2,925 matches
-
accentua importanța copilăriei și a experiențelor timpurii în dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu resurse formative deosebite, care au la bază confruntările dintre potențialitățile individuale și solicitările graduale tot mai complexe ale mediului sociocultural. În fiecare stadiu de dezvoltare există un conflict central care solicită un tip de adaptare - bună sau nu - privind modul de tratare
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cum lasă a se înțelege pedagogia nondirectivistă care susține libertatea absolută în educație), ci, în condiții raționale o stimulează. Deci, problema care se pune nu este de a elimina autoritatea din educație în favoarea unei libertăți iluzorii și ineficiente sub raport formativ, ci găsirea unor modalități optime de exprimare a autorității și de corelare a ei cu autonomia. Un alt concept vehiculat împreună cu acela de „autonomie“ este identitate. Din perspectiva psihologiei dinamice dobândirea autonomiei este corelată cu construirea identității în timpul adolescenței. Din
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cultelor Înfloresc, de fapt, odată cu primele domesticiri, Într-un stadiu arhaic târziu (jertfe funerare și consumarea creierului copiilor, locuri pentru dansuri sacre; Mezoamerica, cca 5 000 Î.Hr.), dar numărul lor crește vertiginos odată cu nașterea societății agrare sedentare În stadiul formativ (din mileniul al III-lea și după). Ne limităm doar la constatarea surprinzătoarelor convergențe cu fenomenele europene: statuete și simboluri mitice legate de apartenența la grup; reprezentări ale femeii fertile; obiecte rare sau exotice capabile să inspire emoție sacră; muzică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
b) Cea mai veche religie sumeriană și panteonul ei Este util să spunem acum câteva cuvinte despre religia sumeriană inițială, În Întregul său. Pentru aceasta, ne vom referi la o cercetare a lui Thorkild Jacobsen (recent dispărut dintre noi), intitulată „Formative Tendencies in Summerian Religion”3, În care autorul identifică printre altele, următoarele șase caracteristici: 1) Religia este un răspuns ideologic (mitologic și teologic) și practic (cultul) la experiența „numinoasă” care, pe de o parte, Înspăimântă omul și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Enkixe "Enki"). Divinitatea Îndeplinește funcții importante analoage celor din societatea pământeană: cea de judecător, În cazul zeului soarelui Utuxe "Utu". Tot Jacobsen, În aceeași lucrare 1, și-a Îndreptat atenția spre panteonului sumerian, cu intenția de a depista aspectele formative și, În legătură cu acestea, dezvoltarea gândirii religioase. Privit În complexitatea sa, panteonul sumerian este foarte amplu, cuprinzând 3 000-4 000 de divinități cu grade și naturi diferite. Totuși, doar un număr restrâns dintre acestea dețin un rol important, fie pentru că au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse (impuse de diversitatea materiei): geografice (muntele, marea), topoi culturali (castelul, hanul, ruina), natura călătoriei („sacră” sau „profană”, formativă, științifică, de plăcere, alegorică, parodică etc.), perspectiva („naivă”, mirată, lucid-critică ș.a.). Notele comune ale genului sunt, după F., echilibrul real-imaginar, gândire-simțire, realism-romantism, atonie-elan, dominanta demitizării (asupra mitizării), persistența „modelului” instituit de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
acorde mai multă atenție modului în care se realizează evaluarea. Este necesară o deplasare de accent a obiectivelor evaluării, de la obiective de ordin informativ (verificarea volumului de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care lea achiziționat elevul) la obiective de ordin formativ (evaluarea competențelor funcționale ale elevului, respectiv gândire critică, independentă și originală, aplicarea cunoștințelor și deprinderilor în contexte noi, prelucrarea și utilizarea contextuală a unor informații complexe). Tensiunea și frustrarea care însoțesc actul evaluativ nu pot fi decât dăunătoare exprimării creativității
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
apară revista literară „Drum” care, în 1967, devine organul de presă al Asociației pentru Literatura și Cultura Românească în America. În 1953, la Madrid, P. dă publicității o interesantă antologie, Carte de cântece românești, în care accentuează rolul instructiv și formativ al demersului, acela de a pune „în mâna fraților din America și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
fondul de personalitate proprii fiecărui individ. Limita interioară desemnează „natura din noi“ - sistemul de limite constitutiv - ca premisă a oricărei existențe umane. * Limita de depășit este limita interioară resimțită ca neajuns și introdusă într-un sistem proiectiv, volitiv și paideic (formativ). Fără existența unui proiect, limita interioară nu poate apărea ca obstacol și nu se poate transforma în limită de depășit. Abia când, în economia avansării către un scop, limita * interioară se dovedește a fi impediment, punct mort, prilej de tărăgănare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
numai în mărginirea în spațiu sau în ritmurile timpului, ci deopotrivă în statutul existențial sau istoric al omului, în norma morală, în credință etc. Astfel înțeleasă, limita poate fi descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de care nici un act formativ și nici o așezare stabilă în lume nu ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
adăpost la un conac boieresc. Au fost insultați murdar de către servitori și alungați în ciuda rănilor lor sîngerînde. "Timpul", 28 decembrie 1877 65 Antijunimiștii (în special liberalii) îl acuzau pe Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german, București, 1986. Ștefan Zeletin îl considera pe Eminescu cea mai mare figură a reacției românești împotriva clasei burgheze române". Zeletin, Neoliberalismul, București, 1927, p. 127 66 Caragiale a imortalizat tipul, creînd personajul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și liceale, absolvind în 1977 Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză. Frecventează cenaclul universitar de proză Junimea. Funcționează ca interpret de limba engleză într-o întreprindere de comerț exterior, apoi devine redactor la „Flacăra” și „Magazin”. Asupra mediului formativ al facultății, scriitorul a insistat în chip deosebit: „Cel mai tulburător mediu care mi-a influențat personalitatea a fost Facultatea de Limba și Literatura Română din București. Aici am deprins gustul de a scrie literatură, de a avea un pronunțat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
și umanismul, principii caracteristice ale școlii inovative, au dus la apariția diverselor forme de organizare și a noilor tehnologii ale procesului instructiveducativ. Fără a nega metodele de Însușire tradițională (expunerea, conversația, demonstrația, modelarea) În prin plan apar metodele active, productive, formative. Acestea valorifică procesele de cunoaștere, Înțelegerea și receptarea valorilor istoriei. Metodele activ participative presupun inversarea raportului ce trebuie „Învățat” - „cum trebuie Învățat”. Prin intermediul acestuia elevul este pus În ipoteza de căutător al cunoștințelor istorice nu doar de consumator al acestora
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
de căutător al cunoștințelor istorice nu doar de consumator al acestora. Conform metodologiei didactice În general elevilor li se oferă posibilitatea de a utiliza toate tipurile de probe și surse istorice de a se implica În activitățile de investigare. Metodele formative utilizate pentru realizarea obiectivelor, fac ca faptele, legitățile, evenimentele și interpretările istorice să fie cât mai aproape de realitate. Alegerea unei anumite metode se face În funcție de obiective de conținutul procesului instructiv, de particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevului, de
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
managementului resurselor umane devine o artă, o activitate în care talentul, moralitatea, înțelegerea oamenilor, tactul și încrederea reciprocă joacă un rol tot mai important. Ținând seama de aceste considerente (și de altele posibile) lucrarea de față este proiectată pe cerințele formative noi ale celor interesați în diverse aspecte ale managementului resurselor umane și anume crearea și dezvoltarea de competențe, în calitatea lor nu numai de capacități personale, căpătate prin învățare și experiență, ci și recunoscute ca utile și necesare de manager
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cel al metodologiilor manageriale, al abordărilor fundamentale, al disciplinelor și subdisciplinelor specializate, în cadrul cărora își găsesc obiectul de activitate numeroase profesii și specializări abordabile din punctul de vedere al unui mare spectru de științe și formațiuni profesionale. În acest „spectru” formativ vom întâlni managementul afacerilor, marketingului, calității, conducerii, serviciilor, comerțului, merceologiei; studiem diferențiat managementul macroeconomiei și al microeconomiei; facem apel la abordarea managementului din perspectiva economiei, sociologiei, psihologiei, dreptului etc. Pentru fiecare dintre aceste „corpuri” disciplinare avem la dispoziție definiții și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
rămâne unul literar și francez prin excluderea unor alte contexte. Pentru cultura română termenul de simbolism nu și-a dobândit deplin drept de cetate, deși îi revine meritul lui Theodor Enescu de a fi interogat serios acest fenomen cu privire la perioada formativă a creației lui Ștefan Luchian. Sub numele de Arta 1900 în România, Paul Constantin a identificat simbolismul ca fenomen proteic, incorporând modalități diferite de expresie artistică. Pentru mine, "arta 1900" constituie doar contextul emergent și structurant al curentului simbolist în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei, pierde din vedere că aceste elemente, luate așa cum se găsesc, nu corespund principiilor de compoziție decorativă modernă"156. Organicitatea culturii populare nu poate fi reprodusă în laboratorul artei moderne fără o falsificare a ei, care decurge din eliminarea contextului formativ și performativ al artei populare. Există aici o distincție implicită între artizani și artiști, între decorația primitivă și cea pe care o presupune o artă modernă, cu mențiunea că arta artizanilor populari are "caracter". Criticul refuză categoric transferul nemijlocit al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
clavir la vioară, de la valsul melancolic la romanța-tangou. Scriitura artistă în proza decadentă dezvoltă propriile sale armonice, iar nu odată muzica apare tematizată. În Casa Buddenbrock (1901) și Doctor Faustus (1947) ale lui Thomas Mann, ea constituie nu numai instrumentul formativ, ci și cel faustic al geniului damnat. Romanul matein, Craii de Curtea-Veche, se deschide și se închide cu o paranteză muzicală, un vals melancolic cu funcție opiacee pentru care întreg romanul constituie un libret. Însă înainte de toate, simbolismul asociază muzica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca de altfel și suspendarea reticenței față de elementele novatoare în arta plastică, tocmai pentru a încuraja afirmarea plenară a artiștilor români. Un proces de durată, decantarea valorilor ar trebui să succeadă momentelor fondatoare, de creație a unei arte moderne, fazei formative de tatonări, dibuiri, maturări. De asemenea, Ion Bacalbașa reafirmă eclectismul programatic al revistei, în măsură să-l elibereze pe artist de constrângerile și convențiile unei estetici bine precizate, pentru a-i încuraja intuițiile și afinitățile. Revista nu aparține unei coterii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Péladan, Lemmonier, Apollinaire etc. în lipsa unei tradiții configurate la nivelul receptării estetice, a unor repere sigure, poate cu excepția lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de pictura academică, opțiunile estetice rămân cantonate în zona unor modele exemplare, legate de mediul formativ occidental al fiecăruia dintre artiști. Opțiunile privind eliberarea artei de canonul academic și intrarea ei pe poarta modernității nu fac sistem la nivelul unei școli naționale, care să impună o estetică proprie, novatoare. Nu se pune problema unor "lupte de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Legea serviciilor sociale de tip comunitar, cercetările de sociologie urbană ale Institutului Social Român și serviciile de sprijin comunitar care au continuat să se dezvolte în condiții politice extrem de dificile până la desființarea lor în 1969; preluarea selectivă a unor modele formative din țările occidentale cu o bogată experiență în domeniu. După Revoluție, asistența socială, ca profil universitar, a avut chiar de la început o șansă unică de dezvoltare rapidă în rândul celorlalte profesii, în conformitate cu standarde mondiale de vârf ale profesiei. Procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
S. discutăm două exemple, care nu sînt ipotetice, ci apelează la cercetări efective, la care unul dintre autorii acestor rînduri, Liviu Antonesei, a participat. Prima cercetare evocată se referă la „Formarea și perfecționarea cadrelor didactice”, cealaltă la „Relația dintre evaluarea formativă și randamentul școlar”, ambele desfășurate spre sfîrșitul anilor ’80, pe cînd amintitul autor era cercetător la Laboratorul de Orientare Școlară și Profesională din cadrul Centrului de Științe Socioumane al Universității din Iași. fapte, iar ipoteza s-a născut de la sine. Este
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
se amelioreze abia odată cu creșterea rolului departamentelor pentru pregătirea personalului didactic din universități 1. 1.Vezi o prezentare extinsă a acestei cercetări în capitolul „Funcția modelatoare a profesorului - plecînd de la cîteva investigații”, în Antonesei, 2005, pp. 153-183. Relația dintre evaluarea formativă și randamentul școlar În cazul acestei cercetări, am plecat de la cercetările occidentale care constataseră că evaluarea formativă, spre deosebire de toate celelalte tipuri de evaluare, avea un puternic efect de stimulare a învățării, deci de creștere a eficienței proceselor instructiv formative, a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]