3,207 matches
-
cele câteva soluții etimologice care s-au propus pentru explicarea originii celor doi termeni s-au dovedit a fi „patriotice”, dar forțate și puțin probabile. La sfârșitul secolului al XIX-lea, filologul sârb V. Jagi¾ a încercat să demonstreze următoarea filiație : it. negromanzia (magie neagră) > gramanzia > grabancia > s-cr. grabancijas > mag. garabonciás (25, pp. 451- 452). (Să punem în paranteză observația că, dacă această „călătorie” a cuvintelor s-a produs într- adevăr, atunci termenul intermediar gramanzia este, din punct de vedere fonetic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
revizuit ulterior părerea în favoarea soluției latinității termenului (66, p. 241). Revin în domeniul etnologiei, cu speranța că demersul meu în domeniul etimologiei nu se va dovedi gratuit și nu va rămâne fără ecou, mai ales în rândul lingviștilor. Dovedirea unei filiații între cei trei termeni (din maghiară, sârbo-croată și română) și determinarea exactă a direcției eventualei filiații ar da un impuls nou cercetărilor etnologice. Altfel, cercetările privind vechimea (grabancijas e atestat încă din secolul al XVII-lea !), originea și semnificația acestui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că demersul meu în domeniul etimologiei nu se va dovedi gratuit și nu va rămâne fără ecou, mai ales în rândul lingviștilor. Dovedirea unei filiații între cei trei termeni (din maghiară, sârbo-croată și română) și determinarea exactă a direcției eventualei filiații ar da un impuls nou cercetărilor etnologice. Altfel, cercetările privind vechimea (grabancijas e atestat încă din secolul al XVII-lea !), originea și semnificația acestui personaj misterios din mito-folclorul românesc riscă să bată pasul pe loc. Spun aceasta pentru că este evidentă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spontan al actorilor pe piață. Singura problemă este de a ști pînă unde este posibil de mers în acest sens. Răspunsul la această chestiune variază în funcție de logica ce inspiră diversele tipuri de abordări în termeni de reglare. Într-adevăr, după cum filiația marxistă este mai mult sau mai puțin puternică, diferă și rolul atribuit Statului. Preluînd o clasificare propusă de Bruno Théret (în "Revue d'Economie appliquée", tom XLIII, nr.2, 1990), putem repera trei ansambluri reglaționiste: Pe linia marxismului ortodox, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
are copilul din căsătorie față de părinții săi, iar descendenții înfiatului au față de cel care înfiază drepturile și obligațiile pe care descendenții copilului din căsătorie le au față de ascendentul acestuia. Înfiatul și descendentii săi păstrează toate drepturile și obligațiile izvorâte din filiație față de părinții firești și rudele acestora 51. Mai mult, Înfierea nu dă naștere rudeniei între cel înfiat și rudele celui înfiat și rudele celui care înfiază, în afară de cazul celui arătat, se precizează în Art.79. Articolul 79 al Codului familiei
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Art.79. Articolul 79 al Codului familiei reglementează a doua formă de adopție și anume cea cu efecte depline. Astfel, La cererea comună a tuturor celor îndreptățiți să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații firești. De la data când această înfiere își produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile și îndatoririle izvorâte din filiație între cel înfiat și părinții săi firești și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații firești. De la data când această înfiere își produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile și îndatoririle izvorâte din filiație între cel înfiat și părinții săi firești și rudele acestora încetează. Și în acest din urmă caz, se menține interdicția căsătoriei între adoptat și rudele sale firești, până la gradul IV, prin articolul 6. Capitolul al III-lea, al Codului Familiei
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
meu vizând recuperarea poeziei tradiționale de la Sama-Veda, la trubaduri. Întrebarea d-tale preia un fals acreditat de leneșa noastră critică literară care a refuzat să remarce structura binară a operei și s-a mărginit să dilate până la hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă sincretică constituită din alianța muzicii și poeziei, și așa văzând lucrurile, în acest veac schimonosit care, oricum, e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sine. De pildă, din splendidul Chicken Little, replica lui favorită este „Darth Vader e chiar tatăl lui Luke?“, întrebarea pe care un personaj le-o adresează imediat extratereștrilor abătuți pe Pământ. Într-adevăr: pe cine să contezi în adeverirea acestei filiații (dincolo de războiul mitic dintre Sith și Jediă dacă nu pe niște tipi veniți din altă galaxie? Revenind la Ratatouille, istoria unui șoricel care se zbate să-și afirme talentul (geniulă gastronomic, filmul trebuie neapărat văzut. Este absolut delicios, de la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
români, reiese faptul că autorii români se apărau cu motto-uri precum „nimic nou sub soare” sau „cărțile se fac din cărți”. Autorul concluzionează: plagiatorul nu imită și nu dezvoltă, el reproduce; el nu citează, ci copiază făcând confuzie Între filiație, adică ideea, și plagiatul propriu-zis, adică textul. Faptul că, până În anul 1970, este valabilă ideea conform căreia cărțile se fac din cărți, este dovedită și de Alexandru Dobrescu: „Miron Costin copiind din Nicolae Costin care copiase, printre alții, și din
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i dea cu tigaia-n cap, dar asta nu se întâmpla. Poți să oprești în loc viața unui om? se gândi Contesa. Cine are dreptul să influențeze destinul unui necunoscut? Filiația ei spirituală cu Maica Tereza îi dă oare dreptul să-și asume rolul de deus ex machina? Oare nu e Popa fericit așa cum e? Oare dacă el se transformă, soția lui nu va fi nefericită? Oare prietenii lui nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pentru toate dacă nu o dragoste arzătoare? Mariana iubise și ea la fel, înțelegea astfel de lucruri. Și putea să mai iubească. Chiar dacă era însărcinată. Spiritual vorbind, ea purta copilul lui Mișu. Sau al lui Popa, dacă luăm în considerare filiația cu sarcina doamnei Popa. Lucrurile erau extrem de complicate, dar Mariana simțea și știa, ca femeie și oarecum mamă, că putea să iubească din nou. Că putea să sufere din nou. Că putea oricând să o ia de la capăt. Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedesrachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial". Privind mai târziu lucrurile retrospectiv, Ion Barbu are să se judece cu severitate, din punctul de vedere al matematicianului trădat. "Am greșit desigur față de legea mea internă. Adevăratu-mi rost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedersachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial. Încât proiectul de a-mi lua doctoratul la Göttingen n-a fost realizat. Însă mai târziu, în 1936, am avut onoarea de a fi fost primul și până
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tot ceea ce „descoperă“, Marta Petreu uită să ne spună care sunt ideile pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci numai filiațiile „plagiatului“ pe care Marta Petreu îl scrie în cartea mâniei sale. Filiații care nu îi ies la socoteală nici după cele mai îndrăznețe contorsiuni de logică și interpretare. Trebuie să recunoaștem însă că efortul ei este remarcabil, atât prin cantitate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci numai filiațiile „plagiatului“ pe care Marta Petreu îl scrie în cartea mâniei sale. Filiații care nu îi ies la socoteală nici după cele mai îndrăznețe contorsiuni de logică și interpretare. Trebuie să recunoaștem însă că efortul ei este remarcabil, atât prin cantitate, cât și prin resursele de virtuozitate persuasivă puse în joc. Sursele sunt
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în ultimă instanță, ca să spun așa, mă cam aburești. Absolut deloc. Ba da. Vorbim deja de o grămadă de timp și nu mi-ai spus nimic. Am aflat o mulțime de detalii despre Calistrat și vârsta lui, despre linii de filiație și, acum, tocmai îmi explici că, în ciuda voinței mele, nu voi avea încotro și va trebui să mă stabilesc aici pentru totdeauna. Fă o analiză și găsește tu o denumire pentru tot ce am făcut noi doi în ultima oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și istorici literari: Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu. Între Alecsandri și Caragiale s-au găsit asemănări în ce privește observația tendențioasă a moravurilor timpului (ambii au trăit în epoci de prefaceri sociale). Referinduse la înrudirile dintre cei doi dramaturgi, Ștefan Cazimir notează că „tematic, filiația se poate sprijini pe două repere esențiale: asimilarea culturii apusene și moravurile politice”.<footnote Ibidem, p. 70. footnote> Ibrăileanu identifică în Coana Chirița din Chirița în Iași, Chirița în provincie, și Gahița Rozmarinovici din Iorgu de la Sadagura - Zițele epocii respective
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
toți. După părerea lui G. Munteanu „Zița e cea mai inteligent odioasă apariție din teatrul comic caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează pe ceilalți e numai antipatic rizibilă”. Se pot găsi mai multe referințe parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dl Anton Holban reprezintă în opera sa un extract proustian -, pe seama căruia ești de multe ori înclinat să pui efervescența și precipitarea notației sale psihologice. Diferența de volum poate că atrage după sine și gradul de așezare al corpusculelor dizolvate. Filiația proustiană a dlui Anton Holban este, dealtminteri, cu mult mai categoric și mai lucid exprimată chiar de către autor: "Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire care nu poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi contestă futurismului noutatea („futurismul nu e așa nou cum îl prezintă adepții lui”), salutînd delimitările mai recente ale unor foști adepți marinettiști precum G. Papini („Il mio futurismo“) și Ruben Dario („Letras“). Interesantă, deși discutabilă, rămîne observația sa privind filiația futurismului italian: „Ei și-au dat într-adevăr samă că literatura a rămas prea mult timp în Italia departe de curentele regeneratoare din alte țări și că o modernisare a ei, în toate direcțiile, se impunea. Sub sugestiuni din Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al lui Perpessicius, mai apropiat de estetismul idealist subiectiv al lui Rémy de Gourmont. Filiația gourmontiană - comună și lui N. Davidescu - a fost subliniată, între mulți alții, și de către E. Simion, în prefața volumelor De la T. Maiorescu la G. Călinescu. Antologia criticilor români: „Din simbolism pornește și critica artistă a lui Perpessicius, avînd ca model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acoperire”. Urmuz e un „scriitor eminamente lucid”, „mai degrabă hiperconștient”, iar fracturile discursului său logic nu urmează liniile tulburi ale imaginarului oniric: „Putem vorbi, eventual, despre un cvasionirism urmuzian, stabilind unele apropieri care nu implică o identitate de natură, nici o filiație” (N. Balotă, „Post-scriptum urmuzian” în Urmuz, Editura Dacia, Cluj, 1998, p.173). Dar oare trebuie să ne reprezentăm literatura onirică (și, în particular, „onirismul estetic”, „structural”, profesat de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu și ceilalți) asemenea unei literaturi delirante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă avangardismul ar fi caracterizabil prin voință de ruptură, revoltă anarhică și negație radicală, postmodernismul ar miza - dimpotrivă - pe o atitudine „slabă”, recuperatoare, citațională, nostalgică și ironico-parodică a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]