6,379 matches
-
Scăldându-ne-n iubire” și realizând atunci „Ce cald e sentimentul de iubire,/ Când ari cuvântul de la suprafață!/ Ștergându-ți eu sudoarea de pe față,/ Arzândă chiar de-atâta adâncire,// Atingeri tremurânde și fluide/ Și mâini ce se-ntâlnesc din întâmplare,/ Fiori ce ne produc cutremurare,/ Ne pierdem lunecând în gânduri vide...// Iar trupurile se îmbrățișează,/ Formând un Tot, un Unic, un Întreg,/ Unim noi buzele, clipim cu ochii,// Privirile flămânde luminează...// Mă-ntreb, te-ntrebi: cu ce-o să mă aleg?/ Dar
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
pe un raft. Casa umbrelor, sfârtecă și adună timpul; compune și descompune realitatea care a aparținut unor oameni și pe care au acceptat-o în afara oricărei voințe indiferent pe unde i-au dus pașii. Aceste proze, sunt străbătute de un fior emoțional, împingându-te până la senzația de iubire. Citindu-le îți trece prin fața ochilor acel fundal infinit al unui tablou compozițional, determinând fiecare personaj să ia hotărâri omenești pentru a putea rezista comunicării cu cei ce le sunt în față sau
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343597_a_344926]
-
nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat nenorocirea? - Astăzi după ora zece. M-au anunțat la serviciu și am venit cât de repede am putut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
să-mi fii Gândul devine rouă fierbinte, pasăre născută mereu dintr-un vis, sine ieșit din dureri și cuvinte, zbor rotunjit peste-un alb paradis. Frunzele iau sărutarea luminii, doinele spun cântul lor pătimaș, trupul tău plin e mereu de fiorul grădinii eul meu rămâne-ntre patimi luntraș. Tu dăruie-mi clipa s-o sorb cu uimire, trupul tău amforă-n mine să fie, vreau să-mi fii marea cu țărmul mustind de iubire cântecul meu dintr-o seară atât de
SĂ-MI FII de LEONID IACOB în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343622_a_344951]
-
mereu pe cer, prin aștrii nopții ce nu pier, să te confund mereu cu luna ca să-mi fii dragă-ntotdeauna. aș vrea să mă rotesc cu tine în lumile-adolescentine, și să trăim și tu și eu aceșlaș basm mereu, mereu... fiorul limpede-l păstrează doar din privirea ta o rază din ce a fost, alege-acum, tot ce în noi a fost mai bun. și dacă printre anii grei ai strălucit mereu prin ei, te chem mereu a câta oară, neprihănita mea
SĂ NU MĂ PĂRĂSEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343659_a_344988]
-
presare aroma dimineților peste roua de ceară din ființe. Trecând peste lacrimile din noi, peste deșertăciuni destinul va zâmbi, himerele vor rămâne șchioape și amintirile, ecouri ale lumii, nu vor adormi pe ogorul umanității. Prin strălucirea interioară, poetul Stroia, duce fiorurile sale, dincolo de sine, pentru a înflori petalele inimilor noastre. Cuprins de armonie, de lumină „veșnicul visător”, trece prin sita Eului sclipiri ale memoriei, stări lăuntrice deosebite care urmăresc renașterea spirituală a neamului. Poetul a găsit calea de lumină și ne
GHEORGHE STROIA METAMORFICE STĂRI -CUVINTE SUFLATE CU DRAGOSTE de IONEL MARIN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343690_a_345019]
-
ca să ne trezească din „beția” nerușinării,a crizelor. Lumina este mai puternică decât întunericul și doar ea poate îmblânzi veacul,ca valuri de spurcăciuni să nu spargă oglinda timpului. Lumina lui Hristos luminează tuturor și ne oferă în dar Speranța,fiorii veșniciei! Iisus ne așteaptă să-i deschidem ușa pentru Cina cea de taină. Să prețuim cum e firesc sacrificiul generațiilor anterioare și prețuind valorile autentice din toate domeniile vom reclădi un prezent demn,o societate prosperă în care să rodească
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
noaptea de sâmbătă spre Duminică. După ce am terminat toate pregătirile pentru ziua de Paști, împreună cu soția mea, poeta Titina Nica Țene, pe la ora 23 am plecat spre Biserică.Dinspre difuzoarele instalate afară răzbăteau peste tot cartierul cântece religioase. Mergând, un fior mi-a străbătut întreg corpul.Imagini și amintiri din copilărie îmi reveneau în memorie ca secvențele unui film, având ca fond muzical aceste impresionante cântece. Mi-am zis în gând: iată câ în noaptea Învierii, renaște și în gând o
LUMINA ÎNVIERII SIMBOL AL SFINTEI TREIMI POGORÂTĂ ÎN NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343712_a_345041]
-
trimite mereu Făclie nestinsă de comori Aripa unui vis de copil, Să lumineze zborurile... POETUL Torent de bunătate, Trubadur cu rană din iubire, Poetul, Vindecător tăcut al clipei, Aduce dorul mai aproape. Cu soarele în privire, deschide ferestrele candorii, Cu fiorii viselor, ai inimii Topește gheața lumii. Umbră sângerândă, freamăt, Cascadă de taine și mistere Deschide porți cerești, Luminând poteci către altare. Obsedat nu de Sine, Nici de templul timpului, ci de Izvorul bătrân, nesfârșit... Vibrează cu trupul anilor, Dăruind armonie
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
drag, tac că departe sunt de tine, Tac în surâsuri și în vers, tac printre lacrimi și suspine. Când tac profund te întristezi și-mi spui că-ți este dor și dor Dar nu gândești că mă încearcă același nesecat fior? Și nu gândești că vorba-ți dulce îmi rupe zeghea ce mă strânge Și că tăcerea mea-i durută și-mi picură otravă-n sânge? Și dacă tac e fiindcă-n suflet înmugurește primăvară Și mugurii irup sub raza-ți
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]
-
impunea prin alura, dar și prin felul de a vorbi. Gabriel o privea cu duioșie, dragostea lui pentru Lăură nu se stinsese, o purta într-un ungher al sufletului, numai de el știut. Văzând-o, a simțit din nou acel fior uitat și reînviat, o iubise din tot sufletul și încă o iubea, dar fără speranță. După ce-i făcură un consult lapidar, Gabi pleca și el, promițând că se va întoarce după ce va termina vizitele la saloane. Lăură rămase visătoare, i
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340136_a_341465]
-
edificator pe care l-a remarcat și prefațatoarea volumului, doamna profesoară Gheorghița Durlan: „Când s-a auzit în difuzoare vocea caldă și limpede a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, ca un freamăt de codru verde s-a făcut auzit fiorul ce a cuprins mulțimea, după care s-a statornicit o liniște deplină, nefirească pentru un așa mare număr de oameni...” Autor, Profesor, Anica Tănasă 14 aprilie 2016 (Va continua) Referință Bibliografică: RUGINOASA - ISTORIE, CREDINȚĂ ȘI CULTURĂ - OPINII III - prof. ANICA
PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340107_a_341436]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PLOAIA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Torce ploaia! Fuioare groase de apă se transformă în cernute fioruri. Cuminți, clipe ude ne rescriu, însăilează pe andreaua zilei. Mai scăpăm într-un ochi prea greu, ce nu vrea să stea în linia dreaptă și picurăm ca o fâșie nesfârșită de vise, visul cerului, visul verdelui curat, visul ploii, compunându
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340165_a_341494]
-
este specifică doar regnului animal. Analizăm doar forma sub care o interpretează omul. Iubirea o regăsim peste tot și în toate. În soarele ce răsare spre a măsura frumusețea apusului. În frunza ce crește spre a putea cade înroșită de fiorul melancoliei. În norul ce se adună spre a putea plânge cu picături de ploaie hrănindu-ne pământul . În apa ce curge de la izvor la vărsare înverzind malurile cu trecerea ei. În culoarea florilor ce știu că vor încânta aerul cu
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
Trupul fetei se cutremură ușor și un suflu de aer rece o învălui. Narcisa privi talazurile ce se spărgeau înspumate într-un zgomot asurzitor de pereții navei. Deodată, pe creasta unui val zări chipul acelui bărbat în culori străvezii. Un fior de gheață îi străbătu trupul din creștet până-n tălpi. Instinctiv, întoarse capul spre locul unde se afla acel cavaler misterios, dar nu mai văzu pe nimeni. Se cutremură și îl strânse pe Wilhelm de braț. - Ce ai, draga mea? - Nimic
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
mai văzu pe nimeni. Se cutremură și îl strânse pe Wilhelm de braț. - Ce ai, draga mea? - Nimic! - șopti fata. Briza mării m-a răcorit nițel. Se întreba unde mai văzuse acel chip ciudat. Deodată tresări și o săgetă un fior. Fața acelui cavaler o zărise în loja Filarmonicii din Viena când apăruse ca din senin și apoi dispăruse asemenea. Repetarea întâmplării o puse pe gânduri. Nu știa ce să mai creadă. O urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
felinar o cuprinse în brațe și o sărută ușor pe buze. La rândul său, Narcisa îi încolăci brațele pe după gât. Deodată, totul păru atât de straniu de parcă strângea la piept o statuie. La rândul său, prințul fu cutremurat de un fior ciudat de parcă femeia era de gheață. Narcisa îl respinse ușor și-i șopti: - Relația noastră nu merge. Îmi pare rău, dar tu ai menirea ta ca moștenitor la tron, iar eu pe a mea. - Este ciudat ce mi se întâmplă
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
larga lume Cruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anume Ce era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnat Pentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat, Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire, Dând fiori frumoși în viață, noi l-am denumit: iubire. Pentru unii, a iubi, e-un cuvânt banal de spus Pentru noi a fost ca crezul și respectul ne-a adus Astăzi, ici, să continuăm briliantul de frumos, Să ne facem viitorul
ADUN ANII PENTRU TINE de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377317_a_378646]
-
și-a luat poșeta și a pornit spre fermă. Avea de mers vreo doi kilometri până acolo, așa că va ajunge la timp. La intrarea în biroul său o văzu pe Ramona venind și ea pe stradă. Parcă o străfulgeră un fior ca un curent electric la vederea sa. Ce să fie asta? se întrebă fata. Începu să-și facă cruce cu limba în cerul gurii cum o învățase mama sa când era mică. - Mama, ca să nu te vadă nimeni când te
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
spectacolului și rămase fermecat de trăsăturile fine ale acestei domnișoare și de întreaga armonie a trupului său. Parcă sunetele baletului și artistele din rolul lebedelor de pe scenă se contopeau armonios în făptura de lângă el. Simți o atracție deosebită și un fior ciudat dezlănțui în inima sa o adevărată avalanșă de sentimente. La rândul său, Narcisa parcă se topi sub privirile prințului rus și din când în când trase cu coada ochiului spre el. De câteva ori se surprinseră admirându-se pe
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
într-o mantie neagră care-i cădea de pe umeri până la poale ca un evantai și o pălărie mare și neagră pe cap, trecu în fugă pe lângă ei, lăsând în urma sa o adiere ca de vânt. Narcisa tresări cuprinsă de un fior rece. Prințul se întrebă cine era acel bărbat misterios pe aleile grădinii sale. Dar precum apăruse ca o nălucă, tot la fel dispăruse ca o umbră în noapte, iar în urma sa florile și frunzele pomilor se cutremuraseră ușor. Răcoarea nopții
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Acolo zări un tânăr cavaler cu părul ondulat revărsat pe umeri, doi ochi negri ca mura și pielea feței mult prea albă în comparație cu a celor din jur. Îl surprinse admirând-o și câteva secunde privirile lor se întâlniră. Simți un fior necunoscut în care se îmbină plăcerea cu teama. Dar acel moment fu întrerupt de reîntoarcerea lui Franz. Schimbară câteva cuvinte în șoaptă și-și zâmbiră. „Cine putea fi acest necunoscut ciudat?”- se întreba Narcisa. Spectacolul reîncepu și fata dădu uitării
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
pe pleoapele de mure toți fragii grei ai demnității pline la gust te îmbiază spre iubire ne-am adunat sub frunze și colibe cu sufletele zgribulite de neant atinși de fulgii faguri de lumină ne încălzim în miere calm liant fiorul blând al toamnei fără grijă rădăcinat cu sufletele cristaline în anotimpul ultimul din tine reaprinzând în gând al cincilea tărâm avânt din Cer e regăsit adânc de sine Foto tehnică - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursă
POEM HIERATIC XXXVII-OCHII DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377355_a_378684]
-
care-l deschise lângă fereastră. Eu nu o părăseam din priviri; simțeam că așa îmi făceam mai mult curaj. Oricum, avea o stăpânire de sine, vizibil superioară mie. Era rațională în tot ceea ce făcea. Încă nu se ”pierduse” în mrejele fiorului de dragoste. Am încercat să-mi găsesc de lucru prin cameră, însă parcă nu avea nicio noimă tot ce făceam. Ea părea că nu-mi dădea importanță, încerca să nu mă bage în seamă, își aranja lucrurile în șifonier și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
ca o femeie tânără și plină de dorințe nemărturisite și neîmplinite. Bine a zis, cine a zis, că dragostea nu are vârstă! Sânul îi alunecă din cupa sutienului alb și fin dantelat. Mătasea îmi gâdila vârfurile degetelor și-mi transmise fiori de plăcere în tot corpul. Toată ființa sa degaja un parfum suav de violete. M-am oprit din nebunia instinctului carnal și m-am așezat mai cuminte, alături de ea. Mi-era teamă să merg mai departe. I-am văzut în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]