99,031 matches
-
pare mică: incultă, nepasionată, automarginalizată, lipsită de curiozitate, de deschidere, de spirit de aventură; plată și ateoretică, incapabilă de comparativism și interdisciplinaritate. Meschină. În loc să oficieze, expediază. ș...ț Nu aștept absolut nimic de la critica literară, care s-a obișnuit să gândească leneș, în termeni mediatici de mari români, nereușind să treacă cu număratul valorilor dincolo de cifra 3." N-aș zice că e chiar așa. Nici că avem o critică solidară în lene, nici că un pic de talent și de intuiție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
amplasate, finalmente, în cea de-a doua poiană, pe coama dealului, dincolo de liziera de pădure, acolo unde cu doi ani în urmă s-a inaugurînd un nou spațiu de amplasare și li s-a deschis obiectelor o nouă perspectvă peisagistică. Gîndit de la bun început ca un proiect de durată, organizat strict ca o investiție cu scadență pe termen lung, subordonat unei mult mai ample desfășurări culturale și manageriale, acest simpozion a luat în calcul o evoluție în flux, asemenea unui curs
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
în bună măsură prin îndreptarele practice și manualele școlare din ultimii 150 de ani. Ar fi util să confruntăm toate aceste surse cu practicile lingvistice din diferite perioade. Citim de obicei textele mai vechi în ediții moderne, fără să ne gîndim prea mult la faptul că punctuația lor este actualizată, modificată conform normelor în curs. În cele mai vechi gramatici românești terminologia lingvistică e foarte diferită de cea de azi; deosebiri apar și în inventarul de semne și în regulile de
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
eram curios să văd cum e lumea, credeam că undeva mă așteaptă ceva întru totul diferit; voiam să realizez ceva, să schimb lucrurile, să transform lumea într-un loc mai bun. Pe urmă am intrat în ritmul mecanic al muncii, gândind doar la ce voi face imediat, la oboseală, foame și sete, la supărări și micile succese. Iar acum, eliberat de acest ritm, nu mai există nimic care să-mi ascundă monotonia și singurătatea. Au dispărut cei care umblau cândva pe
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
că admiratorii îl privesc cu ochi de pisică. Poate ar fi mai bine, își spunea uneori înainte să doarmă, dacă aș fi cu totul neînsemnat, un lucru care să nu atragă atenția nimănui, nici măcar unei mâțe. Cum ar fi, se gândi deodată, o nestemată, admirată de toți, dar necomestibilă și fără suflet vulnerabil; doar piatră, fără nimic în interior? Dar atunci n-ar fi putut da note, or, șoarecele se obișnuise prea tare cu bruma de putere pe care o are
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
s-au întețit, strecurate presei; opoziția își exprimă îngrijorarea în legătură cu securitatea publică, se ajunse la dezbateri aprinse în Parlamentul European, iar după cinci ani, decizia ajunse de neînlăturat: computerul trebuia schimbat. Ce bine că mai am o a treia dorință, gândi șoarecele, auzind vestea. Aș dori..., vru să spună, dar cuvântul îi rămase în cip. Întrucât computerele pot ști, pot calcula totul, dar nu pot dori. Soarta lor e pecetluită. Fericirea Peter citea într-o carte dictoane despre fericire, scrise de
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
un titlu pe care doar nostalgia unor anume poezii și muzici cu anotimpuri te poate face să-l iei ca pe-o parolă cunoscută, fără subtilitățile de timpuri peste timpuri la care, de bună seamă, autorul lui s-o fi gîndit: Din toamna primăverilor de ieri. Romanțe delicate, lucrate din vîrf de creion, în trena lui Verlaine: " Închide ochii... Nu privi afară.../ Pe sufletul tău trist și mut/ Ca o povară toamna a căzut,/ Ca o povară..." Continuarea e dulceagă. Acorduri
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț de cortină: "Fiorii obosiți se frîng,/ Iar pe mormîntul lor feeric/ Oglinzile albastre plîng/ Cu lacrîmi mari de întuneric...". Citindu-l pe-acest Philippide de început, te gîndești că-i totuși nedrept ca Bacovia să nu-și împartă cu el eticheta de "monocord". O melodie ca verdele de Rin, amestecînd ceva natural și ceva metalic, ceva apropiat-liniștitor și altceva maiestuos-distant, plăcerea contradictorie a unei monotonii ce se înfățișează
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
în care erau tratați cu deferență și răsplătiți pe măsură. Unii au fost, probabil, și colaboratori ai Securității - în acele forme definite de ei drept "benefice", cu iz de "patriotism": ciripituri gingașe despre întâlnirile cu străinii, dulci informări despre ce gândeau occidentalii etc., etc. Despre securiști și activiști aproape că nu mai e nevoie să spun "ce-i mână în luptă". Ei reacționează din teama transpunerii actului de denunțare a comunismului în formule juridice punitive. Dar dacă un parlament dornic să
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
doi-trei berbeci dintre politicieni, vă paște gândul să vă uniți turma cu cioporul lui Becali? Mersiu! Călin Popescu Tăriceanu, apropo de "platformiști": "Nu trebuie să fim naivi - este o bătălie pentru funcții și pentru putere." Haralampy: Domnu' prim-ministru! Hei, gândiți mai pozitiv! Vreți să vă accidentați din nou? Dan Voiculescu: "Domnul Traian Băsescu este un luptător maidanez: vine, mușcă și pleacă." (Antena 3, 25 noiembrie, ora 16.00). Haralampy: Aia s-o credeți dumneavoastră! Mușcă, da' eu nu cred că
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
pleacă, legate parcă prin fire nevăzute, avansează pe loc, fiecare cu propria sa mișcare, perfect integrată într-un volum amplu de grup, care-i incorporeză pe toți. Ulterior, aproape fiecare personaj va fi protagonistul unor grupuri mai restrânse, la fel de expresiv gândite ca plastică vie, scenică. Desigur, cronicarii de teatru vor aprecia modul de zicere al textului, dar privind piesa de pe versantul mișcării, un alt lucru impresionant este modul la fel de adecuat în care au răspuns solicitărilor coregrafului, toți actorii, să-i numim
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
un personaj pozitiv? Oricum însă, țesătura de mișcări clasice nu era de fapt o țesătură, ci o însăilare de vocabule spectaculoase, care nu avea nici un fel de putere de evocare, fiind pur decorativă. Dincolo de acest traseu neîmplinit, coregraful a mai gândit partituri de mișcare expresive și pentru Rosenkranz și Guildenstern, interpretați de Gabriel Pintilei și Paula Niculiță, cât și pentru cei doi gropari evocați prin mișcare de Marian Ghenea și Laurențiu Lazăr, stilul lui Răzvan Mazilu definindu-se tot mai limpede
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
matematică, fie direct, fie prin reducere la absurd. La sfârșit, lectorul rămâne cu senzația unor poeme făcute, aparent mustind de sânge și frecându-și pieile de oase, de fapt lucrate pe un singur și recognoscibil tipar. Prudent, autorul s-a gândit la un alibi: volumul se intitulează Catafazii, iar catafazia este, conform definiției reproduse pe pagina introductivă, o "tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare ca efect al unor disfuncții mintale
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
băiatul cel mare, aproape un bărbat (avea o prietenă de vârsta lui care-l vizita în lipsa părinților)". Adriana Bittel își privește personajele dintr-o dublă perspectivă: din interior (ca femeie, se pune în pielea lor, înțelege modul lor de a gândi și de a se raporta la lume), dar și din exterior, prin ochii celorlalți. Imaginea oferită de cele două perspective diferă semnificativ. De aici comicul situației care, de cele mai multe ori, nu este decât o altă față a tragicului. Salvarea unor
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
superioare", completamente străine de viața artistică. Scriitorii nu sînt apreciați după înzestrarea lor, ci în funcție de "dosarul" personal. Instanțele de partid decid meritele lor, statuează relațiile axiologice, le asigură mediatizarea care nu e decît o formă a propagandei: "Libertatea de a gîndi, de a exprima un punct de vedere devine, din principala calitate, principalul pericol al vieții literare". Teoria marxistă revine ca un sarcastic refren: "Mai devreme sau mai tîrziu condiția materială nu putea să nu se transforme în condiție spirituală". La
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
multitudine incalculabila de structuri micro-canonice<footnote Jean-François Lyotard nominalizează aceste metanarațiuni musicale în textul lui intitulat “Musique et postmodernité” (în: Revista Surfaces, vol. VI. 203 (v.1.0F - 27/11/1996) - ISSN: 1188-2492, subcapitolul 2): “Istoria muzicii occidentale poate fi gândită la modul global că un mare discurs despre emanciparea (eliberarea - n.n., O.G.) sunetului. S-ar (putea - O.G.) spune că muzicienii (compozitorii) caută să regăsească ceea ce este în stare materialul sonor, insă prin intermediul regulilor și cutumelor artei componistice pe
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mod concurențial solid, însă tot prin similitudine și nu pur și simplu printr-o indiferență deconstructivă, doar aceasta putând să-i prezinte drept compozitori cu adevarat postmoderni. "Temperatura" atitudinala fiind de o evidență incandescenta inovativă și, simultan, contestatara, daca ne gândim la componentă experimentalista a muzicii, îi considerăm pe compozitorii enumerați mai sus ca aparținând ultimei avangarde, chiar dacă toți cei menționați afișează elemente implicate ulterior în concepții artistice definibile drept postmoderne. Spre exemplu, John Cage proclama prin òpus-urile sale disoluția și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Mihnea Berindei, Liiceanu, Manolescu, Doina Jela, Vasile Popovici, Dana Diminescu) pentru care viața merită trăită. O lecție de demnitate umană și un mod de situare în istorie care ar trebui să-i pună pe gânduri pe mulți dintre cei care gândesc astăzi binele public. Jurnalele Monicăi Lovinescu sunt un tratat esențial de istorie recentă pentru care distinsa autoare merită, odată în plus, toată recunoștința noastră.
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
formulă. Căldura factice e respinsă, dezinvoltura e jugulată în numele unui program sever, al unei discipline care tinde spre concentrare, spre lapidaritatea emblematică a inscripției. Familiarul, proximitatea apar sacrificate în beneficiul tonului refrigerat, al unei distanțări, al unei înstrăinări. Ne putem gîndi la Bertoldt Brecht (deși acesta a eșuat, după cum se știe, pe o baricadă ideologică lamentabilă), care, la începutul activității sale, a făcut din "înstrăinare" deviza doctrinei sale asupra poeziei, recomandînd ca ea să fie aplicată prin înlăturarea tuturor motivațiilor consacrate
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
mai în serios, să încerce să intre în Cartea Recordurilor: „m-am uitat prin ea și cred că am o șansă. Le-am scris și acum m-am apucat de inventar. N-o fac pentru faimă și bani, dar mă gândesc că așa îi voi găsi un proprietar bun. Eu n-am copii și nu vreau să-mi las orfane bibelourile. Mă gândesc să le donez unei fundații, cu care mă aflu deja în tratative“. Mii de dolari pe-o figurină
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
am scris și acum m-am apucat de inventar. N-o fac pentru faimă și bani, dar mă gândesc că așa îi voi găsi un proprietar bun. Eu n-am copii și nu vreau să-mi las orfane bibelourile. Mă gândesc să le donez unei fundații, cu care mă aflu deja în tratative“. Mii de dolari pe-o figurină Dacă dai unui director de căutare virtual tema porțelan, rezultatul e-n măsură să te lase... bibelou. Pasiunea pentru figurinele fine înconjoară
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
dat o tură prin oraș - câteva mănăstiri, un parc - și am luat o primă masă cu preparate specifice - câțiva buuz, mâncați cu mâna, la un restaurant. Am fost puțin speriat. Ajunsesem într-o altă lume. În primele momente m-am gândit la distanța de 9 000 de kilometri care mă separa de casă. Eram însă nerăbdător să-mi încep munca și să văd cât mai multe, cât mai repede. În șapte zile a parcurs 9 000 de kilometri. În Mongolia, traseul
Agenda2003-32-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281353_a_282682]
-
mare lucru despre el. Doar că fusese fotbalist și că învârte niște afaceri prin împrejurimile venețiene. Să fi avut puțin peste 20 de ani. Un chip proaspăt, plăcut, sincer. O altă ingenuă copilă la cheremul șmecherilor români plecați peste hotare, gândeam în sinea mea. și un fost profesor de sport, absolvent al Facultății de Educație fizică și Sport a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Alesese, în urmă cu zece ani, Italia. Visul chivernisirii rapide. Lucra la o firmă de publicitate pe un
Jurnal veneţian. In: Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
Era doar 17.30. Nu-i bai, voi aștepta. Priveam holul în care mă aflam. Făcea legătura între Administrația locului și camerele de cazare. Modest, dar plăcut. La un moment dat, se apropie o fată, elevă de liceu, m-am gândit. La aflarea numelui, mă trage de mână să o urmez. Avea cheia camerei mele. De fapt, mi-a înmânat trei chei, două de la ușile în principalele corpuri de acces și, firește, cheia de la cameră. Da, era lesne de-nțeles de ce
Jurnal veneţian. In: Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
alți autori germani este faptul că în paginile lui „întâlnești un om liber, funciarmente liber”, ce arată „o anume indiferență față de clișeele curente, față de comandamentele corectitudinii politice”; dar, dincolo de toate, îl delectează calmul adevărului la neamț. Concluzia este devastatoare: „Mă gândeam, printre altele, la distanța enormă, de ani lumină, dintre Günter de Bruyn și recenta laureată a Premiului Nobel, cu stridențele și confuziile ei de cumetrică arogantă și semidoctă șimi venea să râd de milă”. Verdictul aspru nu se oprește aici
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]