177,792 matches
-
Se vorbește mai mult de “intuiția feminină” decât de cea masculină, capacitățile femeilor de a sesiza unele lucruri fiind de netăgăduit, chiar dacă este atestata doar empiric. “Dar și bărbații pot avea intuiții puternice, pentru că și ei au aceleași capacități că femeile”, atrage atenția profesorul de psihiatria Judith Orloff. Singurul motiv pentru care este mai “celebra” intuiția feminină este că intuiția în sine este considerată un subiect “ușor, drăguț, lipsit de putere, asadar prea puțin masculin”. Această lipsă indusă de preocupare față de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94044_a_95336]
-
subiect “ușor, drăguț, lipsit de putere, asadar prea puțin masculin”. Această lipsă indusă de preocupare față de intuiție, trăiri și sentimente, de regulă, au făcut ca o parte din bărbați să-și piardă sau, cel putin, să-și scadă capacitățile intuitive. Femeile pe de altă parte sunt mult mai conectate cu ele însele, motiv pentru care sunt mai receptive la semnalele și gândurile venite din minte, decât bărbații. “Realitatea este că femeile sunt mai sensibile decât bărbații, iar intuiția fără sensibilitate și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94044_a_95336]
-
-și piardă sau, cel putin, să-și scadă capacitățile intuitive. Femeile pe de altă parte sunt mult mai conectate cu ele însele, motiv pentru care sunt mai receptive la semnalele și gândurile venite din minte, decât bărbații. “Realitatea este că femeile sunt mai sensibile decât bărbații, iar intuiția fără sensibilitate și receptivitate nu există de fapt”, explică Orloff. Realitatea.net
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94044_a_95336]
-
liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și ei și au detestat publicul acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a învins, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.' Opera lui Pinter e împărțită de unii critici în etape, evoluând de la lirism spre
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
liber. Partea extraordinară a fost că actorii au simțit și ei și au detestat publicul acela chiar mai mult decât publicul pe ei. Au jucat din răsputeri. La sfârșitul serii, publicul a fost înfrânt. Toți bărbații aceia în frac și femeile erau oripilați. A fost o seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a învins, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.' Opera lui Pinter e împărțită de unii critici în etape, evoluând de la lirism spre
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Emil Brumaru Pentru Absurdica Doamne nu mă părăsi Ia-mă-n miezul de lumină Al soarelui și ți-oi fi Rază îndulcind rășină Pe trunchi moale de femeie Lin topindu-i-o în suflet Ramurile să se-ncleie Între ele-n cuibul umed Și s-o bată frunza-n carne Pînă o să-i cînte sînii Fluturii să se răstoarne-n Luciul unghiilor mîinii Cîtu-i roua preț de-o
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12044_a_13369]
-
a inimii o iubire mai puternică decît viața și moartea o iubire care rupe tot ce știu și tot ce nu știu mă zgîlțîie din temelii oare durerea să fie prețul roșu al buzelor mele lipite de Buzele Tale din femeie? ochii ei trec prin mine deschiși mîinile noastre se ating ca vîntul și floarea o adiere de lumi vechi este în șoaptele noastre iar cînd ne strîngem în brațe se rup cercurile timpului Un trandafir pe calorifer Aceeași pasăre ne-
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
iluziei Dormi atît de frumos încît pleoapele tale nu despart ci unesc realitatea de vis și ființa ta este întreagă în două lumi deodată ești ca un cuvînt care chiar în timp ce e scris își este erată Embrion Inimă, ia-ți femeia și pleacă, eu nu mai pot... dragostea bea din paharul disperării sînt o suprafață de ghiață pe care arde un foc cercurile albe ale apei și cercurile roșii ale focului stau unul în altul viața și dragostea și moartea stau
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
Fruntea cu solzi albaștri Poeții vor muri în zori unii prin cîrciumi, alții prin altare, de vii vor arde, zei întîmplători, fără să ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
măcar, de sfârșit nu vom sfârși, cred, multă vreme. în adevăr cred, ca și d șumneațta, că amândoi avem dreptate. Beyle se vede a fi ridicol, după părerea mea, din pricină că a rămas copil până târziu de tot, cu deosebire în ce privește femeile, dar și în general: felul vanității lui l-a reținut prea lungă vreme în copilărie. A rămas cu un suflet de premiant întâi, veșnic nervos să nu-și piarză rândul. Evident, un bolnav. Rareori a fost în stare să trăiască
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
plumbul realității; de aceea lucește. Poetul redescoperă, cu încântare, nu și cu naivitate, ceea ce au descoperit alții înaintea lui, de sute de ori. Stilul său decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în poezia de dragoste. Tandrețea infinită față de femeia iubită nu este lipsită de o anumită cruzime. îmbrățișarea are ceva tragic, ca o sinucidere în doi. Totul este trăit intens, deși rămâne un joc. Patetismul și spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în poezia lui Constantin Crețan
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
sertare firește că asta nu spune lucrurilor pe nume și nici nu împiedică ziarele literare tutunul ficțiunile să cîștige pentru mine acum un șir de bătălii în marș - între noapte și zi e timpul cînd se furișează la marginea orașului femeia preschimbată în vulpe după cîteva ore de dragoste citise hesse mai tîrziu handke patru ani fusese troțkistă dar numai în felu-i aparte și-aproape se măritase-n glumă cu-un brutar acum poartă rochii lungi sigur liber-centriste i se face
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
cultiva și mai tîrziu. Iată, de pildă, un peisaj hibernal, schițat în februarie '52: Crochiu Mai ieri prin preajmă vînturi mari Parfum de ghiocei suflară Și te văzusem cum răsari, Lăstar de nouă primăvară. Dar regizorul suveran, Capricios ca o femeie, A vrut să curme-acest elan Și-un pic de iarnă să ne deie. Și-n noaptea plină de mister Prind candid fulgii a se cerne, Parcă toți îngerii din cer Jucară volley-ball cu perne. Sub alba pensulă măiastră Cărările de
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
zile (ce are cîteva fante deschise spre trecut) un secol de istorie românească ("O dimineață Ťpierdutăť, dar un veac cîștigat", scrie Valeriu Cristea în Fereastra criticului, București, Cartea Românească, 1987, p. 204) și întrețese, în urzeala de vorbe a unor femei, trei teme majore: memoria, istoria și destinul. Cum se mai vede astăzi, după 30 de ani de la apariție și în spațiul unei opere care cuprinde un atît de înalt vîrf estetic, romanul de debut al autoarei? Desigur, din perspectiva operei
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
a unchiului. Dar nu asemănările o atrag pe eroină; dimpotrivă, preocuparea ei este să fie altfel și, pentru o vreme, treptele creșterii sale sînt făcute din negații. încă de la începutul pubertății, fata se revoltă pentru că " Nu vreau să mă fac femeie ca voi!", află apoi că nu se recunoaște nici în numele ei, nici în propriul corp, după cum, mai tîrziu, presimte că iubitul ei trebuia "să nu semene cu nici unul din prietenii" colegelor de cameră. în acest tipar negativ al vieții, Letiția
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
ca și în aceea a stărilor și a emoțiilor. La despărțirea adolescentină de primul băiat, "știam că sufăr, îmi simțeam tot corpul, întins pe burtă, lung, al meu, și nu mai știam de ce, simțeam numai că mă doare". Formarea tinerei femei este grăbită de către experiența morții neașteptate a unchiului Ion, moment din care multe dintre neliniștile obscure de pînă acum sînt înlocuite de tonul tare al suferinței. Afînată de durere ("el îmi dăruise durere", "avusesem nevoie de moartea lui ca totul
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
care mi le simțeam subțiri și ascuțite. ș...ț Dincolo de toate astea întrezăream, pentru prima dată, și nu-mi venea să o cred, viața trupurilor goale, obscenă, ascunsă și atotputernică". Dezamăgirea o însoțește și în alte dintre descoperirile sale de femeie. Bucuriei de început că alături de Petru Arcan "totul arăta atît de diferit" îi urmează destul de curînd starea pustiitoare pricinuită de constatarea că această diferență înseamnă, cel mai adesea, înstrăinare: "cu fiecare clipă e tot mai mult altcineva decît mine". Eroina
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
aerul de provizorat" la care "țineam ș...ț așa cum țineam la corpul meu, cu familiaritate, cu repulsie, cu obișnuință". Roman despre formarea (și, pînă la un punct, într-o replică subtil asumată la modelul flaubertian, despre educația sentimentală a) unei femei unic, în această privință, în literatura română, umbrit (pe nedrept) de concurența pe care i-o face Dimineață pierdută, capodopera scrisă de Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile este o carte care, atît prin calitatea artistică, cît și prin
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Din ianuarie voi fi la pensie..." "Să ai 60 ani și să nu știi dacă trebuie să răspunzi invitației la t.v. - care ține să te sărbătorească... îmi promisesem să nu mă mai dau în spectacol. De la o anumită vârstă, femeile nu trebue să mai apară sub reflectoare..." "Acum, după 40 ani de scris, îmi spun că poate chiar însemn ceva, atât cât s-a putut pentru un om fără funcții, relații, lauri, privilegii... Cred că am fost consecventă cu mine
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
pe ușa "scării" și al năvălirii pe trepte, a fost să-l prindă măcar pe unul din mitraliori și să-i tragă o chelfăneală scurtă și-ndesată. Dar tiraliorii s-au împrăștiat ca vrăbiile când pe cer apare uliul, și femeia este vădit dezamăgită de insucces. Și, s-ar părea, cam iritată, căci pe terenul ambuscadei a mai rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
-o", dar nu o "împușcă", deși, pentru aspectul ei, ar merita să fie "împușcată", nu numai "rănită" prin ridiculizare. Mișcările, gesturile celor doi actori sînt cam la fel cu cele din jocul copilăresc "de-a baba-oarba", dar datorită atât culorilor femeii, cât și contrastului dintre mișcările și gesturile ei, greoaie și lăbărțate și mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca o adevărată actriță de pantomimă după terminarea
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
taie-te peste tot și lasă-ți liber și întreg doar creierul tăi faimos în formă de penis ce scoate fum pe nas pe ochi și pe gură atunci am să te duc de mînă, ca pe un orb la femeia ta "letală și rece". *** Din bloc ies șobolani cu sexul în ochi copilul, înalt, după ce își epuizează plecăciunile și lașitățile de savant tînăr și bîlbîiala lui feroce, de un farmec pervers, își proiectează mîinile mari și stîngace pe copacii eliberați
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
Halippa (toate personajele se înrudesc prin sânge sau prin alianță), trio-ul Lina-Rim-Sia compun registrul "jos", "grotesc", cu cacofonii și stridențe, în contrast cu cel "înalt", "tragic" care încadrează relația Elena - Drăgănescu - Marcian. în ciuda profesiei ei de medic, "bondoaca" și "ghemuita Lina","femeie grasă și scurtă de gât" aduce în noua și moderna locuință bucureșteană izul de bucătărie al tinereții ei de moldoveancă din Tecuci. "Deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pierdută", profesorul Rim își exprimă "firea sensibilă" prin obsesii
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
schimbate", stările sufletești. Fluieră admirativ, fluieră indiferent, fluieră a bună dispoziție, fluieră "a rendez-vous". Fluieratul lui Lică îi definește, mai mult decât gesturile și vorbele lui, firea de aventurier nonșalant și flușturatic. Relația furtunoasă cu prințesa Maxențiu - alias Ada Razu, femeie frumoasă și bogată, dar de joasă extracție - are pentru simpaticul "trubadur", deprins cu neangajante flirturi de mahala, parfumul unei aventuri inedite, cu perspective de trai ușor și bani mulți. Calculată și ambițioasă, Ada manevrează în perspective de trai ușor și
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]