7,001 matches
-
urmat două luni îmbrăcat soldățește; de aceea îl numeam noi "jandarmul". Era un tip inferior, și adesea eram sfădiți cu el. Atunci el ne făcea sânge rău, cumpărând cutii de tutun, pe care-l desfăcea umplând casa de miros și fumând, - iar Savin și eu, veșnic fără nici un ban, miroseam tutunul și înghițeam în sec. Dar ne răzbunam teribil. Savin, eu și Raicu începeam să vorbim cu aluzii la acel Ștefănescu - și "aluziile" erau așa de ale dracului, încît, în realitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai original din lume. La masă stătea lângă mine și mă bo 1 Romancier american (1789-1851), autor al unor povestiri de aventuri privind obiceiurile naive și primitive ale triburilor indiene. 2 Mare doamnă (fr.). scorodea mereu că nu mănânc. ("Fiindcă fumezi toată ziua!") Când jucam șah cu domnul M..., ea era întotdeauna personajul al treilea în jurul măsuței. Chiar și la adunările unde erau' invitate familii de prin împrejurimi, fetița înaltă stătea tot cu mine, cât îi permitea stricta politețe datorită altora
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ironic și afectuos i se stingea și i se aprindea mereu în ochi, ca și lucirea stelei de pe cer. După ce a dezbătut cu perfidie problema excursiei mele, a sărit din una în alta, și apoi, cu un aer speriat: - Iar fumezi? Știi câte țigări ai fumat în seara asta? Zece.Le-am numărat. Vezi că nu te ții de cuvînt? Pune țigările aici, lângă mine... Desigur că tot așa te ții de cuvânt și cu somnul. Dacă continui, să știi că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stingea și i se aprindea mereu în ochi, ca și lucirea stelei de pe cer. După ce a dezbătut cu perfidie problema excursiei mele, a sărit din una în alta, și apoi, cu un aer speriat: - Iar fumezi? Știi câte țigări ai fumat în seara asta? Zece.Le-am numărat. Vezi că nu te ții de cuvînt? Pune țigările aici, lângă mine... Desigur că tot așa te ții de cuvânt și cu somnul. Dacă continui, să știi că am să mă culc și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
strictă necesitate, un "da" scurt, de o copilărească grație, pronunțat aproape "ta"....Apropo de poștă, azi am primit de-acasă un caiet de note... Am să-ți fac întîi o cafea, eu... Dă țigara la mine, s-o zvîrl: iar fumezi teribil... Pe urmă am să-ți cânt câteva bucăți, după aceea ne plimbăm pe deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
casei ei, repeta fără sfârșit, ca într-o obsesie, câteva măsuri dintr-o mazurcă. Își acompania un gînd? O imagine stăruitoare din trecut? De acum? 1 Pichere - bibliecă. A hotărât, fără să mă consulte, că nu mai am voie să fumez când suntem împreună decât două țigări pe ceas, făcute de dânsa. Avea țigările gata. A învățat să le facă de la bucătăreasă. - Deocamdată-s cam noduroase, dar am să mă perfecționez.Ai să vezi... Cât îmi pare de bine că nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plină de grațiile ei și ale vârstei ei, rupând o buruiană, privind nerăbdătoare la seidecăria empirică a birjarului, dezmierdând caii, împletind într-o codiță moțul unuia, lăudîndu-le ochii "buni" și fruntea "cuminte". Eu mă dezdăunam de temperanța silită din trăsură fumând cu deliciul fericirilor oprite, ca în liceu în recreație, două țigări deodată, spre mirarea și indignarea Adelei: - Asta, fiindcă mi-ai promis că ai să fumezi mai puțin? Am primit cu cinism admonestarea. Nu-i puteam spune că mă despăgubesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lăudîndu-le ochii "buni" și fruntea "cuminte". Eu mă dezdăunam de temperanța silită din trăsură fumând cu deliciul fericirilor oprite, ca în liceu în recreație, două țigări deodată, spre mirarea și indignarea Adelei: - Asta, fiindcă mi-ai promis că ai să fumezi mai puțin? Am primit cu cinism admonestarea. Nu-i puteam spune că mă despăgubesc de jertfa făcută ochilor ei frumoși, nici renunța la voluptatea nicotinei. Când am plecat, realitatea și-a luat revanșa cu zgomotele trăsurii hârbuite și cu iureșul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un zero, dar frumoasă de pică. De fapt, nu știu dacă e un zero. Vreau să spun că abia de-a scos două vorbe în seara când am cunoscut-o. Pur și simplu a stat și a zâmbit și a fumat, așa că nu-i drept din partea mea s-o categorisesc. Despre idila în sine nu știu mare lucru, decât că s-au cunoscut iarna trecută, când Seymour a fost detașat la Monmouth. Punctul nodal e mama - o femeie care-și vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
i-a fost oferit pe dată. Doamna Silsburn și cu mine urmăream aprinderea țigării de parcă ar fi fost o noutate oarecum fascinantă. — Ah, scuzați-mă, a sărit locotenentul și i-a întins doamnei Silsburn pachetul de țigări. — Nu, mulțumesc, nu fumez, a replicat iute doamna, aproape cu regret. — Soldat? mi s-a adresat locotenentul, întinzându-mi pachetul după o imperceptibilă ezitare. Mi-a plăcut că mi-a făcut oferta, care însemna o mică victorie a curtoaziei asupra rangului, dar am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu-și scoată paltonul. S-a așezat. S-a uitat la mobilă, încruntându-se. Mi-a întors mâinile cu palmele în sus ca să inspecteze dacă am pete de nicotină pe degete, pe urmă l-a întrebat pe Seymour câte țigări fumează pe zi. I s-a părut că a găsit o muscă în paharul de whisky. În cele din urmă, când - cel puțin după părerea mea - conversația se împotmolise total, s-a ridicat brusc și s-a dus să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
părut neobișnuită și l-a întrebat pe Seymour dacă-și amintește de seara când Joe Jackson l-a instalat pe ghidonul bicicletei și a făcut cu el câteva tururi de jur-împrejurul scenei. Seymour, care ședea într-un vechi fotoliu de pluș, fumând o țigară, îmbrăcat cu o cămașă albastră, pantaloni gri, mocasini jupuiți la călcâie și o tăietură de la bărbierit pe obraz, i-a răspuns pe dată, grav, în felul special în care răspundea întotdeauna întrebărilor lui Les - de parcă dintre toate întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În dinți și o Întrebă cum e posibil s-o viziteze un om mort!? „Și ce dacă e mort, răspunse bătrâna. Am fost prieteni atât de buni, Încât mă vizitează și acum. Stă aici, pe canapea, picior peste picior și fumează trabuc cu atâta poftă, Încât Îți zici: ia te uită ce năravuri burgheze are un comisar al poporului. Probabil că lui Stalin nu i-a plăcut trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat...“ După acest incident, bătrâna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Răsucea În mână o jumătate de țigară pe care cu greu o ținea În echilibru. În câteva rânduri era s’o scape jos, dar, de fiecare dată, sprijinindu-se de el, o prindea ca prin minune...! Cu regret, eu nu fumez...” - se scuză Tony Pavone, căutând să-și continue drumul. „Fi-ți amabil... Cât să fie ceasul...?” - Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Îngăduință la amintirea unei tragic-comedie. După mai multe promițătoare schimburi de cuvinte, unei frumoase picolițe reușise să-i de-a și să vină la Întâlnire. Oarecum surprins, picolița În ciuda tinereții, să fi avut În jur de doăzeci de ani, fuma,aprinzând țigară de la țigară și, sorbind paharele cu o așa dezinvoltură Încât, reușind să se turmenteze, Îi făcuse o regretabilă confidență. Trăi-se În concubinaj cu un nemernic care după ce o lăsase Însărcinată o părăsise. La spital născuse extrem de greu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bun Început, nu doresc să te descurajez dar, te așteaptă zile grele...În ce mă privește ai toată Încrederea, vei avea tot concursul meu cu condiția să nu ai nici ce-l mai mic secret față de mine”. - Mai zise. „Nu fumezi...?” „Întradevăr...” „Ai fumat vreodată...?” „Nici măcar din curiozitate.” „Ești un om fericit, domnule.După cum ai observat, nici eu nu fumez... În schimb, uneori, mai consum câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doresc să te descurajez dar, te așteaptă zile grele...În ce mă privește ai toată Încrederea, vei avea tot concursul meu cu condiția să nu ai nici ce-l mai mic secret față de mine”. - Mai zise. „Nu fumezi...?” „Întradevăr...” „Ai fumat vreodată...?” „Nici măcar din curiozitate.” „Ești un om fericit, domnule.După cum ai observat, nici eu nu fumez... În schimb, uneori, mai consum câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore de lucru se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vei avea tot concursul meu cu condiția să nu ai nici ce-l mai mic secret față de mine”. - Mai zise. „Nu fumezi...?” „Întradevăr...” „Ai fumat vreodată...?” „Nici măcar din curiozitate.” „Ești un om fericit, domnule.După cum ai observat, nici eu nu fumez... În schimb, uneori, mai consum câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore de lucru se evaporase, urmau orele suplimentare.Nu avu timp să termine meditația deoarece Șeful Șantierului vizibil turmentat, ceru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără a fi invitat, Își făcu loc cu coatele printre ce-i prezenți așezându-se În fața lui Tony Pavone. Cu ce-a mai elementară lipsă de educație, Mingoti Își aprinse o țigară oferind și lui Tony Pavone una. „Mulțumesc, nu fumez...” Tony Pavone nu era deloc bucuros de apariția lui neașteptată. Îl cunoștea pe Mingoti ca un om de rea credință, cartofor, intrigant, șantajist, un periculos informator al miliției. Cu evidentă repulsie, Tony Pavone privi În ochii lui bulbucați ce erau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timpuri de mult apuse dar, cel puțin atunci te putea-i apăra...!!” „Măsoară-ți cuvintele...!” - se stropși maiorul Huzum. „Nicidecum...!!” ripostă energic Tony Pavone. Desființați bursa neagră și atunci n’o să mai mă Întrebe nimeni de unde am țigările. Șefii dumitale fumează țigări americane ascultând muzică delectându-se la tranzistoare de fabricație japoneză și nu-i Întreabă nimeni de unde le-a cumpărat și dece nu fumează din patriotism țigările noastre comuniste. Da domnule maior Huzum,desigur, abuzuri grosolane s’au făcut de când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Desființați bursa neagră și atunci n’o să mai mă Întrebe nimeni de unde am țigările. Șefii dumitale fumează țigări americane ascultând muzică delectându-se la tranzistoare de fabricație japoneză și nu-i Întreabă nimeni de unde le-a cumpărat și dece nu fumează din patriotism țigările noastre comuniste. Da domnule maior Huzum,desigur, abuzuri grosolane s’au făcut de când se cunoaște istoria civilizației Însă, cei care jefuiau mai lăsau suficient bietului amărât ca să poată trăi și el. Pe câtă vreme acum...!! Omul de rând, la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar dumneata răspunzi. Bine...?” „Vă stau la dispoziție...” „S’o luăm deci cu țigările. De unde le ai și ce aveai de gând să faci cu cele zece cartușe de țigări americane de fabricație Kent...?” „Le’am cumpărat, domnule colonel”. „Dumneata fumezi...?” „Nu pentru mine le păstram În sertarul dulapului. Cu un pachet două de țigări se poate deschide multe uși care ne ajută la realizarea producției. Dacă nu mă Înșel, țigara care o mutați dintr’o mână În alta e tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acuzi singur! Comerțul ambulant e interzis, i-ar dumneata trebuia să nu Încurajezi acest fel de inflație a banilor indigeni ci să informezi organele miliției. De ce n’ai făcut-o...?” „La drept vorbind am avut intenția dar, văzănd milițienii sectoriștii fumând tot țigări americane, am lăsat-o baltă...” Colonelul se prefăcu indiferent, adresându-se maiorului. „Se impune o riguroasă percheziție...!!” „Am Înțeles toavarășe colonel...!” - răspunse maiorul Huzum În poziție de drepți.Apoi se adresă lui Tony Pavone. „Obiectele electronice de fabricație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permiteau onoarea să fie oaspeții acestui local...? Vom vedea imediat...! Cel care părea a fi Șeful, desfăcu o cutie plină cu alune - produs care nu-l puteai afla În comerț - după care Își aprinse o țigară, savurând plăcerea de-a fuma Într’o meditație desăvârșită. Acest individ terminând de fumat, se apucă să ronțăie alune. A ronțăi e impropiu zis: alunele mai mult se rostogoleau prin cavitatea bucală drept urmare a danturei prost Îngrijite În care măselele se aflau În stare de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așa fel ca ministrul să opserve conținutul iar În final scoase din servietă un cartuși de Kent, din care dădu la iveală un pachet, aprinzând și oferindu-i și ministrului o țigară lăsând neglijent restul pachetului pe birou, la Îndemână. Fumară În tăcere,Tony Pavone străduindu-se să nu să Înece cu fumul de țigară și savurând cu multă plăcere, În timp ce ministrul mai aprinse una. Între două fumuri de țigară, Însfârșit ministrul aprecie. „Afurisiții americani, bune țigări au reușit domnule. Chiar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]