4,656 matches
-
așa, aruncat în față de un alt gând care n-a considerat oportun să se manifeste. În ce-l privește pe Cipriano Algor, nu va fi greu de priceput că unele dintre insolitele sale procedee sunt motivate de preocupările care îl frământă privind rezultatul sondajului, și că, amintindu-i fiicei lui că, chiar locuind în Centru, ar putea veni să lucreze la olărie, n-a vrut pur și simplu decât s-o facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât una, Marta și Marçal vor părăsi Centrul. Dacă o fac, e o prostie, spunea Cipriano Algor, din ce vor trăi după aceea, Aceeași întrebare ni s-ar putea pune și nouă, spuse Isaura, și totuși nu vezi că mă frământ. Crezi în divina providență care se îngrijește de nevoiași, Nu, ce cred eu e că sunt momente în viață când trebuie să ne lăsăm purtați de curentul a ceea ce se întâmplă, ca și cum n-am avea forțe să ne împotrivim, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i dau ordine Arhivarului într-o zi?” Laura nu m-ar fi înțeles și nici eu nu aveam curajul să-i spun chiar atât de direct: „Mă deranjează că mă iubești pentru mine însumi”. Așa că am renunțat să mă mai frământ. După-amiază, când ne-am întâlnit, ne-am dus dincolo de terenul pârjolit de incendiu. Înaintam, ferindu-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era mai bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întâmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrânite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care-i atârna până la pământ, Anton stătea sobru, marțial, cum se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am pomenit cu bătrânii în cameră, am izbucnit într-un râs isteric, idiot, din care nu mă mai puteam opri. Veniseră toți, în cap cu Mopsul care nu mă slăbea din ochi. Anton își regăsise severitatea profesională. Dodo își frământa ca de obicei degetele. Dominic își purta halatul ca o uniformă de majordom, iar Călugărul părea rușinat că trebuia să ia parte la o asemenea treabă. Victor stătea deoparte, cu dicționarul lui pe genunchi și tăia din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văd... Mi se pare că nu... A, da, pâinea nu o mănâncă la Sfântul Ioan, ci În noaptea de 1 mai, noaptea focurilor de la Beltein, o sărbătoare de origine druidică, mai ales În Highland-urile scoțiene...“ „Asta e! De ce mănâncă pâine?“ „Frământă o turtă din făină și din secară și o coc pe jăratic... Apoi urmează un rit ce amintește de sacrificiile umane străvechi... Sunt un fel de turte care se numesc bannock...“ „Cum? Pe litere, te rog!“ Făcu ce-i cerusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
artă” și „lupta inconștient începută acum un secol contra vieții, știintifismului și industrializării”, pronunțîndu-se în favoarea artei cerebrale, Iancu se desparte din nou de Tzara („Cu «Dada», aripa individualistă și-a spus ultimul cuvînt și azi din toate colțurile lumii se frămîntă o imensă operă de refacere”), recunoscînd condiția ingrată a pionieratului: „Desigur noi trăim de-abea începuturi modeste de artă”. Ulterior, într-un articol intitulat „Între scenă și ecran“ (Contimporanul nr. 96-97-98), Sandu Eliad se întreabă, la rîndul său, dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator. — Domnule Ōkuma, ești de viță nobilă... trebuie să știi... răspunde-mi la o întrebare. — Nobil? Ei, nu... Ce anume te frământă? Era ca o fată. — Mai trăiesc oare descendenți de-ai lui Napoleon? — Probabil. — Mă întreb cum își câștigă existența? Zău că nu știu. Dar de unde acest interes subit pentru Napoleon? — A, nu... nimic... Tomoe închise ochii, încercând să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceasul morții pentru străini. Da, poate, dar dacă tot bate atâta drum... — Mă întreb ce fel de om este acest Gaston. Închizând radioul la care se transmitea muzică americană, Tomoe încerca să-și imagineze cum arată EL. S-a tot frământat, în ultimele trei săptămâni, dar nu a reușit să-și creeze o imagine satisfăcătoare. S-a dus, fără știrea mamei și a fratelui, la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
afiș erau făcute din față și din profil. — Am să notez cele spuse de dumneavoastră. Spuneți că a fost în Sanya până ieri? În drum spre Yūrakuchō, Takamori a tot clătinat din cap, încercând să-și amintească ceva. — Ce te frământă? îl întrebă Tomoe. — Am impresia că am mai văzut undeva chipul acela. — Al cui? — Al lui Endō. Văzuse cândva fotografia lui Endō într-una din revistele săptămânale, pe vremea când banda lui Hoshino exercita presiuni asupra unui mare om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai fi frământată, Sfînto, de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb: De unde-și are raiul - lumina? - Știu: Îl luminează iadul cu flăcările lui! TREI FEȚE Copilul rîde: " Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!" Tânărul cîntă: " Jocul și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus, pe-o rază. Se tot zbate,îndrăznețul și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ani, cât timp nepoții săi erau încă minori; guvernase cu cinste și dreptate, dar cu o severitate de caracter care m-a făcut întotdeauna să-mi plec privirea, timorat. Grasulf, bine înfipt pe picioare și cu colțurile gurii lăsate, își frământa nervos mâinile la spate, fixându-mă cu niște ochi mânioși. Numai ce m-am înfățișat, că m-a și repezit: - Nu ți-e rușine, Stiliano? Cum ai putut să apari în public în halul ăsta, în văzul tuturor? Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine făcut. - De ce ai plâns? am întrebat-o fără să mă scol din pat. N-a răspuns și și-a plecat ochii, în timp ce lacrimile au început din nou să-i șiroiască pe obraji. - Hai, spune-mi, am stăruit, ce te frământă? Nu-ți fie teamă! În cele din urmă mi-a răspuns pe un ton smerit: - Soțul meu era un waldeman, un pădurar, adică. A murit de nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe care acum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De ce nu mi-ai spus și mie că ai fost la Gundeperga? S-a uitat la mine la început mirat și apoi furios. - Fiindcă am uitat. M-a chemat să mă-ntrebe dacă mai știam ceva despre tine. De ce te frămânți ca un amant gelos? Mi-am zis că eram un nerod și n-am reușit să spun decât atât: - Iartă-mă. Sunt obișnuit să te aud spunându-mi totul și uit că acum îl am dinainte pe ducele de Brescia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alt teritoriu al nostru nu va cuteza să ridice sabia împotriva viteazului vostru popor. Fie ca sănătatea și fericirea să domnească în casa voastră și a prietenului Stiliano.“ Rotari a rămas pe gânduri. Pricepeam, după cum îi sclipeau ochii, că era frământat de o dilemă. Dacă Andras nu mi-ar fi făcut acele dezvăluiri, probabil că ar fi respins solia și ar fi atacat Ravenna. Dar ceea ce aflase pe de-o parte fierbea în sufletul lui și, pe de alta, îl ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
taină; va trebui să-mi dăruiești toată iubirea de care ești în stare, căci mi-e teamă de moarte. Am simțit un gol în stomac, văzând-o cum i se înroșeau ochii, cum îi tremurau umerii, cum scumpele ei degete frământau panglicile ce-i atârnau din talie, cum îi dădeau lacrimile. Am lăsat-o să plângă, neputincios. A continuat: - Mâine am să-ți spun toate câte vreau să împlinesc în scurtul răstimp pe care-l mai am. Acum însă te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap. - Nu ești medic, dar te-ai purtat ca un medic. Am căutat să fac pe inocentul și i-am răspuns: - Mici trucuri pe care le-am învățat de la Garibaldo. Și-a tras pe el o tunică și-i tot frământa mânecile. - Așadar, n-ai nimic să-i spui prietenului tău? Am negat din cap. - Prietenul tău nu poate, desigur, să-ți spună ceea ce chiar soția ta nu ți-a spus. Nu mai avea mult până să-l apuce toate pandaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luna aprilie Nasdaq a urcat cu 37%, aducând profituri deosebite, În fonduri la care ambii dețin titluri, chiar dacă În proporții atât de diferite). Uneori mai vorbesc despre interpretarea corectă a Bibliei, În care Buonocore caută răspunsuri la Întrebările ce Îl frământă, dar pe care nu prea reușește să o citească, dacă e să ținem cont de faptul că nu a reușit niciodată să treacă mai departe de capitolul acela În care se vorbește despre Ezra. În cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ești doar a mea iubire Tu ești Sfântă pentru mine Tu ești jumătatea mea Ce-mi lipsea de atâta vreme. Azi, de Sfântul Valentin Azi, de Sfântul Valentin Azi în prag copiii se adună Să-și transmită sentimente Ce-i frământă de mult timp. Așteptând ziua aceasta Toți se adună socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lipsea de atâta vreme. Azi, de Sfântul Valentin Azi, de Sfântul Valentin Azi în prag copiii se adună Să-și transmită sentimente Ce-i frământă de mult timp. Așteptând ziua aceasta Toți se adună socotind Sentimente se adună Ce-i frământă de mult timp. Iftimoaie Bianca-Vasilica, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Călimara vrăjită În călimara de pe masă Se află o lume miraculoasă Cu multe cuvinte vrăjite Scrise și răspândite. Multe cuvinte de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au părăsit, Așa-ți trăise anii tinereții Până-ntr-o zi când parcă se trezi Din somnul negru, și-și veni în fire Căci o iubire-n cale întâlni. Era un chip de om, zâmbet de soare Era acel chip frământat din lut Era întruchiparea în iubire Iar pentru el era un nou început. Trecut-au anii... S-au scuturat la geam albe petale. S-au depănat în timp multe-amintiri. Trecuți sunt anii prin a vieții vale, Dar tu-ai rămas
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei, a încercat să discute cu mine, însă simțeam că tot calmul meu se scursese. Încercând să afle ce mă frământă, mi-a spus: Ella, ce e cu tine ? Tu nu te-ai mai comportat niciodată așa. Ce s-a întâmplat? Încercând să-mi păstrez și eu calmul pe cât posibil, i-am spus : Mamă, aici nu e locul meu! Liceul e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]