3,883 matches
-
vreodată meduze? Întrebă Ted. Am auzit că sunt o delicatesă. — Unele sunt otrăvitoare, spuse Beth. Au toxine În tentacule. — Chinezii parcă mănâncă așa ceva, spuse Harry. — Da, spuse Tina. Tot ei prepară și un fel de supă. Bunica mea obișnuia să gătească așa ceva În Honolulu. — Tu ești din Honolulu? — Mozart ar fi mai potrivit pentru cină, sugeră Barnes. Sau Beethoven. Ceva cu viori. Muzica asta de orgă e tristă. — Dramatică, preciza Ted, apăsând pe niște clape imaginare În aer, În ritmul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puternică. Vrei să-ți fac niște supă? Am tresărit involuntar. —La plic? am întrebat. —La plic, mi-a răspuns ea cu blândețe. Nu, sincer, mami, sunt în regulă. Poate că ar fi cazul să dau niște explicații. Abilitatea de a găti sare peste câte-o generație. Eu știam să gătesc. Deci fiica mea nu va ști. Dumnezeu s-o aibă în pază! Ce început de viață îi fusese rezervat! Și în aceeași ordine de idei, nici mama nu știa să gătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
involuntar. —La plic? am întrebat. —La plic, mi-a răspuns ea cu blândețe. Nu, sincer, mami, sunt în regulă. Poate că ar fi cazul să dau niște explicații. Abilitatea de a găti sare peste câte-o generație. Eu știam să gătesc. Deci fiica mea nu va ști. Dumnezeu s-o aibă în pază! Ce început de viață îi fusese rezervat! Și în aceeași ordine de idei, nici mama nu știa să gătească. Mama și plăcerile culinare nu erau cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
găti sare peste câte-o generație. Eu știam să gătesc. Deci fiica mea nu va ști. Dumnezeu s-o aibă în pază! Ce început de viață îi fusese rezervat! Și în aceeași ordine de idei, nici mama nu știa să gătească. Mama și plăcerile culinare nu erau cele mai bune prietene. De fapt, ar fi cinstit să spun că mama și plăcerile culinare abia dacă se salutau. Am fost inundată de amintiri de coșmar legate de cinele de familie din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trăiți hrănindu-vă exclusiv cu Lean Cuisine și nici nu vă mai complicați cu mesele formate din prafuri. Nu e nevoie decât să veniți și să locuiți în casa noastră cam două săptămâni și să insistați ca mama să vă gătească. Serios, avem spațiu suficient. Puteți să stați în camera lui Rachel. La finele celor două săptămâni o să fiți numai piele și os. Pentru că indiferent cât de foame v-ar fi, tot n-o să reușiți să mâncați nimic din ceea ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era una dintre virtuțile ei, pe lângă faptul că era ascultătoare și curajoasă. Așa că, după mai mulți ani de cine înlăcrimate și din ce în ce mai mulți bani cheltuiți pe cereale destinate micului-dejun, mama, spre ușurarea eternă a tuturor, a decis să nu mai gătească absolut nimic. Așa că, dacă una dintre fiice sau soțul îi spunea că îi e foame, mama îl lua de mână fără să scoată un cuvânt și-l ducea în bucătărie. Unde îi spunea: Iată frigiderul nostru cel vertical! E plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mașinării. Vei descoperi, în lupta ta împotriva foamei din această casă, că sunt neprețuite. Așa că acum înțelegeți de ce am fost așa de reținută când am primit oferta mamei legată de supă. Dar chestia minunată apropo de faptul că mama nu gătea și nici nu făcea menajul era că avea destul timp pentru lucrurile cu adevărat importante din viață. Mama urmărea, în medie, cam șase seriale siropoase pe zi și citea cam patru romane pe săptămână, așa că era plasată într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
televizor. Apoi am să pregătesc cina pentru noi toți. E foarte frumos din partea ta, Claire, a zis mama cam neîncrezătoare. Dar toți știm să folosim cuptorul cu microunde. Nu, nu, am protestat eu râzând. Am vrut să zic c-o să gătesc o mâncare adevărată pentru voi toți. Adică o să mă duc la supermarket, o să cumpăr ingrediente proaspete și-o să gătesc ceva de la zero. — Aha, a zis mama cu o privire pierdută în ochi. A trecut multă vreme de când cineva a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
neîncrezătoare. Dar toți știm să folosim cuptorul cu microunde. Nu, nu, am protestat eu râzând. Am vrut să zic c-o să gătesc o mâncare adevărată pentru voi toți. Adică o să mă duc la supermarket, o să cumpăr ingrediente proaspete și-o să gătesc ceva de la zero. — Aha, a zis mama cu o privire pierdută în ochi. A trecut multă vreme de când cineva a mai gătit ceva cu-adevărat în bucătăria noastră. Mama a rostit cuvintele astea în felul în care un bătrân învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o mâncare adevărată pentru voi toți. Adică o să mă duc la supermarket, o să cumpăr ingrediente proaspete și-o să gătesc ceva de la zero. — Aha, a zis mama cu o privire pierdută în ochi. A trecut multă vreme de când cineva a mai gătit ceva cu-adevărat în bucătăria noastră. Mama a rostit cuvintele astea în felul în care un bătrân învățat din antichitatea legendară ar fi zis: „O, au trecut mulți ani lungi și fără noroc de când un tânăr înalt și puternic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răzgândești în legătură cu cina, nu e nici o problemă. Nu se supără nimeni. Și nici n-o să dezamăgești pe nimeni. Putem să mâncăm ce mâncăm de obicei. Nimeni n-o să fie deranjat. Oare de ce mi se pare că mama nu vrea să gătesc nimic? m-am întrebat în timp ce mă îndepărtam. M-am simțit foarte bine în supermarket, plimbându-mă printre rafturi, împingând căruciorul cu Kate la pieptul meu. M-am simțit foarte bine cumpărând provizii pentru mine și pentru copilul meu, jucându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, mamă! i-am răspuns. De ce ești supărată? Mi-aș dori să nu faci chestia asta, mi-a răspuns ea neliniștită. O să le dai idei, înțelegi? După asta, o să aibă pretenția să li se gătească cina în fiecare seară. Și de la cine vor avea pretenția asta? Nu de la tine. Asta e sigur. Pentru că tu îți vei lua zborul de aici, te vei întoarce la Londra, iar eu voi fi cea care va trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
venit să creadă că ceva atât de ciudat ca gătitul se petrecea în bucătăria ei. Un sos pentru paste, i-am spus în timp ce mărunțeam busuiocul. Se numește pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
duminică seara? m-a întrebat el. — Nu cred, am răspuns eu prefăcându-mă că mă gândesc. Deși agenda mea socială se întindea în fața mea la fel de pustie și de lipsită de formă ca deșertul Gobi. Atunci îmi dai voie să-ți gătesc? m-a întrebat Adam. Da, ar fi minunat, am răspuns. —Bine, a zis el. Jenny și Andy sunt plecați în weekend așa c-o să fim numai noi în casă. — A, am spus eu. Eram o femeie modernă. Știam foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tricoul cu un halat din mătase cu arabescuri și să se fâțâie în jurul meu ținând în mână un portțigaret din onix. Nu sunt emoționată, am scuipat cuvintele. Sunt de-a dreptul îngrozită. —De ce? m-a întrebat el mimând surpriza. Nu gătesc chiar așa de rău. A, deci așa vrei să joci, m-am gândit. Faci pe relaxatul, da? Foarte bine. I-am zâmbit gata de luptă. Și, până să-mi dau seama ce fac, am dat peste cap tot paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bucătar așa de sofisticat. Mai curând, crezusem că e genul cartofi prăjiți și cotlete. Cantitate, nu neapărat calitate. — Nu, mi-a răspuns Adam râzând. Îți bați joc de mine? Primești spaghete bolognese și ai noroc c-am reușit să le gătesc și pe-astea. Am înțeles, am râs și eu. Era așa de drăguț. N-avea nici un fel de fițe. — Și dacă ești foarte cuminte... În punctul ăsta a făcut o pauză și mi-a aruncat o privire plină de subînțelesuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pare rău. Sunt sigură că mâncarea e foarte bună, dar pur și simplu nu pot să mănânc. Nu știu de ce. Îmi pare sincer rău, am adăugat privindu-l seducător. — Nu-i nimic, a zis el strângând farfuriile. O să-mi mai gătești? l-am întrebat întristată. — Sigur că da, mi-a răspuns el. Și, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai arăta așa de nenorocită. —E numai din cauză că sunt așa de agitată, i-am spus. Nu pentru că mâncarea ar fi oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
curva. O demască Însă celălalt frate, și mai mare, care lucrează-ntîmplător pentru același grec ticălos (Gheorghe Dinică), dar pe macara. Are loc o scenă violentă Între frați, În care se văd sînii ei. Mama lor (Luminița Gheorghiu) plînge, freacă dușumeaua, gătește, se dă cu ruj ca să-l farmece pe director, nu-l farmecă și țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-a imaginat că-n loc de pești pescarii din Adriatica vor prinde bombe cu năvodul, apariții acvatice inedite care nu au căutare, nu se cumpără nici măcar la Hiroshima, nu mai există gurmanzi, a dispărut bucătăria clasică, nu pot fi gătite fil și nici n-arată bine În acvariu, efectele apar Însă mai tîrziu, peste cinci, zece ani - vezi Memoriile lui Saharov, tatăl disident al bombei cu hidrogen, premiat pentru pace -, atît de tîrziu Încît ecologiștii și pescarii vor dispărea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
excepții, nu ajunge niciodată un mare scriitor. Rămîne o conștiință. I.M. Ce pregătești? R.P. O carte În care folosesc conotațiile apotropaice, hiperbatul, parecheza, tmeza și zengma. Într-un mod semasiologic. Și un anunț: ofer servicii de administrator vilă, spăl, calc, gătesc, fac curat, la nevoie latru prin curte. Rog seriozitate. POSTFAȚĂ BUNICII Au murit toți, Înainte de ’89. Iar oamenii pe care n-am vrut să-i salvez, ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Carmol, pentru răceală, pentru a-mi spori IQ-ul, pentru a mă stimula În carieră. De la ea am Învățat bunele maniere. Apoi le-am uitat. S-a stins la Caritas Într-o rezervă melancolică, cu noblețe, galbenă de la hemoragia cerebrală, gătea excepțional. Pe măsuță stătea un gîndac roșu. Bunicul din partea mamei avea mai multe case și trei restaurante mari În același tembel București, era foarte puternic. Putea să ridice un om de 100 de kilograme, apoi devenea patron, pe urmă veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bine dotat chiar și decît Davey G., dar, pentru numele lui Iisus, l-am ridicat de la stadiul de șantajist de trei parale și l-am făcut bodyguardul meu, iar acum refuză să vină Înapoi În echipă. Preferă să halească porcării gătite cu seu de la blestemăția aia de local al lui Kikey și să se bată pe burtă cu Dublu Perkins, despre care știu din surse sigure că-i place să se joace de-a pitește cîrnatul cu reprezentanți ai rasei canine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o să învingă și o să fie o excepție și poate o vor urma și alte femei. A revoltat-o când era copilă - dar și mai târziu - viața monotonă, cu etape foarte clare și scârboase, hărăzită unei femei încă de la naștere: să gătească, să șteargă praful, să spele hainele, să calce, să spele vasele - o predestinare hărăzită oricăreia, fie ea oricât de bogată, pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
schimba vreodată rânduielile astea la a căror menținere contribuie chiar ele, cu inconștiență, masochism, stoicism, stupiditate. E destul să-i cadă uneia unul cu tronc și imediat e în stare să facă orice pentru el, să-i spele, să-i gătească și tot restul, în afara îmbrățișărilor din pat care duc la copii purtați tot de ea. Și, dacă s-a revoltat, cu ce s-a ales? N-a trebuit, până la urmă, să facă exact același lucru și ea, atât înainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât să introduci toată tava în cuptor și voilà, în circa douăzeci de minute, aveai în farfurie o mâncare delicioasă. Tata mi-a explicat că era un procedeu foarte convenabil în cele două seri ale săptămânii când trebuia să-și gătească singur, pentru că mama stătea până târziu la școală, ca să supravegheze activitățile extrașcolare. I-am spus că nu mi se părea o dietă prea echilibrată, dar el mi-a explicat că o suplimenta cu alte două delicatese Brunwin, o supă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]