9,041 matches
-
procesul educațional. Prin acest curriculum se realizează creșterea posibilităților de opțiune, premisele determinării unor parcursuri individuale de învățare și creșterea autonomiei unităților școlare în elaborarea propriului curriculum. La elaborarea programei, specialiștii Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului au avut în vedere finalitățile exprimate prin standardele de performanță ale învățământului primar, necesitatea obiectivă de reluare în sens concentric a principalelor elemente de conținut predate din ciclul anterior, experiența și tradițiile educației fizice din țara noastră cât și condițiile medii de dotare materială a
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
o mașinărie integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură, dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. în același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selecteză, asemenea unui Marcel
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
școală, familie și societate, adună eclectic idei din etica wolfiană, enciclopediștii francezi și din tradiția „moralnică” românească a vechilor cărți religioase și de înțelepciune. Pledoaria pentru educație și învățământ, încrederea în capacitatea rațiunii omenești și în valoarea culturii au drept finalitate „buna norocire” a omului, ale cărui virtuți contribuie la dezvoltarea societății. Din necesități didactice, B. alcătuiește o „teologie morală” pentru Seminarul de la Socola și cursuri de drept pentru Academia Mihăileană. Expresivitatea, adesea literară, a scrierilor lui este dată de stilul
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
său talent. Principala calitate a lui Lucian Raicu, pe care o posedă într-un grad excepțional și care ar putea fi definită prin cuvintele inteligență, capacitate analitică, perspicacitate, determină nu numai întreaga structură a criticii sale, ci și obiectul și finalitatea ei. Instrumentul își creează, în acest caz, domeniul asupra căruia se exercită un spațiu de pătrundere nelimitat. Din care suprafețele sunt, bineînțeles, excluse. Pentru criticul preocupat întotdeauna doar de partea ascunsă, mai greu accesibilă a operei, o cantonare, fie și
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
te mulțumești să citești în grabă aceste învățături, ci să fii cu luare aminte la cele scrise. Căci Sfintele Scripturi nu ne descoperă nimic fără folos” (I, 7,2). Interpretarea Scripturilor nu este deci un exercițiu formal și lipsit de finalitate, ci un act profund existențial, care alimentează credința, stimulând‑o, și care are drept ultim scop „slăvirea lui Dumnezeu”. În fine, Hipolit atrage atenția destinatarului său asupra dublului aspect, personal și public, al epistolei. După ce învățăturile care sunt expuse aici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestuia, existente și în cuprinsul ei (ființe cu puteri supranaturale, obiecte miraculoase). În alte cazuri pătrunde în zona basmului animalier, luând naștere s. explicative cu caracter legendar. La fel de ușor se poate identifica și cu legenda propriu-zisă, când motivele dobândesc o finalitate explicativă sau se referă la un anume personaj istoric. Două categorii ale s. sunt gluma și anecdota. Mai redusă ca proporții (se limitează la relatarea unui singur moment) și de proveniență citadină, gluma pune accent pe replica finală, așa-zisa
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
sporită tangență cu mituri și figuri arhetipale, transcende experiența individuală, deschizând porți către cea a subconștientului comunităților umane, împrumută comportărilor senzația străvechimii, prin încetinire ceremonială și prelungire simbolistică. În cărțile târzii, Valea Frumoasei, Poveștile de la Bradu-Strâmb, expedițiile cinegetice își pierd finalitatea practică, devin doar prilejuri de a conduce pașii vânătorului pe meleaguri vrăjite, cum e dumbrava cocoșilor sălbatici, veritabilă mandala, din povestirea Raiul. În Ostrovul Lupilor și în Fantazii răsăritene se face elogiul înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de creație și de manifestare a originalității: „Originalitatea civilizației noastre, ca și a civilizației celor mai multe popoare nu stă, așadar, în elaborație, ci în adaptare și în prelucrare”. Două etape sunt în consecință de străbătut pentru ca fenomenul sincronic să își atingă finalitatea: imitația integrală și adaptarea la rasă, adică la specificul național. Nu este, prin urmare, câtuși de puțin corectă imputarea care i s-a adus lui E. Lovinescu atât în trecut, cât și mai târziu, iar uneori chiar și astăzi, că
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
se înnoi prin imagine și armonie”. Apărea acum un element nou, diferențierea, de o mai clară relevanță estetică, deși era implicat în ideea de adaptare în măsura în care și adaptarea conferea, în ultimă instanță, originalitate. Oricum, în această accepție, s. își realizează finalitatea cea mai înaltă, avută în vedere de E. Lovinescu. Altfel zis, s. literar nu este altceva decât ceea ce se cheamă, în limbajul criticului, modernism. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. civ. rom., I-III; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 5-10, passim
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
269. 538. în antologia citată supra, p. 768. 539. Antologia citată, p. 503 540. Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei până la Aron Vodă, (1359-1595), ediție de Const. Giurescu, București, Socec, 1916, p. 215. 541. Vezi Ștefan Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni politice. Finalitate culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pp. 129 și urm.; Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, pp. 166-170. 542. în Călători străini..., vol. III, pp. 127-128. 543. Deși Anton Maria del Chiaro găsea de cuviință să-i laude: „Românii (și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unele în colaborare: Russkaia literatura (konța XIX veka - naceala XX veka) (1967), A. S. Pușkin în context cultural românesc (1984) -, precum și antologii - Russkaia poeziia konța XIX - naceala XX veka (1890-1917) (1975) și Sovremennaia sovetskaia proza (1978) - ambele în colaborare, toate subsumate finalității didactice. Este autorul a peste o sută de studii și articole publicate în reviste de specialitate, care se referă la întreaga istorie a literaturii ruse, de la A. S. Pușkin și Mihail Lermonotov la poetica lui Lev Tolstoi așa cum au relevat-o
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
a acționa liber sau capacitatea de autocontrol și abținere, curaj sau prudență, inițiativă sau defetism, sacrificiu, dăruire etc. Se poate remarca faptul că acțiunile morale sunt manifestări psihologice ale persoanei, dublate Însă de valorile morale care le impun o anumită finalitate. Aceste acțiuni sunt marcate de valorile morale pe care persoana respectivă și le-a Însușit prin educație, imitație sau din experiența sa proprie de viață. De modul În care persoana și-a Însușit valorile morale depinde capacitatea sa de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sancționeze acțiunea pe care persoana a Întreprins-o. Cenzura morală sau, după expresia lui I. Kant, „legea morală din mine”, mă oprește să fac ce nu-mi este permis, conducându-mă către realizarea unor acte și conduite cu semnificație și finalitate morală pozitivă. Această lege morală, care ne reamintește de daimonionul lui Socrate, este de fapt Supra-Eul. Trebuie recunoscut faptul că, În cazul principiilor Psihologiei Morale, acestea, din punct de vedere psiho-moral, se pot delimita În două categorii de norme, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceea ce este ființa sa În realitate. Omului Îi este dat de a-și modela singur propria existență. A fi om Înseamnă a deveni om”. În sensul acesta, problemele persoanei umane se regăsesc În sensul vieții omului și, mai concret, În finalitatea acțiunilor sale. V. Frankl remarcă faptul că fiecare persoană, În decursul vieții sale, are datoria de a realiza anumite valori. Aceste valori sunt, În primul rând, morale și, prin aceasta, ele se raportează la Supra-Eu. Condiția esențială a existenței persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cealaltă. În ce constau diferențele dintre ele? Sunt diferite sau se completează reciproc? Viața biologică și existența sufletească sunt complementare. Viața este supusă principiului vital al cauzalității, care o determină și o Întreține. Existența sufletească se desfășoară sub semnul principiului finalității, al destinului. Această constatare Înscrie faptul de „a fi” Între două momente; „cauza primă” și „scopul ultim” (N. Paulescu, Traité de physiologieă. Aceasta face ca În cazul Persoanei, tot ceea ce „este” să nu poată fi decât o „singură dată”. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta și destinul. Noi suntem, din perspectiva acestei gândiri de obediență existențialistă, cei care „rezultă din Întâlnirile cu hazardul”. Acest punct de vedere schimbă complet modalitatea de a Înțelege Persoana umană. Destinul nu mai este ceva fixat anterior. Destinul, ca finalitate, este rezultatul, concluzia existenței noastre, al modului În care individul a trăit și s-a condus pe sine. Această nouă viziune deschide perspectiva unei alte forme de a Înțelege existența. Cunoașterea de sine și cunoașterea celorlalți sunt esențiale În construcția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apetențelor instinctuale primare (foame, sete, relaxare musculară, sexualitate, somn, odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin senzație”. Plăcerea nu este numai o stare agreabilă raportată la corp. Ea este legată și de alte registre ale organizării sistemului personalității. Dincolo de nivelul plăcerii senzoriale, plăcerea este trăită și În planul conștiinței, ca o stare de satisfacție, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezentativă, de duratăi. Cetatea durează, există prin oamenii ei, iar oamenii au, la rândul lor, destinul și durata cetății lor. Acest destin cu aparență formală de istorie are două dimensiuni interioare, de structură: sufletească și morală. Destinul este durată și finalitate Împlinită. Rostul cetății este de a conferi durată existenței și de a o proiecta dincolo de existența umană limitată În timp. Prin cetate, omul Își perpetuează propria existență. Este primul pas către eternitate, către neperisabil. Din punctul de vedere al psihologiei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și lege (1987), ajungând în anii ’50. Profitând de logica ambiguă a traseului realitate-fantasmatic și retur, romanul urmărește procesul prin care avocatul Ladislau Pietraru își salvează identitatea proiectând scenarii în spațiul trecutului: o alienare controlată, în care regresia schizoidă are finalitate curativă. Volumele de povestiri Maximele, minimele (1984) sau Castelul albastru (1986), cumulând „exerciții de imaginație în stil borgesian sau în stilul fantasticului romantic, ba chiar și în stil urmuzian”, au în scrisul lui S. caracter de „interludii” (Laurențiu Ulici). Un
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
practică. Indiferent de profesie (preoți, juriști, medici), promotorii Renașterii ardelene, îmbinând acțiunea edifiantă prin viu grai cu cea scriptică, s-au întrecut în a alcătui atât tomuri științifice, cât și cărți și broșuri de popularizare (compilații, prelucrări, adaptări), majoritatea cu finalitate utilitară imediată. Disertații de teologie, filosofie, logică, etică alternează cu lucrări ca Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (Gheorghe Șincai), Învățătură pentru prășirea pomilor (Petru Maior), Economia stupilor (Ioan Piuariu-Molnar), Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna (Vasilie Popp
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Buzura, Imposibila despărțire, CNT, 1980, 21; Ștefan Aug. Doinaș, Marin Preda ca amintire, VR, 1980, 5-6; Marian Popa, Marin Preda - un scriitor universal, TBR, 1980, 183; Nora Iuga, Wenig Zeit, den Himmel anzuschen, „Volk und Kultur”, 1980, 6; Al. Călinescu, Finalitatea confesiunii, FLC, 1980, 33; Al. Piru, Destine paralele, FLC, 1980, 33; Ov.S. Crohmălniceanu, Dramatismul sentimentului, RL, 1980, 48; Băileșteanu, Refracții, 87-106; Manolescu, Arca, I, 270-319; Raicu, Contemporani, 7-18; Sângeorzan, Conversații, 163-174; Zaciu, Lancea, 25-32; Octavian Paler, Dincolo de focul de câlți
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și-a pus ochii cu care neantul vede, sau poate că nu vede”). Maniera nu e alta în Migrene I (2001), primă parte, compusă din 111 calupuri textuale, a unei proiectate hexalogii, în care titlul identifică și numește tema și finalitatea generării metaforice: „migrena îmi deșurubează ochii ca și cum mi-ar crește-n creieri cactuși • degetele îmi cad din mâini și-mi umplu chipul cu o ceață unde se ascunde un păianjen • strălucind ca un ceas de oprit timpul - strânge în cadranul
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
familia îl satisface în măsura în care răspunde cerințelor sale, oferindu-i în același timp un mediu afectiv și protector. C. Dimitriu, făcând sinteza funcțiilor grupului familial, distinge următoarele: a) funcția biologică a familiei constă din procrearea, protecția și creșterea copiilor, având ca finalitate perpetuarea speciei umane, condiție indispensabilă existenței și menținerii unei societăți; b) funcția juridică este dată de raporturile de rudenie și patrimoniale dintre membrii care compun familia, raporturi consfințite legal prin actele de stare civilă care atestă casătoria, nașterea, adopțiunea, divorțul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Oana Arghire P R E F A Ț Ă Reconsiderarea finalităților și a conținuturilor determinată de nevoia de adaptare a curriculumului național la schimbările intervenite în structura învățământului preuniversitar este însoțită de reevaluarea și înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Astfel, în învățământul preșcolar și primar, pe lângă metodele tradiționale de instruire
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
și funcții specifice învățării. Prin această formă de activitate -joc didacticse realizează o bună parte din sarcinile școlare, obiectivele jocului didactic fiind în interdependență cu obiectivele celorlalte forme de învățare. Integrat rațional în sistemul muncii instructiv-educative, jocul didactic capătă o finalitate pedagogică și un conținut instructiv-educativ bine determinat. Jocul didactic rămâne principala cale prin care copilul se afirmă și își aplică tot potențialul său intelectual creator în rezolvarea subiectului. Este o activitate complexă care solicită toate procesele psihice, cognitive, afective și
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]