că a ieșit pe din dos. Dar casa era înconjurată, nu? Era, dar s-a folosit de niște stoguri de fîn. A scăpat? întrebăm pe un ton care spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mereu îi ieșea în drum. Nu zicea nimic. Odată, când Lumina adormi, norul se repezi la iepuraș zicându-i: - Hai, afară!... e monoton aici!... nu vezi nici o câmpie!... hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea pe după căpițele de fân! - Dar eu mă simt bine, și dacă cer ceva, Doamnele Lumini mă ajută!... nu vreau afară! - Cum asta?! Și norișorul începu să facă giumbușlucuri, să le alinte și deodată se transformă într-o stea ce-i deschise calea. - Vino, frumosule
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea un cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate un gest afectat, dar cine izbutește să fie tot timpul firesc?) De ce mă Întrebați de Regal Court? — Așa, la Întîmplare... Avem atît de puțin timp la dispoziție! — Timp? Pentru ce anume? — Pentru a găsi un ac În carul cu fîn. 3 Nu s-ar fi zis că domnul Prentice era În stare de un efort susținut: nu era făcut pentru vînătoare. Din casă pînă la desiș și din desiș pînă la locul de tragere, cam atît putea să umble Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prin lumină, trecea cîte o umbră și în ușă se ivea un cap buhos, spionînd. Oaspetele stătea din povestit, întreba de sănătate și se scula să dea mîna. Uneori ieșea afară să mai puie sub botul cailor un braț de fîn. Lui moș Savastian îi plăcea grozav s-o necăjească pe bunica. - Liță Marghioală, cînd trăia omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de masă‑i scurtă, așa că hai să lăsăm preludiul, despre care tu mi‑ai spus că așa se cheamă, și să trecem direct la treabă. Curând suntem gata. Cu Sophie ar fi pe o pajiște cu flori, unde miroase a fân, sau pe nisipul cald, lângă apa caldă a mării, sau într‑o cabană de schi căptușită cu blănuri; dar acum nu‑i decât cu Anna într‑un apartament de bloc vechi. Sophie e blondă, Anna are părul șaten închis, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât cea fizică. Pe tine sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea împreună. A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în jgheabul de la fântână. Discuțiile în camerele din fund ale cârciumilor, pe un fum gros să‑l tai cu cuțitul. Și aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În piele, mirosul puternic de tutun și scuipat al juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant cintezoi și rândunele. Din cauza putorii de oaie, cu greu mai puteam simți mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste altul, să ne privească. Bruneta doarmea. Am deschis Metafizica sexului, de Julius Evola. Și așa, când ne certam, Sabina mă repedea: hai, scoate cartea și citește, că tu mereu ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rezultată din pământul scos de la săparea tranșeelor. Obiectul nu poate fi distins foarte clar, de aceea aș fi de acord chiar și În cazul În care cineva mi-ar propune să spun că este o grămadă de paie sau de fân. Eu stau, oricum, cu spatele la cei care mă privesc, astfel că ceea ce este În stânga mea pare să fie și În stânga câmpului lor de privire. Port un costum neutru de pânză de doc a cărei culoare nu este deloc țipătoare, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
valabilă“, o PACE. „Ce puțin lucru Îi trebuie omului ca să fie fericit!“ - mai zicea moș Anton Grințu după ce cu ajutorul băiatului pusese și al doilea cazan de tescovină la fiert, iar voi deja simțeați În nări mirosul imposibil de descris al fânului cosit pe obcină o dată cu mirosul primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
descris al fânului cosit pe obcină o dată cu mirosul primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-am Însurat a doua oară cu o munteancă ce stătuse cu porcii ascunși pe râu tot timpul războiului. Taica socru era om bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avea să se Întâmple, nici În vise, nici În semne cerești“. Acum regula povestirii părea să se schimbe. Plăcerea teribilă pe care moș Anton o trăise aproape trei ani, mersul călare peste mameloanele dulci ale peisajului bucovinean, cositul și Întorsul fânului, apa rece a izvorului (probabil unul dintre puținele vise Împlinite ale unuia din soldații Infanteriei Marine izolate două săptămâni fără apă pe insula Șerpilor), gustul afinelor, ale merelor dulci și al perelor zemoase, somnul și dragostea În fân cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Întorsul fânului, apa rece a izvorului (probabil unul dintre puținele vise Împlinite ale unuia din soldații Infanteriei Marine izolate două săptămâni fără apă pe insula Șerpilor), gustul afinelor, ale merelor dulci și al perelor zemoase, somnul și dragostea În fân cu o munteancă drăgăstoasă și blândă, toate acestea nu mai puteau fi Împărtășite nimănui. Poate de aceea acum nu se mai adresa direct jarului din vatra cazanului, ci ridicase privirea și-i urmărea pe cei care Încă mai Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate din plăcere, copilul care abia depășise un an și era foarte vânjos, ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri unde pasc turme de oi. Ajung În cele din urmă amândoi Într-un sat de sub munte. Anton dă ziua bună tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ar fi simpatizat cu legionarii Înainte de a pleca pe front. Nu e vorba numai de ignoranța sau de tăcerea cuiva În fața salutului muntenesc: ziua bună. Organele locale nu-și pot permite să-l lase să urce Înapoi În muntele cu fân și izvoare, cu vaci și porci, cu meri și pruni pe un om asupra căruia plutesc bănuieli. Dar el nu mai ajunge niciodată În bălțile cu stuf și pește pe care le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]